O comisie formată din aproximativ 35 de parlamentari români s-a aflat în ultimele luni în… pelerinaj, prin penitenciarele din România. Nu ca să-şi cunoască viitoarele condiţii de cazare – deşi niciodată nu ştii când politica face din tine, din om cinstit, un corupt de ultimă speţă -, ci pentru a se convinge personal că prietenii, colegii sau rudele lor aflate deja după gratii, chiar trăiesc în condiţii inumane. Deputatul PSD Radu Vasilică, unul dintre membrii comisiei, vorbeşte despre drepturile omului care ar fi încălcate în mod flagrant, în contextul în care tot mai mulţi demnitari ajung la puşcărie. Spunem asta pentru că, până în prezent, nu a existat niciun interes pentru traiul pe care infractorii îl au după gratii.
Ideea este că a fost nevoie de toată această mascaradă cu formarea unei comisii de parlamentari care să viziteze toate penitenciarele din România pentru a justifica o Hotărâre de Guvern prin care să se decidă construirea a două penitenciare nou-nouţe. Pentru care deja s-au alocat bani – 225 de milioane de euro!!!
Păi când vreodată, în România de după ’90, vreo comisie de parlamentari a luat la pas toate spitalele din România, ca să constate că şi acolo este aproape la fel ca la penitenciar?!! Tot cu doi într-un pat, tot cu mâncare de tot rahatul, tot cu gândaci, mucegai, mizerie şi mobilier antic… Iar dacă s-a întâmplat asta, când, vreodată, în România de după ’90, s-a şi dat rapid o Hotărâre de Guvern prin care să se decidă construirea a două spitale? Şi când s-au alocat, la fel de rapid, sumele necesare? Se câcâie pe ei cu nişte spitale regionale de m-am plictisit eu, încă de pe vremea în care Pendiuc era la al doilea spre al treilea mandat, adică în urmă cu foarte mult timp. După ce au umflat curul popilor cu bani, să-şi facă biserici peste biserici şi să-şi dezvolte business-urile bisericeşti, a venit acum şi rândul penitenciarelor.
Şi al spitalelor când vine? Al şcolilor şi grădiniţelor? Al căminelor de bătrâni? Al orfelinatelor?
Nu contest faptul că, în penitenciare, sunt condiţii incompatibile cu demnitatea unei persoane, dar… aceleaşi condiţii sunt şi în afara lor, în cadrul serviciilor publice asigurate de stat! Chiar nu mai există o prioritate, nici măcar una a bunului simţ, a decenţei?
Dacă aşa gândesc politicienii noştri, dacă aşa văd ei lucrurile, fără nicio ură, fără nicio răutate, doar cu un mare sictir, le doresc să umple până la refuz cele două penitenciare noi care se vor construi în Prahova şi Dolj şi să nu stea câte doi în pat decât dacă le face vreo plăcere deosebită!