Astăzi, 29 iunie, este ziua sfinților Petru și Pavel, ocrotitorii spirituali ai sistemului penitenciar din România. Administraţia Naţională a Penitenciarelor sărbătoreşte “Ziua lucrătorilor din penitenciarele din România”. Precedând această ocazie, Penitenciarul Mioveni a dat dovadă de “deschidere” și a organizat, miercuri, 28 iunie, “Ziua porţilor deschise”, eveniment prin care a permis accesul membrilor de familie ai deținuților și ai personalului angajat, al ONG-urilor și al mass-mediei.
SPAȚIU PUBLICITAR
Pentru a afla detalii despre lumea din spatele zidurilor ce despart persoanele private de liberate de societatea căreia legea a decis că i-au încălcat regulile, am stat de vorbă cu directorul Penitenciarului Mioveni, inspector principal de penitenciare, Emanuel Conea.
Domnule director, câţi deţinuţi şi câţi angajaţi are, la acest moment, Penitenciarul Mioveni?
Avem în jur de 530 de deţinuţi la ora actuală şi în jur de 320 de cadre cu totul, administrativ şi operativ.
Cu personalul de supraveghere ne-ar interesa, în mod special, cum staţi…
Să ştiţi că în toate sectoarele suntem deficitari. Spre exemplu, în sectorul economic avem jumătate din necesar. În sectorul operativ, adică cei care se ocupă strict de supraveghere, pază şi însoţire, conform normelor în vigoare, ne-ar mai trebui încă 50% din ceea ce avem acum. Un deficit mare avem şi la medici. La ora actuală, penitenciarul beneficiază de un singur medic de medicină generală încadrat, care lucrează efectiv. Mai avem un medic stomatolog încadrat şi un medic generalist, care este rezident.
Care sunt motivele acestui deficit? Bugetul? Restricţii la angajare?
În privinţa specialiştilor, în speţă a medicilor, aceştia nu sunt tentaţi să vină în sistem pentru că salarizarea nu este aşa de bună. În sistemul public din afară se câştigă mult mai bine decât la noi. La noi, dincolo de salariul mai mic, este şi mult stres. Spre exemplu, nu va veni niciodată un medic psihiatru să lucreze la penitenciar pentru 3.000 de lei, cât timp afară, într-un spital de specialitate, ia mult mai mult, plus 100% spor de psihiatrie. La noi nu sunt decât sporuri specifice, şi acelea mici.
Cu ce se deosebeşte Penitenciarul Mioveni, astăzi, faţă de cel pe care l-aţi preluat la începutul mandatului?
Debutul mandatului a fost în decembrie 2012. Consider că, în acest moment, condițiile de detenție sunt mult mai bune. Din cinci secţii de deținere, trei au fost renovate în totalitate în perioada 2015-2017, urmând ca în cazul celorlalte două secţii să se finalizeze proiectul de investiţii demarat, sperăm noi, în 2019-2020.
Acum avem condiţii umane, decente, care se ridică aproape la standarde europene. Şi condiţiile de muncă s-au îmbunătăţit. Am dotat personalul cu echipamente de siguranţă : sistem man-down, adică de avertizare în caz de atac asupra personalului, sistem de control al accesului, sistem de monitorizare video, care uşurează activitatea şi previn pătrunderea neautorizată a deţinuţilor în anumite zone sau părăsirea lor. Am dotat personalul cu detectoare de metale, bastoane, staţii de emisie-recepţie pe care nu le aveau…
Ne-am dotat şi cu câteva mijloace de transport operative: avem ambulanţă, mijloc de transport deţinuţi de capacitate mică, avem micorbuz pentru transportul personalului plus alte mijloace de transport operativ pentru misiunile specifice.
Comunicarea personalului cu deţinuţii şi invers a înregistrat îmbunătăţiri. Instabilitatea la nivel managerial a dat curaj deţinuţilor şi aveam colegi cărora le era frică efectiv să-şi desfăşoare activitatea. Uşor-uşor am reuşit să reducem acest handicap.
Cum aţi reuşit, mai exact?
Au fost proceduri clar stabilite, nu am tolerat derapajele deţinuţilor, dar nici pe cele ale personalului. I-am sancţionat cu celeritate şi pe unii, şi pe ceilalţi.
