Constat de la o zi la alta că vremurile bune au apus. Vremurile alea în care aveai respect pentru funcție, în care îți serveai omologii cu maximum de promptitudine și eficiență. Păi câți masteranzi și doctori ieșeau, spre exemplu, pe vremea primarului Tudor Pendiuc?! Toată primăria era înscrisă la cursuri și toată termnina cu 10 pe linie, chiar dacă prezența era de 5% iar lucrările trase la xerox. Dar era respectul, ăla, domnule, față de haina statului. Acum spre exemplu, Dumitru Tudosoiu, care e ditamai generalul, e șef peste Educație, peste atâtea mii de angajați, a ajuns să își susțină un doctorat pe bune ca ultimul muritor, doctorat la care mai și plătește pentru că ăștia de la Universitatea de Stat din Pitești nu l-au servit și pe el cu un loc subvenționat, cu o lucrare de-a gata făcută, cum numai generalul Gabriel Oprea știa să facă. Cum vă spuneam, nu mai e ce-a fost, s-a întors lumea cu fundu-n sus, inclusiv bărbații patriei, care stau cu orele prin saloane ca să se epileze definitiv și să ne înfieze nouă copiii. Câte ceva din fiecare, plus puțină educație, puțină politică, am pus și în interviul pe care inspectorul general șef Tudosoiu nu l-a acordat printre cele 100 și ceva de audiențe zilnice…
*Ați împlinit, recent, 50 de ani de Inspectorat Școlar, în Argeș. Suntem mai educați ca acum 50 de ani?
**Eu cred că suntem mai educați, pentru că vremurile s-au schimbat, viața din România ultimilor 50 de ani a evoluat cu bune și rele, implicit educația. Spre exemplu, noi, avem posibilitatea să ne facem meseria cu mai multă ușurință, lucru care contribuie la atingerea țelurilor din educație mult mai ușor.
*A avea acces la mai multă informație înseamnă a fi, neapărat, mai aducat?
**Nu, accesul, sau libertatea sau ușurința cu care poți accesa informația nu înseamnă neapărat că ești mai educat. Mai educat ești dacă, după ce ai accesat informația, lași să vezi ce se decantează, ce rămâne…
*Vă întreb în sensul în care nu știu cine mai oferă acestei generații, cu părinții plecați la muncă în străinătate, cei șapte ani de acasă…
**Sunt factori care influențează în mod capital noțiunea de educație la care ne referim generic. Într-adevăr, cei șapte ani de-acasă rămân un punct important în dezvoltarea copilului, sentimentele, legăturile de familie, modul în care copilul vorbește, răspunde, înțelege, își îndeplinește sarcinile sunt direct legate de prezența sau absența părinților… Există, din păcate, foarte multe cazuri în care observăm această lipsă a celor șapte ani de-acasă, la fel cum copiii care au avut părinții alături sunt ușor de recunoscut. Familia tradițională românească, fără nicio referire la Referendum, încă își respectă valorile, principiile. Ce nu înțelege familia de foarte multe ori este că nu trebuie să lase educația doar în sarcina școlii. Spre exemplu, acasă, dacă l-aș lăsa pe băiețelul meu să butoneze telefonul, sau televizorul, sau internetul, cred că ar face toată ziua chestia asta. Dacă reușesc să-i creez un program, lucru care se întâmplă încă dinainte de a începe școala, știe clar câte ore are voie la teleizor, calculator și telefon, iar în timpul celălalt mai facem și lucruri împreună. Altfel, într-o familie modernă sau foarte ocupată, poate că părintele se mulțumește să-i lase telefonul mobil în mână, să stea și el liniștit pe Facebook, și atunci se miră de ce copilul lui, la școală, are reacții nepotrivite, nu se poate concentra sau nu asimilează informații. Sunt lucruri care s-au schimbat în România ultimilor 50 de ani, dar mai ales în România ultimilor 20 de ani, dar cred că ține de fiecare cum își dorește să aibă copilul.
*Practic, acum suntem cu educația cam pe cont propriu, pentru că societatea nu prea mai oferă nici gratuitatea, nici modelele și poate nici seriozitatea de odinioară…
**Dintotdeauna am fost pe cont propriu, cu atât mai mult acum. Într-adevăr, înainte mai aveam niște exemple de bune practici, niște modele, nu vedeam toată ziua exemple de succes facil, un desfrâu din ăsta care pare așa, ca un miraj ușor de atins. Asta nu exista atunci. Acum suntem un pic mai mult mai pe cont propriu
*Sunteți ,,general" de patru ani. Cu sau fără stele?
