»30 aprilie – 05 iulie 2009
»Curator: Eugen Radescu
»Participanti: AES+F (Rusia), Carlos Aires (Spania), Juan delGado (Spania/UK), Johann Wolfgang von Goethe (Germania).
PAVILION UNICREDIT este un centru pentru arta si cultura contemporana, un spatiu independent work-in-progress, spatiu de productie si cercetare a vizualului, a discursivului si a performativului. Este un spatiu al gandirii critice care promoveaza o întelegere implicata socio-politic a artei si a institutiilor culturale.
,,In razboi nu exista victime inocente. Nici macar simplu complice nu te poti considera in cazul participarii la razboi pentru ca a depins de mine, ca pentru mine si prin mine, acest razboi sa nu existe iar eu am hotarit ca el exista… Cel care participa la razboi s-ar fi putut sustrage prin sinucidere sau dezertare. Nici razboiul si nici torturile nu sunt inumane… Inumanul este hotarit numai de om prin frica, fuga sau apel la magie…" (Jean-Paul Sartre)
,,Cine mai poate fi astazi atent la masacrarea inocentei? Inocentii de ieri trimit astazi bombe – aceste daruri supreme ale neputintei, josniciei si incapabilului. Exista un Orient al inocentei precum exista un Occident al inocentilor. Traind in Romania – starea si paideuma inocentei in forma sa dezechilibrata, nefericita si tampa imi imaginam ca “strainul” cu a sa “strainatate” insemna ceva – altceva (cu al sau alter). Nimic mai fals. Suntem cu totii falsi, dezintegrati, abatuti, neinocenti. Neatenti. Civilizatia nu inseamna masina cu aburi, ci inseamna civilitatea – acea putinta de a avea relatii civice, civile, de a avea norme de drept. Cumva, aceste atribute sunt pierdute. Am uitat sa fim civici, am pierdut civilizatia – am devenit inocente aspiratoare de ignoranta, durere, patima, ura, show. Este mult mai usor acum sa omori o mie de oameni decat sa spui ,,buna ziua”.
Proiectul propus este structurat pe trei segmente, trei parti, menite sa descrie cat mai ilustrativ termenul de inocenta in diversele sale slabiciuni si corelatii.
1. Adversarul.
Prima parte a proiectului "How innocent is that?" propune o abordare a termenului de inocenta din prisma unui termen extrem de actual si controversat: socialismul. Inocenta in socialism si/sau socialismul ca ideologie inocenta. In secolul al XIX-lea Marx anunta incantat sfarsitul statului prin sfarsitul luptei de clasa, dominatia omului de catre om sfarsindu-se odata cu aparitia societatii imaginate de ei: una perfect egala, fara lupte de clasa, care era societatea socialista. Nici de putere politica nu mai este nevoie pentru ca in societatea socialista nimeni nu conduce pe nimeni, este doar o miscare necesar-istorica: clasa muncitoare va inlocui vechea societate burgheza cu o asociatie care exclude clasele si antagonismul dintre ele. Secolul XIX a fost secolul utopiei socialiste insa indiferent de meritele atribuite, era o ideologie impracticabila. Secolul XX a fost scena realismului socialist – perioada in care, datorita cruntelor experiente de razboi si a s labirii sociale, socialismul a avut parte de o puternica re-izbucnire (dintr-un curent de gindire “underground” devine o ideologie de stat). Nu ma intereseaza aici o istoriografie a socialismului dar gasesc ca ar fi interesant de stiut faptul ca aceasta doctrina si-a tras seva din contexte filosofice, politice si religioase dintre cele mai interesante.
2. Albul Pur.
Reflexia, de data aceasta, porneste prin abordarea unui concept-metafora din zona simtului-comun: inocenta asimilata copilariei, inocenta copiilor imbracati in alb, unde albul devine dintr-o non-culoare, o "culoare" a puritatii.
3. Grotescul Inocentei.
Ultima parte dezbate denaturarea termenului de inocenta si a implicatiilor sale, vulgaritatea acestui concept in relatia sa cu morala, Dumnezeu si sexualitatea. Suntem tentati sa ridiculizam viata zilnica prin accesul la actiuni grotesti, mai degraba decit la cele ce tin de un comportament standard – socialmente si moralmente acceptat de toata lumea. Regulile sunt absurde, conventiile la fel. Ele sunt fara continut. Nu te poti increde in ele.
Inocenta testeaza validitatea standardelor si conventiilor sociale. Cum ma pot raporta la cei din jurul meu cind sunt nevoit sa convietuiesc cu cei pe care nu-i cunosc?
In Occident nu exista arta erotica; nu invatam sa facem dragoste, nu invatam sa oferim placere, nu invatam sa producem placere celorlalti, nu invatam sa maximizam placerea prin placerea celorlalti. In schimb, avem in Occident o stiinta sexuala – scientia sexualis – despre sexualitatea oamenilor, si nu despre placerea lor. Adevar al sexului, nu intensitate a placerii.
In ce scop (ne) perpetuam? In scopul placerii personale (hedonismul pre-crestin) sau in dorinta de a perpetua specia (post-crestinism)?
Deseori a reusit sa ma uimeasca violenta cu care preotimea, si in special cea ortodoxa si catolica, priveste subiectul sexualitatii. Casatoria, spre exemplu, este pentru ei, nu o forma ceva mai ,,relaxata” a sexualitatii dure, vegetative, animalice, ci reprezinta o unire a barbatului cu femeia, mijlocita prin si de puterea divina." (Eugen Radescu, din volumul ,,How Innocent Is That?").