Am discutat foarte mult cu personalul și cu deținuții, m-am aflat mult printre ei, pentru a înțelege exact motivele.
Revenind la lucrurile care s-au întâmplat în timpul mandatului dumneavoastră…
Ne-am făcut cunoscuţi în comunitate. Ştie lumea că existăm. Transparența instituțională, prezentarea către comunitate a rolului și misiunii sistemului penitenciar, a constituit una dintre priorități. Am mers la ecologizări, la diverse activităţi, am participat la activităţi culturale… Până la urmă, acesta este scopul, împreună cu comunitatea să facem aceşti oameni mai buni. Chiar sunt adeptul metodei de a-i scoate cât mai mult în comunitate pe deţinuţi. Cred că suntem singurul penitenciar din ţară care are o activitate amplă cu deţinuţii în comunitate: olimpiada deţinuţilor cu deţinuţi din întreaga ţară, totul făcut în afara unităţii. Am fost şi la activităţi de deszăpezire… Ne-am făcut utili cum am putut.
Penitenciarele urmează a fi clasificate în funcţie de condiţiile de detenţie. Din acest punct de vedere, pe o scară de 0 la 5, unde credeţi că s-ar clasa penitenciarul Mioveni?
Nu cred că există vreun penitenciar care să primească nota 0, refuz să cred lucrul acesta, la fel cum nu cred că există un penitenciar care să primească nota 5, nici măcar cele mai noi. Cel mai nou penitenciar este construit înainte de a intra noi în Uniunea Europeană, dar nu este conform standardelor 100%. La o analiză obiectivă, cred că ne situăm undeva între 3 şi 4, în media sistemului, având în vedere îmbunătăţirile făcute. Şi pentru că vorbim de îmbunătăţiri, să nu uităm nici de gradul de supraaglomerare, care s-a redus semnificativ.
Oameni importanți din societate au ajuns să fie clienţi fideli ai penitenciarelor, s-a ridicat o problemă care, până acum, a fost rar sau deloc pusă în discuţie: condiţiile din penitenciare. Din punctul dumneavoastră de vedere, condiţiile actuale sunt conforme unui loc unde se execută o penitenţă sau deţinuţii ar trebui să beneficieze de condiţii sporite de confort?
Fiecare om trebuie să beneficieze de condiţii de cazare decente indiferent unde se află. Consider că penitenciarele, la ora actuală, au condiţii mai bune sau mai puţin bune, în funcţie de fiecare zonă, dar Penitenciarul Mioveni oferă condiţii decente de cazare, chiar şi în cele două secţii mai vechi, unde îşi execută sau şi-au executat pedeapsa şi persoane cunoscute. Acolo sunt 30 de persoane într-o cameră, suprafaţa de cazare este în jur de 3 – 3,5 metri pătraţi, nu de 4 metri pătraţi, dar cu toate acestea igiena, saltelele, lenjeria şi tot ce ține de partea administrativă (zugrăveli, instalații), lumina naturală şi artificială sunt întotdeauna în atenţia noastră.
Până la urmă, acolo unde este curăţenie, chiar dacă nu avem acei 4 metri pătraţi, condiţiile sunt decente. Sunt convins că mai e de muncit, dar am ajuns la momentul la care avem o secţie cu aproape 30 de camere de deţinere care se ridică la standardele europene. În secţia cinci, modernizată recent, suprafaţa este de minimum 4 mp pentru fiecare deţinut, toată tâmplăria este de termopan, paturile și saltelele sunt noi. Sistemul trebuie să mai performeze, însă.
În 2015-2016 Administraţia Penitenciarelor a beneficiat de un buget mai generos. Penitenciarul Mioveni a avut o execuţie bugetară foarte bună.
În situaţia în care ajungem la condiţiile impuse de UE, credeţi că închisoarea va mai avea şi acel rol de… penitenţă?
Sigură că da, pentru că una dintre cele mai mari valori ale omului este libertatea şi, dacă ai pierdut libertatea, ai pierdut mult.
Mulţi spun că în spitalele de stat deseori se găsesc aceleaşi condiţii ca în penitenciare: mulţi într-o celulă/salon, căldură sufocantă pe timpul verii, hrană proastă, grupuri sanitare neigienizate corespunzător, gândaci şi…lista poate continua. Se vorbeşte, în schimb, de construirea de noi penitenciare şi mai puţin de noi spitale. Din punctul dumneavoastră de vedere, priorităţile sunt cele corecte?