**Fără stele.
*Ciudat… Oamenilor care acționează în zone de influență, mai ales una ca a dumneavoastră, unde aveți mii de oameni în subordine, li se pun o stea, două, trei… Că, deh, e important să ai oameni infiltrați unde trebuie, unde circulă informația și… educația…
SPAȚIU PUBLICITAR
**Noi suntem singurii generali fără stele. Nu am agreat varianta asta, am eu prea multă treabă de făcut pe aici, ca să-mi mai dea și alții de lucru.
*Nici nu vi s-a propus?
**Nu. Și nici nu vreau să fiu un om important, vreau să fiu un om la locul lui.
*Un general profesor de sport s-a dovedit a fi mai oxigenat la creier decât un general profesor de chimie. Credeți că educația fizică va fi reconsiderată la orele de curs?
**Nu cred că această diferență sau asemănare între discipline face ca lucrurile să fie mai bune sau mai puțin bune într-o instituție. Cred că diferența este între oameni. Fiecare om, acolo unde este job-ul lui, are obligația să se reprezinte cât mai bine. Dacă Dumitru Tudosoiu a reușit să se transpună dincolo de profesia pe care o are și să fie vizibil ca un om deschis, ca un om care vrea să facă lucruri, care bănuiesc că mai și reușește, e bine… Dar asta voi vedea după ce n-oi mai fi în funcție, după feed-back-ul pe care îl voi primi, în funcție de cât de multă lume mă mai sună… Atunci voi realiza la modul sincer cam ce brânză am făcut și eu pe aici, prin județ.
*Așa, ca feed-back înainte de ieșirea din funcție, vă mărturisesc că sunteți cam… plictisitor. Păi pe vremea domnului general de chimie, domnului Gabriel Bratu, aveam ziua și scandalul. Pentru noi, presa, a fost minunat! Era cu uși încuiate, cu scaune aruncate, era vervă multă, instituția era… vie.
**Instituția pe care o conduc este extrem de vie, ba chiar mai vie ca niciodată în ultimii patru ani. Diferența este că dacă faci lucrurile bine și te preocupă să faci asta – vezi atâtea sesiuni de Bacalaureat, de Titularizare, fără scandaluri, fără oameni care să reclame că au fost furați, că li s-au interzis drepturi, oameni induși în eroare, păcăliți cu promisiuni deșarte, etc, etc, – deci dacă lucrurile astea s-au desfășurat fără ecou negativ, mi se pare că ne-am făcut treaba și nu ne-am ținut de prostii. Dacă ne țineam de prostii în mod sigur aveam scandaluri peste scandaluri de nu mai știam la câte întrebări și cui să mai răspundem.
*Trăim astăzi un fel de paradox în sensul în care suntem conduși de profesori sau de doctoranzi – domnul profesor de Drept Tudorel Toader, doamna profesor de mașini și utilaje Viorica Dăncilă – și cu toate aceasta poporul îi percep drept niște agramați. De unde această… confuzie?
**Mie îmi plac foarte mult două noțiuni care nu sunt în zona mea de vocabular, pe care logica mea nu le înghite, cu ghilimelele de rigoare. Prima noțiune este… ,,a asuma", această asumare generală care nu are nimic în spate, este un simplu cuvânt care înseamnă zero. ,,Îmi asum", spun mulți. Îți asumi… ce? Dacă lucrurile vor fi cum spuneți dumneavoastră, îmi asum ăsta înseamnă că de mâine îmi dau demisia. Asta înseamnă să îți asumi, să ai coloană vertebrală. Al doilea cuvânt care ,,îmi place" este acesta… agramat, analfabet… De ce nu-l suport? Pentru că, totuși, vorbim de niște oameni adulți, care au terminat niște ani de școală, care au îndeplinit niște funcții de-a lungul vieții lor, adică n-au trecut așa, prin viață, nu s-au trezit puși pe niște funcții… Că sunt greșeli, să și le… asume ei și lor să le crape obrazul de rușine, dar nu cred că trebuie să devină un leit-motiv național. Eu cunosc agramați de care vorbiți în populația normală…
*Păi da, în populația normală, care nu ne reprezintă la nivel atât de înalt…
**De acord. Cunosc și în învățământ, în autorități publice, în zona de afaceri… Deci, asta cu agramatul este o poveste…
*Da, o poveste pe care o trăim zilnic…
**O trăim zilnic, dar uite că în cazul meu Dumnezeu m-a ajutat să-mi fac studiile la timp, să-mi placă ceea ce fac…
*Oho, câți au studiile la timp, plus doctorat!
