2,6K
Democratia salveaza tipografia
In afara de fauna politico-fomista care viseaza la demnitati si de jurnalistii care isi mai scot parleala in campaniile electorale, mai exista o categorie de cetateni care asteapta alegerile ca pe un cires copt: este vorba de patronii de tipografii. Sa nu va ganditi insa la maculatura cu fete blegi si cu minciuni gogonate care o sa ne sufoce in saptamanile de dinaintea scrutinului; nu, aici e chiar risc de teapa, asa dupa cum au patit-o destui, fiindca plata o fac partidele care se intampla des sa „uite” de obligatii, mai ales daca nu ajung la cascaval. Marea miza o reprezinta tiparirea buletinelor de vot, o afacere frumoasa, pe banii garantati si imediat disponibili ai statului. Ca nu orice tipografie este lasata sa prinda un astfel de contract – asta e o alta discutie, ca o astfel de pleasca e ca anii bisecti, adica apare o data la patru ani, si am face de cacao Romanica daca, Doamne fereste!, am pune de o treaba serioasa, corecta si cinstita. Asa ca, daca afacerea iese dupa cum a fost gandita, se fac o mandrete de buletine de vot – sa-i fie cetateanului mai mare dragul sa le bage in urna – iar partile contractante isi pot strange mana pe principiul sa fie bine pentru toata lumea!
Guvernul pune la dispozitie hartia
Una din primele Ordonante de Urgenta ale Guvernului din acest an a avut numarul 3 si a aparut in luna martie, avand ca obiect „unele masuri pentru organizarea si desfasurarea alegerilor pentru autoritatile administratiei publice locale din anul 2012”. In partea care ne intereseaza, documentul prevede ca banii pentru tiparirea buletinelor de vot se asigura de catre Ministerul Administratiei si Internelor, prin intermediul Prefecturilor, acestea din urma angajand procedurile de achizitie. Cu alte cuvinte, fiecare Prefectura isi alege tipografia unde sa isi tipareasca buletinele de vot necesare in judetul respectiv, guvernul punand la dispozitie hartia, de la Rezervele de Stat. Si fiind vorba despre o achizitie publica, atunci trebuie sa se procedeze la o cerere de oferta doar pentru serviciile de tiparire si de livrare. Pana aici totul e cuser si domnii prefecti, pusi sau nu pe lista neagra, tocmai au trecut la treaba, folosind in acest sens Sistemul Electronic de Achizitii Publice (SEAP). Este ceea ce a facut si al nostru Gogu Davidescu, pe data de 17 martie, adica chiar in ziua in care a fost mazilit din functie. Ceea ce a fost doar o simpla coincidenta, fiindca procedurile preliminare fusesera demarate mai inainte.
La fel in toata Romania
Desigur, de la un judet la altul, listele de candidaturi difera din punct de vedere al numarului celor inscrisi, dar nu atat de mult incat sa determine mari discrepante intre costurile de achizitii ale buletinelor respective. Si cum nici procedurile tipografice nu sunt diferite, fiind vorba despre tehnici de imprimare cat se poate de banale, si cum nu poate fi invocat nici pretul diferit al hartiei care, asa dupa cum am spus, e pusa la dispozitie de guvern, si cum dimensiunile imprimatelor sunt standard, e la mintea lui Gaga ca un buletin de vot pentru Arges ar trebui sa coste cam tot atat cat unul pentru, sa zicem, Dambovita (sa ma scuze dl. senator Mircea Andrei, am dat un exemplu la intamplare, nu e vorba de nici un apropo!).
In realitate, valorile estimate de prefecturi pentru contractele de tiparire se bat cap in cap, iar Argesul e in topul celor mai mari preturi, de parca noua ni s-ar pregati adevarate reviste pe care sa le introducem in urne!
Ne apuca pandalia!
Ca sa vedem unde suntem, am studiat nitel datele (oficiale!) din SEAP, plecand de la doua elemente: valoarea totala estimata a contractului si numarul de buletine de vot comandate. Raportul acestora da exact pretul per buletin de vot, pret care, asa dupa cum spuneam, nu are de ce sa fie mult diferit in Arges, fata de Dambovita (sa ma scuze dl. senator Mircea Andrei, am dat tot un exemplu la intamplare, nu e vorba de nici un apropo!).