Probabil că există şi spitale cu astfel de condiţii, şi penitenciare la fel. Totuşi, cred că aceste situații sunt mult prea exagerate în media. Şi la Penitenciar, spre exemplu, au existat ploşniţe. Am realizat dezinsecții, am igienizat, am schimbat cazarmament până am scăpat de ele. Din punct de vedere al igienei, noi, cel puţin, punem la dispoziţie tot ce înseamnă materiale de igienă individuală şi colectivă, dar depinde şi de deţinuţi. Unii au grijă de camera de detenție ca şi de camera lor de acasă, în timp ce alţii, efectiv distrug tot. Ca şi priorităţi… cred că ambele sunt necesare. Nu ne dorim să construim penitenciare, ne-am dori o lume mai bună, dar trebuie să ţinem cont de realităţile societăţii.
Sunt considerate condiţii necorespunzătoare în penitenciare normele sanitare improprii în general, cum ar fi prezenţa gândacilor, şoarecilor, puricilor; lipsa dotărilor şi a produselor igienico-sanitare minime; calitatea proastă a hranei; lipsa apei calde curente; lipsa accesului la activităţi în aer liber, lipsa accesului la lumină naturală sau aer suficient ori disponibilitatea de ventilaţie; lipsa temperaturii adecvate a camerei: lipsa posibilităţii de a folosi toaleta în privat şi de a se respecta normele sanitare de bază precum şi a cerinţelor de igienă. Luând pe rând aceşti parametri, cum stau lucrurile la Penitenciarul Mioveni?
Nu putem spune, evident, că stăm foarte bine la toate capitolele, dar nici nu stăm foarte rău. Împreună cu colegii din echipa de management şi cu toţi colegii din unitate am stabilit strategii şi planuri anuale, astfel încât fiecare dintre punctele problematice să fie eliminate sau diminuate. Gândaci, şoareci şi purici – nu am mai avut astfel de semnalări din partea deţinuţilor, în privinţa condiţiilor igienico-sanitare punem la dispoziţie toate materiale de igienă individuală şi colectivă, cum spuneam şi mai devreme…
În privinţa calităţii hranei, trebuie să ne gândim şi la faptul că, din cinci lei cu tot cu TVA, oferim hrană care are carne în fiecare zi. Apreciez aici munca colegilor mei din compartimentul hrănire, care se străduiesc să găsească cele mai bune soluţii şi să diversifice hrana. Spre exemplu, trebuie ca pentru zece zile hrana să nu se repete. Pe de altă parte, suplimentăm necesarul de legume prin gospodăria agrozootehnică pe care o avem la Miceşti, unde avem solarii cu legume, punem grâu şi ne facem propria făină pentru pâinea pe care o producem singuri, o pâine naturală 100%, în care nu introducem nimic altceva. Avem brutărie proprie pentru care am achiziţionat malaxor nou şi un divizor de aluat. Vrem să achiziționăm și un modelator care să facă pâinea rotundă.
La capitolul apă caldă curentă?
Aici, din păcate, nu putem asigura apă caldă permanent. Furnizăm de trei ori, câte două ore, apă caldă pe săptămână pentru bărbaţi şi zilnic pentru femei şi pentru deţinuţii din spital. Apă rece au permanent.
Activităţi în aer liber?
Desfăşurăm activităţi conform programului, în funcţie de regimul de executare a pedepsei. Ies în curte, la plimbare, zilnic, ies la activităţi instructiv-educative în fiecare zi, plus activităţi pe care le realizăm cu toţi deţinuţii. Nu stau 24 de ore în cameră.
Lumină naturală şi artificială?
Au permanent, şi zi, şi noapte.
Căldura pe timp de iarnă?
O au cu program, şi chiar dacă există o singură centrală am realizat un program astfel încât să putem avea temperatura optimă. Ca să evităm reclamaţiile pe viitor, pentru iarna aceasta intenționăm să achiziţionăm termometre portabile, care să înregistreze şi să păstreze proba. Temperatura minimă este de 19 grade şi o avem. Am anvelopat şi două secţii, iar anul acesta mai anvelopăm una. Toate secțiile renovate beneficiază în prezent de tâmplărie PVC cu geam termopan.