**Eu încă nu am doctorat…
*Vai, dar e impardonabil! Nu vi-l faceți?
**Sunt înscris la Universitatea din Pitești, sunt profesor doctorand, cum se spune. Mai am încă doi ani, dacă nu chiar trei, depinde cum voi reuși să-mi pregătesc sesiunile.
*Aveți timp și pentru doctorat, sau veți urma varianta clasică, cum au făcut și ceilalți, după nodelul ,,Școala de doctori Gabriel Oprea"?
**Nu știu cum l-au făcut alții, dar la Universitatea din Pitești nu poți să faci treaba asta. Mi-am dat seama din concursul de admitere pe care l-am dat anul trecut, când s-a anunțat că sunt un post sau două posturi subvenționate de către stat și, deși mi-a părut rău că nu am putut ocupa și eu un loc dintr-acesta, să nu mai scot un ban din buzunar pentru a-mi plăti studiile, m-am bucurat foarte tare că nu s-a ținut cont de nimic.
*Deci nu e de.. gașcă domnul Chirleșan…
**Nu e vorba dacă e sau nu e de gașcă, dar a fost o comisie foarte serioasă, care n-a ținut cont că e Tudosoiu care e general…
*S-au dus vremurile bune, când funcția era… respectată, când se ținea cont de domnul primar, de domnul director…
**S-au dus și e foarte bine că s-au dus! Eu sper și vreau să-mi fac activitatea corect, fără să dau vreo șpagă, fără să copiez cine știe de unde și să ajung, după ani de zile, să-mi fie retrasă teza pe motiv de plagiat.
*Știți unde se pun ghilimelele, nu, că multora de aici li s-a tras?… Au uitat să le mai pună…
**Cu îndrumătorul de doctorat, sper să punem toate ghilimelele astfel încât să nu existe suspiciuni de genul acesta.
*Observ că treaba de general vi-o faceți foarte bine, dar datoria față de partid vi-o faceți? Ați puși toți directorii de la PSD în școli sau dormiți în front?
**Da, toți directorii din școli sunt PSD și îmi pare rău că nu am avut mai multe școli să mai pun în continuare!
*Dar faceți, că nu e păcat!
**O să mai facem niște școli și grădinițe, ca să avem și mai mulți directori PSD!
*Serios, a scăpat vreun director de la alt partid?
**Vai de mine, dar nu mai are PSD membri câte posturi de director sunt de ocupat! Serios vorbind, cred că deschiderea mea și a Inspectoratului au fost demonstrate nu o dată. Ori de câte ori mi-a stat în putere și decizie am venit cu propuneri de directori care au închis discuțiile. Nu există niciun fel de reproș din partea Opoziției sau a sindicatelor privind modul în care Dumitru Tudosoiu a numit directori. Am un coleg foarte bun care a ocupat funcția de director fiind vicepreședinte al organizației PNL Pitești, am colegi care au lucrat în fosta echipă a USL și le-am spus că nu mă interesează carnetul lor de partid, drept pentru care am lucrat împreună în continuare și care au rămas titulari pe funcția de firectori în continuare. Și sunt foarte multe exemple de acest fel! Sunt oameni în IȘJ și sistem cărora nu le-am cerut niciodată să fie membri sau pe care i-am adus în zona de management a școlii în sensul în care sunt cei mai reprezentatii din școală.
*Partidul este mulțumit de atitudinea dumneavoastră?
**Nu știu dacă este mulțumit, dar în afară de câteva discuții că putea să fie și X sau Y, nimeni nu mi-a reproșat nimic. Nu am vrut să amestec lucrurile, iar politica educațională a primat întotdeauna. Sunt și membri de partid care sunt directori, care au fost directori și în alte mandate, care au dovedit că sunt ok și care au fost îndepărtați din funcții pentru că nu au fost membrii PNL. Dar nu chestiunea asta face ca o școală să meargă bine.
