Cel mai longeviv senior al Mioveniului, Generalul de Brigadă în Retragere, prof. Constantin Năstase, simbolul Centenarului în Argeș, veteran al celui de-al doilea război mondial și Cetățean de Onoare al orașului Mioveni, a împlinit miercuri, 3 iunie, venerabila vârstă de 105 ani. Fostul profesor de matematică și fizică, pare că a reușit să descifreze formula care învinge Timpul…
S-a născut în anul 1915, la Mioveni, și este absolvent al Școlii Normale „Carol I” din Câmpulung Muscel. A luptat în al doilea război mondial, participând la campania din est de la început, în iunie 1941, și până la întoarcerea în țară, în anul 1944. A luptat ca ofițer al Armatei Române în bătălia pentru Odessa și în confruntarea de la Cotul Donului. A scăpat cu viață din cumplita încercuire de la Cotul Donului și a mărșăluit mii de kilometri prin nesfârșita stepă din Rusia, la temperaturi de -40 de grade Celsius. După 75 de zile de marș a ajuns în țară.
SPAȚIU PUBLICITAR
Ulterior, după absolvirea Facultății de Matematică și Fizică a Universității din București, a devenit profesor de matematică și fizică. În 1977, ca titular al catedrei la Școala Racovița, s-a pensionat.
De-a lungul vieții sale, s-a implicat în numeroase activități și proiecte sociale și culturale. A înființat Muzeul Cula Racovița, un loc de care a rămas foarte atașat și care îi poartă numele.
L-am găsit în curte, așteptând jovial, așezat la masă, cu o ceașcă de cafea în față, sub umbra generoasă a bolții cu viță de vie. Are ochii surprinzător de vii și sfredelitori, curios să vadă ce vreau să aflu de la el. Mă avertizează că, uneori, nu mai poate potrivi cuvintele așa cum i-ar plăcea. Aveam să aflu că e mai coerent decât mulți dintre politicienii zilei…
Domnule profesor, ați împlinit venerabila vârstă de 105 ani. Toată lumea vă privește admirativ și, probabil, prima întrebare pe care oricine ar vrea să v-o pună ar fi, care este secretul longevității?
-Da, mi se pune des această întrebare. Cred că totul pornește din familia părintească, pentru că a fost exemplară. O familie de țărani mijlocași. Am fost șapte la părinți și de toți s-au ocupat deopotrivă. Trebuie să le mulțumesc părinților mei, care, dincolo de programarea biologică, mi-au dat o educație ce mi-a fost carte de căpătâi toată viața. Și-au dorit ca eu și frații mei să urmăm școala normală de la Câmpulung. Au făcut mari eforturi pentru toți, iar noi, din respect pentru ei, am vrut să ajungem cât mai repede să ne întreținem singuri. Când am văzut că m-au luat de la coarnele plugului pentru a mă da la școală, am înțeles că e șansa vieții mele și m-am comportat exemplar, mergând toată viața pe calea educației.
Tot educația m-a ajutat să stau departe de vicii. Nu am văzut niciodată oamenii care au băut și au mers împleticindu-se pe drum, să fi făcut ceva în viață. Dacă îți respecți viața, ea te recompensează, iată, cu mulți ani…
Ați fumat?
Am fumat în război, vreo 4-5 ani. Ne aduceau țigări, ca rație și… n-aveai ce să faci. Ne antrenam unii pe alții. Când s-a terminat războiul nu am mai fumat.
Vă văd cu o cafea. E un obicei vechi?
Eu nu am fost în viața mea beat și n-am băut nici cafea. Acum, de puțin timp, îmi dau copiii cafea și beau și eu, ca să mă aflu-n treabă, dar, că beau sau nu, totuna îmi e.
Mâncarea?
Tot în război m-am obișnuit să mănânc orice, dar nu am făcut un scop în sine din mâncare și am mâncat când am avut, ce am avut. Oricum, soția mea m-a îngrijit bine. Și copiii mei sunt foarte atenți, ei îmi dau mâncare la ore fixe.
Ce credeți că v-a ajutat să vă păstrați limpezimea minții și coerența chiar și la această vârstă înaintată?
Faptul că am învățat mereu și că mi-a plăcut să învăț, din copilărie, până în ziua de azi. Și pe vremea mea, examenele erau examene, nu ca acum când elevii și studenții trec ca gâsca prin apă. Tot timpul aveam un scop, o preocupare ce mă solicita intelectual. Și acum lucrez. Scriu, cercetez.
De la profesorii mei am învățat punctualitatea și disciplina, ordinea. Am fost un profesor sever, dar elevii mei m-au iubit.
Aș vrea să vă uitați în urmă și, pentru că ați fost martorul unor transformări istorice în țara asta, cum vedeți evoluția României în timp?
M-am născut în timpul primului război mondial. Când tata a plecat pe front, eu eram în brațele mamei, în scutece.
Înainte de comunism, lumea era mai harnică și mai deschisă pentru a lucra împreună. Am scăpat din iadul războiului și eram foarte fericiți. Când colo, am dat peste alt război, peste comunism.