Dacă ar fi, la virgulă, să respectaţi normele europene de spaţiu, câţi deţinuţi are în plus, la ora actuală, penitenciarul Mioveni?
Cred că depăşim indicele de ocupare foarte puţin. Supraaglomerarea este pe secţiile cu regim închis. În mare, cred că avem în jur de 30 de deţinuţi peste ceea ce prevede, la virgulă, norma europeană. Avem mai puţin în alte secţii, dar mai mulţi pe cele cu regim închis.
Statul român pierde procese pe bandă rulantă la CEDO, din cauza condiţiile din penitenciare. Până la 10.000 de euro câştigă un deţinut care, spre exemplu, reclamă că spaţiul nu a fost cel optim. Din acest punct de vedere, în câte astfel de procese este angrenat Penitenciarul Mioveni?
Pe noi nu ne-a dat nimeni în judecată. Statul român este dat în judecată. Cred că am răspuns, anul acesta, pentru CEDO, la peste 10 sesizări. La unii dintre reclamanți condiţiile au fost respectate. În anul 2016, nu îmi amintesc să fi câștigat la CEDO vreun deținut de la Mioveni.
S-au tot căutat şi enunţat soluţii pentru supraaglomerarea din închisori. Faceţi parte din sistem şi, dincolo de orice alt interes, ştiţi cel mai bine cum stau lucrurile. Din punctul dvs. de vedere, care ar fi cele mai eficiente măsuri? Cât de viabil ar fi arestul la domiciliu? Dar construirea de penitenciare private?
Arestul la domiciliu e o măsură alternativă la pedepsele preventive. Politica penală o face Guvernul României. Nu aş putea spune dacă e sau nu o soluţie viabilă. E adevărat că o dată cu instituirea arestului la domiciliu s-a mai redus puţin din presiunea asupra penitenciarelor. Pe de altă parte, cu privirea la construirea de penitenciare private nu ştiu dacă s-a făcut până acum vreun studiu. Ştiu că s-au făcut studii pentru penitenciare în sistem public-privat însă, din ce cunosc, legislaţia nu ne prea permite la ora actuală să putem demara astfel de proiecte. Există soluţii, uneori, chiar şi în curtea noastră: mai avem câte un teren nefolosit, câte un spaţiu cât de mic bun de fructificat, pe care ne putem extinde. Asta, însă, nu ar însemna că acoperim toate necesităţile. E nevoie şi de penitenciare noi în primul rând pentru că sunt unele foarte vechi, care nu mai corespund. Pe de altă parte, unele sunt chiar în centrele oraşelor şi vor fi mutate în viitor.
Ştim că, pentru o perioadă de timp, legea a mai stopat din elanul deţinuţilor de a scrie cărţi pentru a se apropia mai repede de libertate. La Penitenciarul Mioveni a scăzut apetitul deţinuţilor pentru scris cărţi sau foamea de cunoaştere şi înclinaţia către studiu au rămas constante?
Pot spune că foamea de cunoaştere şi înclinaţia către studiu au rămas constante. Avem foarte mulţi deţinuţi care studiază la Bibliotecă, care primesc cărţi de acasă, citesc, sunt realmente interesaţi de studiu.
Vorbesc şi de studiu tehnic, nu doar de beletristică. Eu aprob cărţile primite de acasă. Se solicită cărţi de inginerie, contabilitate… Sunt deţinuţi interesaţi. Cu toate acestea, nimeni nu mai scrie cărţi. În anul 2016 nu s-a mai scris nici o carte la Penitenciarul Mioveni. Legislaţia a limitat acest fenomen. Legea trebuie respectată de toată lumea, în acest moment e clară şi are nişte criterii la fel de clare. Era mai flexibilă legea înainte, dar mă bucur că deţinuţii citesc în continuare.
Cu câte cărţi scrise de către deţinuţi se mândreşte biblioteca Penitenciarului Mioveni?
Cred că în jur de 10 cărţi…
Personal, aţi ţinut vreodată să luaţi un autograf de la scriitorii pe care îi găzduiţi?