Astfel, prin anuntul SEAP nr.323879, Institutia Prefectului – Judetul Arges, in calitate de autoritate contractanta, a lansat cererea de oferte pentru tiparirea a 2.412.000 buletine de vot pentru alegerile locale, pentru care a estimat o valoare maxima a contractului de 545.112 RON. Asta inseamna un pret unitar de 0,226 lei. Scump, Gogule, scump, fiindca alte prefecturi au fost mult mai stranse la punga, asa dupa cum rezulta din acelasi SEAP: Ilfov – 0,174 lei/buc., Mures – 0,104, Valcea – 0,146, Prahova – 0,090, Alba -0,214, Olt – 0.204, Bistrita-Nasaud – 0,214, Braila – 0,218, Iasi – 0,18, Hunedoara – 0,122, Bihor – 0,167. Si asta in conditiile in care abia jumatate din prefecturile din tara au facut publice in SEAP datele de achizitie!
Nu va lasati inselati de valorile subunitare de mai sus! La contracte de sute de mii de lei, aplicati fie si numai un procent de 10%, si vedeti ce suma frumusica se aduna, manca-o-ar cine trebuie in campania electorala!
Care este smecheria
Desigur, fiind o cerere de oferte, pretul ar trebui sa scada, mai ales ca Prefectura Arges a ales si o faza finala de licitatie electronica, ceea ce inseamna ca ofertele depuse pot fi ajustate. In realitate, se poate intampla si pe dos, si avem in vedere procedura din 2008, tot din Arges, atunci cand au fost doua oferte, iar castigatoare a fost aceea a Tipart Bradu, pentru o valoare de 410.000 RON. O valoare care a crescut insa ulterior cu 36%, la 610.000 RON, pe motiv ca listele de candidaturi s-au definitivat tarziu, la momentul inceperii procedurii de achizitie neputandu-se estima exact numarul de pagini al unui buletin. Situatie in care, nu va suparati, suntem si in anul de gratie 2012, mai ales ca, in Arges, durata de executie nu mai este punctata, singurul criteriu de atribuire fiind pretul cel mai scazut!
O varianta care ar fi inlaturat impedimentele de mai sus ar fi fost solicitarea de oferte pentru o pagina tiparita format A4, asa dupa cum a procedat Prefectura Suceava. In fine, diferente mari sunt si in ceea ce priveste criteriile de punctare a ofertelor, in alte judete fiind puse unele conditii menite vizibil sa favorizeze anumiti ofertanti sau sa-i elimine pe eventualii intrusi. Ceea ce, cel putin la prima vedere, nu pare sa fie cazul in Arges.
Cine plateste comedia
Partea frumoasa este ca documentatiile de achizitie sunt avizate de catre Agentia Nationala de Reglementare si Monitorizare a Achizitiilor Publice, care ar fi trebuit sa se sesizeze asupra diferentelor mari de pret (sunt cateva judete cu valori chiar mai mari decat in Arges!) si asupra criteriilor diferite de atribuire. Si asta fiindca, asa dupa cum am aratat, este vorba in esenta de acelasi produs, deci pretul din Arges nu are cum sa fie mult diferit de acela din Dambovita (sa ma scuze dl. senator Mircea Andrei, am dat iar un exemplu la intamplare!) sau din alte judete.
Pe de alta parte insa, are si Guvernul dreptate sa nu-i pese cat de cheltuitori sunt prefectii, si asta pentru ca la art.3 pct.3 din OUG 3/2012 se precizeaza ca cheltuielile cu hartia, tiparirea, stampilele si colantele se vor recupera din bugetele locale. Adica vom cheltui mult si tot la fel de mult ni se va lua inapoi, ceea ce e extrem de naspa, fiindca e stiut faptul ca orice guvern atunci cand spune ca da, spune, iar cand spune ca ia, ia!
Cu alte cuvinte – si cu asta inchei – daca buletinele de vot din Arges vor fi scumpe, vom avea mai putine fantani muzicale, mai putine sali rurale de sport unde sa faca tatele fitness si mai putine biserici revopsite, in pronaosul carora sa apara, pe post de ctitor, mutra tamp-martiala a vreunui primar. Ca doar nu va inchipuiti, cred, ca din banii astia s-ar putea face drumuri, poduri, alimentari cu apa si alte asemenea
P.S. Sa ma scuzati ca nu am precizat care e pretul unui buletin de vot in Dambovita, dar de vina e prefectura de acolo care, pana la ora realizarii acestui material, nu si-a lansat cererea de oferte!