Anul politic 2020 a fost de departe cel mai paradoxal an de la Revoluție încoace. S-a schimbat tot, dar nu s-a schimbat nimic! Au apărut oameni noi, dar bună parte s-au dovedit a fi la fel. PSD a intrat în PNL, PNL a intrat pe unde s-a mai putut. S-au dezintegrat partide. Partide noi au apărut direct în Parlament. Liderii politici liberali ne-au fluturat pe sub nas oameni noi, dar pe locurile eligibile s-au pus tot pe ei. La rândul lor, social-democrații cu caviar s-au perpelit de grija poporului, de parcă n-ar fi fost atâția ani la guvernare. Numiri discutabile, nepotisme, neaveniți în tot felul de funcții publice, bătaie de joc față de banul public, scandaluri, transferuri spectaculoase dintr-un partid într-altul, ipocrizie, mârlănie cât cuprinde… am avut de toate și anul acesta, un an cu două tururi de alegeri și un câștigător net: PSD. Că de ce? Că… nema PNL și că atât s-a putut și la USR. Pe final de an, județul s-a acoperit glorios de o pojghiță fină de AUR, căzută peste scârba unanimă a celor care au constatat că aproape toți sunt o apă și-un pământ. Cum a fost 2020? Hai să facem, împreună, o trecere în revistă, ca să știm cam ce ne așteaptă anul acesta!
Început de 2020 cu cuțitele pe masă. Meciul Dinu vs. Mînzînă, finalizat cu ranchiună
2020 debuta cu o nouă reașezare a rânduielilor în PSD Argeș. Abia ridicați de la mesele cu salată de Boeuf și piftie, social-democrații au purces să-și aleagă noua conducere. Era evident că fostul lider, Șerban Valeca, nu mai era în grațiile nimănui, nici măcar într-ale sale. Tocmai de aceea, predarea de ștafetă a fost pentru acesta mai degrabă o ușurare. De altfel, Șerban Valeca a și dispărut din atenția publică din momentul în care PSD Argeș și-a ales noul președinte.
Doi mari competitori s-au înfruntat, cu cuțitele pe masă: Maria Dinu și Ion Mînzînă. Pe Cătălin Rădulescu îl vom trece, cu voia dumneavoastră, la capitolul ,,figuranți”, căci singur s-a plasat, încă o dată, în acest rol care deja l-a consacrat. A câștigat Ion Mînzînă, destul de detașat. A câștigat dar… s-a și supărat, iar partea aceasta nu am reușit să o mai înțelegem. S-a supărat că Maria Dinu a avut…. impertinența să candideze. Oare și-ar fi dorit să se confrunte doar cu Cătălin Rădulescu, adică singur?… Cert este că supărarea sa s-a dovedit a fi definitivă și irevocabilă, închizându-și ambasadele cu toți cei care au considerat că Maria Dinu ar fi fost un președinte mai potrivit. Să sperăm că experiența de lider al unei filiale puternice îl va învăța și lecția toleranței, a flexibilității, a acceptării diferențelor de opinie, și-i va aduce și puțină înțelepciune. De obicei învinșii rămân cu frustrări, nu învingătorii…
PSD și-a dat refresh pe linie
Cu un Cornel Ionică pe post de alternativă, lui Cristian Gentea nu i-a fost greu să se impună din nou în fruntea PSD Pitești. S-a urnit greu, însă, pentru candidatura la postul de primar, dar efortul nu a fost în zadar. S-a înconjurat de oameni tineri, carismatici, care se bucură de respect în comunitate și… a câștigat. Față de liderii PNL, Gentea a ales să se înconjoare de oameni mai simpatici decât el și tocmai de aceea a câștigat. Chiar și lista PSD pentru Parlament, de obicei prăfuită și ocupată de dinozauri, a fost infinit mai ofertantă.
Au pus partidul pe brânci, dar sunt câștigătorii anului!