Am primit un autograf pe o carte scrisă de un deţinut. Era o carte de beletristică, despre viaţa după gratii. Deţinutul era arestat pentru trafic de droguri, a lansat cartea înainte de a se elibera. Nu a beneficiat de reducerea pedepsei. De altfel, s-a şi reabilitat între timp. Lansarea s-a făcut în colaborare cu un post de televiziune. Îmi amintesc că am primit şi eu o carte cu autograf.
Cum rezistă detenţiei oamenii educaţi? Se adaptează mai greu?
Da, e o trecere dură de la o viaţă cu libertăţi multiple, cu un nivel de trai ridicat sau mult mai bun, la viața în spatele gratiilor. Trecerea e destul de grea. Unii se adaptează mai greu, alţii mai uşor. La deţinuţii cu un nivel de cultură altfel decât cel mediu, impactul psihologic este mai dur, sunt mai afectaţi, mai ales cei care au şi probleme medicale. Însă tocmai nivelul lor de cultură şi educaţia pe care o au, ne dau posibilitatea să discutăm altfel cu ei şi pot să înţeleagă lucrurile.
Sunt şi deţinuţi care clachează?
Nu, la Mioveni nu ştiu vreun deţinut care să fi clacat. Un deţinut educat, în niciun caz.
După ce criterii sunt repartizaţi în celule deţinuţii? Întâmpinaţi probleme din acest punct de vedere?
În funcţie de regimul de executare, cel prevăzut de lege, de nivelul de pregătire, cultură şi educaţie, iar dacă avem posibilitatea, cazarea se face și în funcție de deţinuţii care muncesc şi care nu muncesc.
Există ierarhii, violenţă între deţinuţi, aşa cum vedem în filme?
Filmele sunt filme, iar viața bate filmul. Ierarhii există în viaţa de zi cu zi, şi în familie. Eu, când ajung acasă, nu mai sunt director…sunt soț și tată.
Există deţinuţi cu potenţă financiară mai mare, care vin din grupuri interlope şi grupuri infracţionale organizate, au o anumită influenţă. Îi cunoaştem, dar violenţele sunt reduse, cazuri izolate. Nu am mai avut acte de violenţă soldate cu urmări grave din septembrie 2012, când deţinuţii au escaladat curtea de plimbare şi s-au bătut două grupuri. Din fiecare incident învăţăm câte ceva şi ne luăm măsurile de precauţie.
Aveţi un profil psihologic pentru fiecare deţinut?
Da, dar nu se numeşte aşa; pentru fiecare deținut se întocmește un Plan individualizat de intervenție educativă și asistență psiho socială şi acolo se consemnează şi trăsăturile psihologice şi nevoile de educaţie.
Pentru şcolarizare colaborăm cu școala ,,George Topârceanu” pentru cei care nu şi-au terminat studiile, iar din 2016 am început prima dată cursuri liceale şi avem clasa a IX-a, în colaborare cu Liceul Tehnologic Mioveni, Inspectoratul școlar județean și autoritățile locale din Mioveni.
Îşi doresc deţinuţii să muncească pentru a scurta perioada de detenţie?
Unii da, alții nu. Sunt deţinuţi care refuză orice fel de muncă. Însă, având în vedere regimurile pe care le deținem (maximă siguranță și închis), uneori, chiar dacă își doresc, o parte dintre ei nu pot fi folosiți la muncă.
Unde pot munci şi cu ce beneficii?
În primul rând pot munci în interesul instituţiei. Avem 200 de deţinuţi, cu aproximaţie, care muncesc în interesul instituţiei: la brutărie, la popotă, la blocul alimentar, distribuţie hrană, la saltele – facem saltele pentru instituţie, la atelierul de tâmplărie, la curăţenie. Avem şi beneficiari persoane juridice, precum Liceul Tehnologic, care ne este demult partener. Sunt solicitări de muncă şi din alte judeţe. Din păcate regimul de maximă siguranţă nu ne permite să scoatem foarte mulţi deţinuţi la muncă.
Ce beneficii are un deţinut care munceşte?
În funcţie de munca desfăşurată. Există beneficii de reducere a duratei pedepsei. Sunt discutaţi în Comisia de liberare condiționată mai repede. Pentru muncile în afară, mai au şi beneficiul plăţii pentru munca prestată. Sumele se adună. Cei care într-adevăr au strâns bani, ajung să se elibereze cu sume consistente, pentru că cei care muncesc lună de lună la beneficiar, câştigă câteva sute de lei pe lună. Şi nu în ultimul rând, mai este beneficiul moral. Faptul că-i scoţi în comunitate şi se află în același loc cu oameni liberi îi face să se căiască pentru ce au greşit, să se gândească la familii. Sunt unii care nu mai recidivează şi au fost angajaţi de instituţii de pe raza localităţii Mioveni.