Mie îmi place libertatea, dar nu am abuzat niciodată de ea. Am vrut și vreau viață liberă. Dar, să știți de la mine că poporul român și acum mai poartă urma cizmei rușești pe gât! Tot ce ni s-a întâmplat rău, de la ei vine. Comunismul s-a răspândit ca buruienile și a sufocat tot. Au omorât elita țării, i-au băgat la închisoare, i-au trimis la canal. Aveam și aici un judecător, Nițescu, și un așa-zis boier. I-au arestat în timpul nopții și i-au omorât. Aveam și noi Miovenii, două personalități mai educate și i-au scos din scenă.
Au făcut comunismul prin forță, cu toate ciurucurile de oameni, cu toate căzăturile. Ce rău au făcut Brătienii? A fost o perioadă foarte zbuciumată…
Unde sunt comuniștii lui Ceaușescu?! Unde sunt ăia care au fost activiștii de partid, care ne-au luat tot? Cine să facă actul de reparație acum, că tot ei ne conduc… Ei și copiii lor!
Unde e agoniseala aia comunistă din munca grea, în mari lipsuri, a întregului popor? S-au făcut ei milionari și nu putem respira de ei…
Cum vi se pare actuala clasă politică a României? Grimasa de lehamite ar putea ține loc de răspuns. Totuși…
Nu văd decât o luptă continuă pentru ciolan! În loc să tragă pentru țara asta, trag pentru ei.
Acum ne trebuia un Antonescu. Nu dictatură, dar un guvern stăpân pe el, care să inspire încredere și respect. Nu avem elită politică. Ce să facem cu neocomuniștii?! Aș fi vrut să văd o Românie Mare, cum a fost, pentru că merită. E o țară care are de toate, dar nu sunt în stare să o scoată la lumină. Nu o să mai apuc autostrada aia, Pitești – Sibiu, dacă o vor face vreodată…
Simțiți patriotism în deciziile politice?
Eu, orice ar fi, sunt patriot, domnule! N-am cum să nu văd că o parte dintre politicienii noștri sunt cu un ochi la Rusia. Eu cred în democrație adevărată, așa cum se practică în țările europene, în Vest. Aia e, deocamdată, singura cale normală pentru oameni. Ăștia dorm în parlament. Nici când e vorba de interesul național nu se trezesc, așa cum au făcut acum, când s-a votat tacit autonomia Ținutului Secuiesc.
Eu, unul, mor nemulțumit de situația din țară!
Cum percepeți molima asta, care s-a abătut asupra omenirii, pandemia coronavirus?
Nu mă așteptam să ajungă și la noi în țară, dar sunt de părere că măsurile luate au fost bune. Noi ne-am ferit și nu am ieșit din curte.
Ce le spuneți celor care nu cred că există acest virus?
Sunt oameni care nu cred?! Sunt orbi din toate punctele de vedere, nici nu știu pe ce lume trăiesc! Niște oameni care se limitează numai la propria persoană. Păi, milioane de doctori din lumea asta sunt proști?!
Cum vedeți generația tânără și școala românească?
Uite, eu mă gândesc că a fost o măsură proastă suprimarea stagiului militar obligatoriu. Fiecare băiat ar trebui să facă armata, cât de cât, nu o perioadă prea lungă. Pe vremea mea dacă te duceai în pețit la o fată, prima întrebare era: ”Taică, ai făcut armata?” Fără asta, nu ești bărbat.
Învățământul e la pământ. Banii au stricat tot! Mulți au obținut diplome pe bani și acum nu mai scăpăm de ei, că s-au cocoțat în toate posturile publice. Școala și-a distrus criteriile de selecție. E bătaie de joc! Ne conduc niște analfabeți. A mai fost aia, Viorica Dăncilă, prim ministru. Bine că a dat-o jos!
Eu am avut și am stupi. România ar trebui să fie ca o familie de albine: curățenie, disciplină, strategie și armonie. Se mănâncă oamenii între ei, e atâta răutate! Nici nu s-a terminat cu boala asta și au început să se toace unii pe alții. Nu-mi place deloc! Clasa politică ar trebui să se pună de acord cu ce ține de strategia de dezvoltare și politica externă și, indiferenta care e la putere, să se țină de plan.
Îmi fac socotelile pe etape mici, e vârsta, dar mor nemulțumit că predomină politicul și fuga pentru îmbogățire prin manevre politice și furt.
La Revoluție am sperat că vom reveni la ce am fost odată. Mi-e frică să nu ne tragă iar spre Rusia…
Cel mai important lucru din viață?
Familia! Am fost un familist convins. Am doi copii care mi-au urmărit vocația, sunt profesori, la rândul lor.
Întrebări la care nu aveți răspuns?
Sunt credincios, dar formația științifică mă face să întreb, totuși, cum s-a creat Lumea. E o întrebare cu care o să plec de pe Pământ…
Care ar fi mesajul dv. către generația actuală și cele viitoare?
Nu folosește la nimic o viață lungă, dacă nu lași nimic valoros în urma ta!
Despre experiența războiului
