Elena Lasconi, prima femeie primar a Câmpulungului, a dat milităria jos din pod. Dar pentru asta a trebuit mai întâi să dea… ,,heleșteul” jos din pod, la propriu, din cauza căruia pereții clădirii erau infiltrați cu apă, dar și… jegul de pe scaunele din biroul fostului primar. Primărița susține că a găsit mizerie la propriu în primărie, dar și indolență cât cuprinde.
,,Cred că sunt primul primar care a urcat în podul instituției”
,,Am fost neplăcut surprinsă de jegul care există în primărie și pentru asta nu cred că există vreo scuză. Am pus mâna pe spătarul scaunelor care sunt în biroul primarului și mi s-a lipit mâna de spătar. Nu ai nicio scuză pentru jeg! Înțeleg că nu sunt bani, dar cred că o cameră poți să zugrăvești. M-am uitat pe tavan și am văzut că erau infiltrații. Vorbesc despre o clădire istorică ce te copleșește… Când am văzut infiltrațiile, am cerut cheile să mă duc în pod. Cred că sunt primul primar care a urcat în podul instituției. Am fost șocată. Este cel mai frumos pod pe care l-am văzut în viața mea, este înalt, făcut pe mai multe nivele, e senzațional, acolo poate fi un birou spectaculos, proiectat cu gust și respect. Doar că acolo era un heleșteu la propriu. Am chemat o firmă să repare, pentru că nu se poate așa ceva.” a declarat Elena Lasconi în emisiunea lui Vlad Craioveanu – „Ochii pe mine!”.
,,Nu am nimic nici cu nepoții, nici cu amantele, dar vreau să vedem și cât de buni sunt în ceea ce fac!”
De o altă surpriză neplăcută a avut parte atunci când a aflat că niciun angajat al primăriei nu avea o adresă de email. Mai mult, a constatat că subordonații săi nu prea erau așa… subordonați, așa că a trebuit să facă o dispoziție scrisă pentru a înțelege că masca nu este opțională, ci obligatorie. Tot din primele zile a aflat că… ,,la capitolul nepotisme stă bine primăria”, însă a precizat că ,,nici cu nepoții nu am nimic, nici cu amantele, dar vreau să vedem și cât de buni sunt în ceea ce fac. Sunt chestiuni care se pot face simplu, cum ar fi… curățenia. Nu suntem în Africa să suferim de lipsa apei, e nevoie doar de puțină bunăvoință.”.
Bugetul de salarii, însă, este cât se poate de generos, iar modalitățile de stimulare a celor care își dau interesul, destul de restrânse.
,,Am buget de 20 de milioane de euro pe an; nu e mult, nici puțin, dar mai mult de jumătate se duce pe salarii, ceea ce mă îngrozește. Acum lucrez la organigramă, să înțeleg ce se întâmplă. Mie mi se pare că statul încurajează incompetența și lenea. Legea funcționarului public îl protejează foarte tare. Eu nu am nimc cu ei, dar dacă un funcționar lucrează foarte bine, eu nu am cum să-l motivez, pentru că aici când se angajează, se angajează pe maximul posibil din grilă. Dacă tu nu îl încadrai direct pe maxim, ca să îl mai poți stimula, era altă treabă. Așa, omul s-a învățat că ori face, ori nu face, primește același salariu, ceea ce nu e în regulă. Singurul lucru pe care îl pot face este să dau 15-20% din salariu mai mult celor care se implică în lucru cu proiectele europene. Dar nu toți se pricep. Un alt lucru pe care îl mai pot face este ca atunci când obțin bonusuri de contract de la operatorii de telefonie sub formă de telefoane performante sau tablete, să le ofer angajaților care performează. Când am ajuns la primărie, am constatat că bonusurile acelea erau într-adevăr folosite pe telefoane de ultimă generație, dar erau date primarului, rudelor, amantelor. Nu exista nicio contabilitate, niciun inventar…” mai spune primărița.
,,De trei săptămâni nu am plecat mai devreme de 10 seara”
Constatările amare ale fostului jurnalist PRO TV nu s-au oprit aici. ,,Când am ajuns la primărie, am văzut că intrarea se făcea prin spatele clădirii, pe lângă niște tomberoane de gunoi. Este intrarea pe unde oamenii au cea mai multă treabă, la taxe și impozite, la registratură. Când intri prin spatele primăriei, pe lângă niște tomberoane, ca să ajungi într-un beci neluminat, înseamnă că ești tratat ca un cetățean de mâna a doua. Intrarea se va face prin față și ieșirea prin spate.” a mărturisit primărița. De când și-a luat postul în primire, mărturisește că a plecat doar noaptea acasă:
,,De trei săptămâni nu am plecat mai devreme de 10 seara, cu excepția a trei zile, când a venit firma care stropește cu substanțe dezinfectante anti-Covid. Nu am avut timp să respir, să ies în oraș să mănânc. Mi-am comandat și am mâncat în timp ce mă uitam în documente, eram în discuții. Pe mine nu mă plătește nimeni pentru ore suplimentare, dar ceilalți se tot uită la ceas. Dacă stau o oră peste program, nu știu cum să-și recupereze două; rup ușa pe la 3 jumate.” Speră, încă, că exemplul personal îi va determina pe ceilalți să-și reconsidere atitudinea și să conștientizeze că sunt acolo în slujba cetățeanului, nu… viceversa.