S-au diversificat modalităţile de introducere în celule a obiectelor interzise. Care sunt noile… trenduri şi cum reuşiţi să ţineţi pasul cu ele?
Nici eu nu cred că ştiu noile trenduri sau toate metodele. Ne-am izbit de o grămadă de situaţii. Pe lângă metodele clasice, cu obiecte ascunse în conserve şi borcane, în ultime perioadă au fost folosite dronele. Colegii mei sunt foarte vigilenţi, numai că tehnica asta se perfecţionează în continuu. Dronele astea nu mai fac nici zgomot, nu mai au nici lumini… Cred că e imperios necesar ca Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi Ministerul Justiției să identifice soluțiile pentru limitarea semnalului de telefonie. Ar însemna eradicarea fenomenului pe parte de telefonie mobilă. Ar rămâne alte probleme: cuţite, droguri… În ultimii ani ne-am axat pe descoperirea de telefoane, pentru că sunt folosite cel mai des, inclusiv pentru înşelăciuni. La Mioveni avem în plan pentru 2018 achiziţionarea unui sistem antidronă.
Le este greu deţinuţilor, fără Facebook, după gratii?
Nu i-am întrebat, dar mi-am dat seama că le e greu când i-am prins cu telefonul mobil şi i-am sancţionat. Pe urmă le-a fost şi mai greu. Dacă telefoanele ar fi folosite doar pentru a ţine legătura cu familia, poate nu ar fi la fel de grav, dar telefoanele şi facebook-ul sunt folosite în alte scopuri şi, pe de altă parte, scopul pedepsei nu ar mai fi atins dacă ar beneficia de toate libertăţile de afară. E greu fără Facebook, fără familie, fără bere, fără cluburi, fără droguri…
Aţi mai avut evenimente deosebite precum nunţile, după gratii?
Sigur!… Sunt în mod constant…
Vreun Borcea nu avem şi noi la Mioveni, un deţinut care să se fi abonat la camera intimă?
Toţi deținuții care îndeplinesc cerințele legale beneficiază de acest drept, de această cameră. Sunt mulţi deținuți care menţin legătura cu familia şi în acest fel, trimestrial. Şi mai pot obține acest drept ca recompensă.
Mai intră oamenii la închisoare ca să aibă unde mânca şi dormi peste iarnă, gratis?
Uneori avem şi senzaţia asta. Acolo, la intrarea în penitenciar e o plăcuţă care spune ,,Suntem produsul mediului în care trăim”. Până la urmă, noi încercăm să reabilităm eşecul societăţii. Sunt deţinuţi care fac închisoare pentru fapte mărunte săvârşite, de obicei, înainte de a veni iarna. Nu sunt mulţi, dar sunt.
Dincolo de problemele locatarilor mai sunt şi problemele dvs. Se plâng cei din sistem că, în timp ce pensionările se fac în timp alert, procedurile de scoatere la concurs a posturilor rămân extrem de lente, de greoaie, lucru care ar duce la efectuarea unui număr mare de ore suplimentare de către angajaţi. La dumneavoastră cum stau lucrurile?
Lucrurile stau ca în tot sistemul. Din ianuarie 2016 şi până în prezent am pierdut, prin pensionare, în jur de 80 şi ceva de cadre. Am încadrat (concursuri, veniți din școli) până în prezent aproximativ 50. Avem deficit de personal. Mai sunt concursuri în derulare, procedurile sunt greoaie, sunt specifice sistemului public și stabilite prin norme legale în. Testele sunt multiple, testarea psihologiocă e dură, etapele de concurs sunt multe, având în vedere mediul în care se va lucra.
Orele suplimentare au acest efect nefast asupra personalului: oboseala, lipsa de concentrare. Chiar și eu, director de penitenciar, suplinesc munca unor oameni care lipsesc. Anul trecut am stat în mod repetat până seara târziu pentru a sprijini colegii din diverse sectoare.
