In timp ce intreaga lume celebreaza astazi Ziua Internationala a Dreptului de a Sti, in Romania, aplicarea legii nr. 544/2001, legea privind liberul acces la informatii de interes public nu constituie un motiv de sarbatoare. Liberul acces la informatii de interes public reprezinta, dupa vot, al doilea instrument democratic pe care cetatenii si societatea civila il au la dispozitie pentru a responsabiliza clasa politica.
Folosind constant aceasta importanta lege in contextul analizelor/rapoartelor sale de cercetare si al evaluarii activitatii parlamentarilor, membrilor Guvernului sau primarilor, Institutul pentru Politici Publice (IPP) constata urmatoarele dificultati majore la nivelul anului curent:
1. Autoritati ale administratiei publice centrale si locale desconsidera in mod asumat hotarari ale instantelor de judecata pronuntate in favoarea ONG-urilor care cer acestor autoritati diferite tipuri de informatii de interes public.
In 2008, Institutul pentru Politici Publice (IPP) actiona in instanta Primaria Capitalei, pentru instituirea, prin Hotarare a Consiliului General, a unei taxe de copiere a documentelor de interes public, in valoare de 1 leu pe pagina, mult mai mare decat pretul pietei serviciilor de copiere din Capitala la acea vreme. Chiar daca instanta a dat dreptate IPP, imediat ce a primit hotararea acesteia, Primaria Generala a adoptat o noua hotarare identica, sfidand practic si instanta judecatoreasca si societatea civila care urmarea sa isi exercite un drept important intr-un stat democratic.
2.Functionarii publici din institutii publice fac tot posibilul, mai ales in ultimii ani, cand atentia asupra aplicarii legislatiei transparentei a scazut per ansamblu, sa descurajeze pe oricine este interesat sa ceara informatii despre activitatea acestor autoritati.
Iata cateva metode intalnite in mod frecvent, din pacate mai ales la nivel central:
-Informatiile solicitate se trimit pe suport de hartie desi este evident ca exista si in format electronic. Pe de alta parte, cu cat volumul de date este mai mare, cu atat mai mult institutia refuza sa le puna la dispozitie in format electronic, tiparind documentele pe cat mai multe foi de hartie pentru a putea percepe cat mai multi bani.
-Informatiile comunicate sunt incomplete sau ilizibile – cum a fost, de exemplu, cazul informatiilor privind serviciile publice comunicate de Primariile Municipiilor Craiova, Primaria Resita, Primaria Calarasi.
-Institutiile asteapta pana in ultima zi a termenului de raspuns pentru a comunica faptul ca nu detin informatiile cerute. Sunt institutii care au ca principala grija sa urmareasca prelungirea termenului de raspuns pana la maximum posibil, chiar si atunci cand nu este cazul – informatia solicitata fiind extrem de simplu de comunicat.
Chiar daca in Romania exista prevederi exprese legate de obligativitatea publicarii din oficiu a informatiilor de interes public pe pagina de internet a institutiei respective, la nivelul anului 2010 aceasta regula inca nu se aplica in mod unitar la nivelul sistemului public romanesc, iar autoritatile publice, in special la nivel local, nu sunt constiente de puterea de informare a internetului si trateaza acest aspect cu superficialitate. Paginile de internet contin informatii neactualizate, datele sunt puse la intamplare in sectiuni cu care nu au nici un fel de legatura, semn ca cei ce publica fac acest lucru nu din respect pentru cetateanul interesat, ci din pur formalism. Un exemplu elocvent in acest sens este recentul demers de publicare a informatiilor privind veniturile salariale ale angajatilor Ministerelor: informatia este bine „ascunsa” in site-urile unora dintre aceste institutii, iar initiativa a fost practic una demonstrativa, pentru ca datele nu mai sunt actualizate din luna aprilie in cazul celor mai multe Ministere.
3.Unele dintre autoritatile administratiei publice, mai ales de la nivel local refuza cu obstinatie sa aplice legea.
Sunt cunoscute in tot mediul neguvernamental cazurile Primariilor Constanta sau Sector 5 din Bucuresti aduse in instanta de cateva ori fiecare numai de catre IPP, pentru necomunicarea de informatii de interes public. Nici astazi cele doua primarii nu se conformeaza intru totul cerintelor legii, comunicarea informatiilor de interes public fiind exceptia si nu regula. Din pacate in Bucuresti mai sunt si alte exemple, cum este cel al Primariei Sector 1 care considera ca orice informatie despre serviciul de salubrizare este confidentiala.
4.Aceleasi instante de judecata trateaza extrem de diferit situatii identice in care sunt implicate institutii diferite, semn ca nu s-a creat o jurisprudenta in ce priveste procesele plecand de la nerespectarea de catre institutii a dreptului de acces la informatii de interes public. Pe de alta parte, hotarari ale instantei se publica si la un an de la pronuntare.
Experienta recenta a IPP in materia actiunilor in instanta impotriva institutiilor care incalca dreptul de liber acces la informatii de interes public a aratat ca in doua procese identice ca obiect (situatia cheltuielilor parlamentarilor in perioada 2006 – 2008) si simultane, Curtea de Apel Bucuresti s-a pronuntat si a si publicat hotararea in cazul Camerei Deputatilor, in timp de la Senat asteptam inca decizia instantei din luna ianuarie a.c.
SPAȚIU PUBLICITAR
In acelasi registru, actiuni in instanta cu acelasi obiect, dar inaintate catre instante diferite din tara, primesc decizii diferite fara o motivare consistenta.
Nu in ultimul rand, celeritatea actiunilor in justitie pentru apararea dreptului fundamental la informare ramane inca o tara a sistemului: recent, pentru un proces intentat de IPP impotriva unei autoritati locale care a refuzat sa puna la dispozitie informatii despre calitatea serviciilor publice motivand confidentialitatea datelor, IPP a primit termen de solutionare a cauzei in luna aprilie 2011, adica la aproape un an de la solicitare. Ne intrebam, in aceste conditii, care mai este termenul rezonabil in care un cetatean are „dreptul de a sti”, cu atat mai mult cu cat reprezentantii unor institutii cu rol fundamental in sistemul judiciar – cum este cazul Consiliului Superior al Magistraturii, recunosc ca „transparenta este esentiala pentru o buna administrare a justitiei, iar recunoasterea si punerea in practica a dreptului de a fi informat de catre stat reprezinta un succes al democratiei.”
In acest context, Institutul pentru Politici Publice (IPP) atrage in continuare atentia asupra disfunctiilor majore intampinate in garantarea liberului acces la informatii de interes public in Romania, cauzate de practici discutabile ale functionarilor publici si demnitarilor la cel mai inalt nivel din institutiile Statului.
De asemenea, atentionam asupra efectelor crizei si a comportamentului nesanctionat al functionarilor responsabili cu aplicarea legii accesului la informatii de interes public, cu efecte asupra nerespectarii drepturilor fundamentale ale omului in Romania. Anticipam ca salariile reduse, lipsa de motivatie vizibila in sectorul public si continuarea situatiei de criza din Romania se vor rasfrange asupra cetatenilor in sensul desconsiderarii drepturilor acestora, printre care si a dreptului la informatii despre activitatea autoritatilor publice.
Prin urmare, in locul unei sarbatori a Zilei Dreptului de a Sti, Institutul pentru Politici Publice (IPP) cere tuturor autoritatilor publice sa ia masuri de organizare interna pentru a respecta dreptul cetatenilor la informare, amintindu-le ca sunt in functii ca sa lucreze pentru cetatenii – platitori de taxe si impozite.