*Așa este, eu doar mergeam pe logica de partid care până acum a funcționat impecabil, după principiul… vin ai noștri, pleacă-ai voștri…
**Da, știu, dar s-a făcut cea mai mare greșeală și prostie mergându-se pe acest principiu. Există oameni buni și în PSD, și în PNL, și în afara partidelor. Eu am dat șansa unor oameni care s-au dovedit a fi super-ok, la fel cum am dat șansa unor oameni care nu au știut să o gestioneze și în două luni au venit cu demisia la Inspectorat. Vedeți dumneavoastră, în Consiliul Profesoral al unei școli noi ne cunoaștem toți cu toți. Se crează relații de prietenie, ieșim împreună când avem timp liber, avem grupuri și grupulețe cu care mergem în concedii, se formează chiar niște sfere de interes. Vă dați seama că o nominalizare în cadrul unui asemenea colectiv pentru un profesor care e cumva neacceptat, nedorit, nevizibil sau nerespectat, nu poate duce la ceva bun. De ce? Pentru că omul ăla va sta în capul mesei și va vorbi la pereți. Dacă oamenii de acolo nu l-au apreciat zece ani cât le-a fost coleg, nu-l vor aprecia nici ca director.
*Mă gândesc că au fost și astfel de cazuri, astfel de oameni care, în orgoliul lor, s-au dorit pe funcție…
**Am avut și cereri exprese, că trebuie neapărat să fie X, și le-am dovedit că X nu poate duce job-ul de acolo, după ce ani de zile a fost absent.
*Nu v-a trecut Referendumul, ce faceți, vă angajați bodyguard pentru băiețel, ca să nu vi-l fure homosexualii?
**Nu am probleme de genul ăsta, cred că este loc pentru toată lumea. Nu mă interesează și influențează în mod direct, acum, această chestiune, dar s-ar putea ca generațiile viitoare să fie direct interesate. Din acest punct de vedere poate că era bine ca în lege să se facă această distincție cu privire la familie. Că există și această zonă de nișă, ok, trebuie să acceptăm, să ne împăcăm cu această chestiune că nu mai suntem la 1600, dar cred că lucrurile nu trebuie să meargă prea departe, adică nici cei din comunitatea lor nu trebuie să acționeze în baza drepturilor supreme ale omului că totul e permis. Asta deja este discriminare pozitivă. Poate se va spune că ceea ce cred eu e o formă de cenzură, dar, spre exemplu, mie nu mi-ar plăcea ca în clasa copilului meu sau în orice clasă din județ să existe un copil înfiat de o familie din zona LGBT. Copilul nu are nicio vină, că este un copil în definitiv, dar nu mi-aș dori să vorbească despre lucrurile care se petrec la el acasă, că mama lui e Ion iar tatăl e Vasile. Probabil că o să pună întrebări existențiale copiilor mei sau ai altora care, în clasa a II-a fiind, explică-le tu cum stă treaba! Al meu crede încă în barza care pune copilul la mami în burtică și așa a ieșit el. Ce să-i spun, că defapt, în varianta Ion și Vasile nu se poate fiziologic și anatomic? E greu… E mult până ne vom lovi de o astfel de situație și vom înțelege. Până atunci, într-adevăr, lucrurile nu prezintă un mega-interes.
*Trebuie cineva să deconteze după acest Referendum, pentru că a fost făcut într-un context social și politic agitat, care nu a permis ca acest subuiect să fie dezbătut așa cum ar fi meritat: serios, nepătimaș, fără interesul de a contabiliza electoral dezbaterea publică?
**Sunt de acord cu chestiunea pe care ați observat-o, dar pot să fac o apreciere ușor… academică, pe lângă. Spunem că în România trăim o perioadă agitată politic, dar noi, românii, am cam uitat să ne mai ocupăm și de chestiunile noastre importante. Tratat cu importanța cuvenită, acesta putea fi un subiect de maximă audiență, interes. Sunt și alte chestiuni de dezbătut, nu doar războiul dintre Palate, faptul că Iohannis a zis și a făcut, Dăncilă a zis, Dăncilă a făcut, Dragnea a zis, Dragnea a făcut… Mai apar doi-trei acoliți cu diverse interese, mai apar trei ONG-uri și asociații care sunt mânate și de alte interese și uite așa vom rămâne în continuare în aceată horă. E un fel de sarabandă care se învârte și se învârte, prinde viteză și vine forța centrifugă care pe unii o să-i arunce, pentru că nu au cum să reziste. Defapt, în centrifuga asta suntem noi, toată România, și riscăm noi să fim aruncați. Mie mi-ar plăcea să dezbatem subiecte importante despre orice, dezbateri naționale, nu doar așa să scoatem în evidență că a mai apărut un subiect în care procurorul cutare a mai spus nu știu ce, că a mai apărut un protocol, sau o înregistrare de la DNA. Efectiv am obosit! Plus că televizoarele s-au împărțit, unele cu unii, altele cu alții, asistăm la niște meciuri în reprize stupide, care ne prostesc și nu cred că ne fac bine.