Dincolo de asta, avem un personal foarte bine pregătit şi am depăşit multe obstacole şi neajunsuri împreună.
La capitolul sporuri, practica a rămas la fel de neunitară?
La noi, sporurile sunt clar stabilite. Nu putem spune că salarizarea e foarte proastă, dar clar este că nu se ridică la nivelul muncii pe care o desfășoară lucrătorii din penitenciare.
Se tot vorbeşte despre condiţiile deţinuţilor… De condiţiile de muncă ale personalului din penitenciare ce ar fi de spus?
Şi pentru condiţiile de muncă s-au atribuit fonduri. Am compensat şi cu fonduri din venituri proprii, am creat birouri cu mobilier, scaune ergonomice, aer condiţionat, astfel încât atmosfera de lucru să se îmbunătățească.
Însă lipsa de personal acutizează stresul, iar scaunele, aparatele de aer condiționat, etc. nu pot suplini posturile vacante.
Care sunt proiectele dvs. de viitor?
În urmă cu ceva timp visam şi visele au început să devină realitate. Mi-am propus ca la gospodăria zootehnică de la Miceşti să înfiinţăm o secţie exterioară cu un număr de 190 de locuri de cazare, în regim deschis. Am înaintat documentaţia către Administraţia Naţională a Penitenciarelor, e cuprinsă în memorandumul către CEDO… Sper ca până în 2021 investiţia să fie finalizată. Tot în urmă cu doi ani, cele două secţii nemodernizate au intrat în vizor şi ele. Nu le-am modernizat pentru că sunt prea mari camerele. Vrem să facem camere de cazare cu şase locuri la 4 mp, sens în care anul acesta a fost avizată tema de proiectare şi au fost solicitate fonduri pentru documentaţia de avizare a lucrării de investiţie.
Sper ca cel puţin la debutul lui 2019 să primim şi fonduri pentru execuţie. Şi această lucrare e cuprinsă în memorandumul către CEDO. Mai avem în plan o construcţie nouă, cu 120 de locuri de cazare pentru regim de maximă siguranţă, în interiorul instituţiei unde, demult, era o seră. Nota de fundamentare este avizată, mai e puţin de lucru la tema de proiectare, dar dacă aceste trei obiective vor fi realizate, tot ce înseamnă condiţii de supraaglomerare vor fi realizate 100%.
Şi pentru colegii mei vom continua activităţile. În 2017 şi 2018 vom finaliza pavilionul administrativ cu reparaţiile curente. Intenţionăm să le achiziţionăm diverse sisteme tehnice care să-i ajute în activitate, să-i protejeze de eventuale atacuri, vrem să achiziţionăm camere de luat vederi portabile, probabil chiar la finele acestui an. Vrem să-i descurajăm pe deţinuţi să mai aibe o atitudine denigratoare, să-i intimideze, să-i înjure sau să-i agreseze în orice fel, mai ales că avem şi colegi tineri. La Parchet vor fi acuzaţi de ultraj, iar fără dovadă e mai greu.
Un lucru pe care îl fac din nou este diagnoza organizaţională în rândul personalului. Mă interesează foarte mult feed-back-ul din partea personalului, vreau să ştiu ce simt ei că a fost bun, ce a fost rău şi ce propuneri au. Totul este anonim, pentru că ideile nu le au managerii totdeauna, ci se nasc din discuţiile cu oamenii. Poate sunt mai timoraţi, dar în scris, anonim, se destăinuie. Le spun şi colegilor din echipa managerială că trebuie să ne respectăm colegii, să nu-i considerăm mai mici dacă ne sunt subordonaţi, pentru că am o vorbă: fiecare e mic dacă vrea să fie mic şi fiecare e mare dacă vrea să fie mare. Până la urmă suntem oameni şi trebuie să ne respectăm ca oameni. Iar pentru colegii mei… tot respectul! Și ei știu acest lucru, știu că îi respect!
În încheiere, transmit prin intermediul dumneavoastră, un sincer și călduros La Mulți Ani, sănătate și împliniri personale și profesionale, colegilor din sistemul administrației penitenciare, în general, dar în special colegilor mei din Penitenciarul Mioveni și familiilor acestora.
La Mulți Ani și locuitorilor orașului Mioveni, având în vedere că tot în această perioadă se sărbătoresc și zilele orașului.
