Să punem căruţa înaintea boilor a devenit pentru români politică de stat. Parcă un blestem perpetuu ne face să fim personajele cornute invocate în cunoscuta zicala strămoşească. Modernizarea ţării după modelul occidental se produce lent şi cu costuri uriaşe, pentru că aleşii noştri au fost teleportati la pupitrul de comandă, după orice alt criteriu, mai puţin cel al competenţei.
Administraţia statului e plină de neamuri şi de cumetri, care s-au tras unul după altul la ciolan şi sunt, de prea multe ori, complet idioţi. Doar aşa ne putem explica cum s-a ajuns la investiţiile aberante care dau o dimensiune suprarealistă istoriei recente a neamului.
În anul 2013, comuna Ţiţeşti a beneficiat de un proiect prin care au fost refăcute drumurile. Primarul localităţii se lăuda la televizor cu abordarea vizionară prin care s-au construit podeţe pe una din marginile drumului, cum au fost întărite zonele în care inundaţiile rupeau drumul şi, mai ales, că drumurile sunt, în mare parte, asfaltate ca la carte. Cheltuieşti un ban, dar face…
La nici o jumătate de an distanţă, edilii locali au revelaţia vieţii şi realizează că, în târziul drum al comunei spre binefacerile civilizaţiei, au sărit o etapă pe care babilonienii au pus-o în practică cu 4000 de ani înainte de Hristos: canalizarea! N-am înţeles niciodată de ce canalizarea nu este prima opţiune pe lista de investiţii pentru edilii noştri, aşa cum nu înţeleg nici ataşamentul naţional pentru WC-ul din fundul curţii.
Şi cum să bagi canalizare fără să spargi asfaltul cel nou?!.. Dorel, emblematicul constructor naţional, s-a ocupat sârguincios de treaba care "merge şi aşa".
Drumul a fost spart pe toată lungimea pentru a îngropa sub el conductele de canalizare.
Şi, ca şi cum nu ar fi fost de ajuns, deşi există soluţii pentru subtraversări, asfaltul a fost spart şi de-a latul drumului, în dreptul fiecărei gospodării care s-a racordat la conducta principala.
Acum drumul arată ca după bombardament, aşa cum puteţi vedea din imagini.
Din cauza ploilor s-au format gropi uriaşe, semnalizate ingenios de localnici, cu cruce ca la cimitir. Probabil în ideea că acolo sunt îngropaţi banii lor, Doamne-fereşte!