Tot la început de an, președintele PNL Argeș, Adrian Miuțescu, a început să-și așeze pionii și numirile pe tablă. A început cu sine, pe principiul ,,cine-mparte parte-și face!”, nefiindu-i greu să obțină un post de președinte al Autorităţii pentru Administrarea Activelor Statului. De ce? Târgul era unul simplu: Miuțescu îi ține spatele lui Ludovic Orban în cazul în care i se clatină scaunul, iar Orban îi ține spatele lui Miuțescu ori de câte ori primari sau alți membrii de partid de la județ vin să se plângă. De altfel, între cei doi există mari similitudini: ambii au ales să se înconjoare de oameni la fel ca ei, ambii i-au îndepărtat pe toți cei care, în mintea lor, ar fi reprezentat o… concurență politică valoroasă. În aceste condiții, rezultatele celor două tururi de alegeri au fost doar o consecință a unei politici clientelare eșuate și care nu poate fi practicată cu succes pe termen lung. Pentru beneficiarii direcți, însă, anul a fost extrem de profitabil. Miuțescu a fugit de responsabilitatea unei candidaturi la Consiliul Județean Argeș și s-a pus primul pe lista pentru Camera Deputaților, iar Orban a cedat cele mai bune ministere celor de la USR PLUS, doar ca să mai stea puțin agățat de putere. În ambele variante, partidul a ieșit cât se poate de nasol.
De-a lungul anului, unul extrem de dificil pentru majoritatea românilor, marcat de șomaj din ce în mai mai accentuat, liberalii s-au desfătat cu funcții publice, plonjând dintr-una-ntr-alta după bunul plac și schimbându-le ca pe niște șosete în căutarea unui os de ros ceva mai mare. Toate acestea au reprezentat picături care au umplut paharul lehamitei publice.
Probabil cea mai controversată decizie asumată de PNL Argeș a fost desemnarea candidatului pentru Primăria Pitești, în persoana pesedistului Sorin Apostoliceanu. A curs multă cerneală pe marginea acestei decizii, dar, vorba aceea, mortul de la groapă nu se mai poate întoarce. PNL Pitești, ca și PNL Argeș, se află în derivă, iar reforma e cam departe de păcătoși. După locale și parlamentare, vinovații fac analize și inventează vinovați, iar înfrângerile sunt băgate la mașina de spălat și întinse pe culme pe post de victorii nemaivăzute. Când vor ieși liberalii din zona ridicolului? La cât de curajoși sunt membrii acestui partid și dornici de reformă, probabil că atunci când vor ajunge pe la un 10%. Și nu-s departe de acel moment!
USR PLUS, un fel de PNL, dar mai cu perdea
USR PLUS nu a fost nici el departe de ceea ce se întâmplă în PNL. Intrigi, săpături, lupte neprincipiale pentru putere, am avut de toate și aici! Sunt de notorietate încleștările dintre Ionuț Moșteanu, liderul non-formal al USR și Dan Hodoș, reprezentantul aripii PLUS. De altfel, Hodoș a fost demis o dată, după ce colegii de la USR au făcut mari intervenții la centru în acest sens, dar a reușit să revină. Ba chiar a și candidat la Mioveni, pentru postul de primar, aducând pentru prima oară partidul în Consiliul Local. Nemulțumirile din partid sunt destul de mari, reproșurile fiind legate de faptul că Moșteanu s-ar fi înconjurat de oameni… safe pentru el, adică de oameni care să nu-i ia fața. Vom avea parte de acțiune serioasă și anul acesta, căci urmează fuziunea între USR și PLUS, iar tensiunile acumulate nu vor ușura prea mult procesul de negociere.
Începutul sfârșitului pentru ALDE
Cu un lider precum Călin Popescu Tăriceanu, din ce în ce mai incoerent politic și greu de anticipat, care mai ia și măsuri ce duc la scoaterea de la ,,cașcaval” a membrilor din teritoriu, ALDE Argeș începe să se dezintegreze în 2020. Printre primii care spală putina este chiar liderul Simona Brătulescu, cea care, după ce își pierde portofoliul de vicepreședinte al Consiliului Județean Argeș, își negociază un post de secretar de stat tocmai la Cancelaria Primului Ministru. Nu demisionează, însă, din partid, rămânând pentru o perioadă între două luntri.
Mult mai optimist în privința viitorului partidului, Cătălin Gherzan, o nouă stea apărută în galaxia politicii argeșene, își anunță candidatura la Primăria Pitești, din partea ALDE. Îi trece rapid, după episodul în care deputatul Andrei Gerea îi cere demisia lui Tăriceanu, iar hemoragia de membrii ia amploare: Ionuţ Olariu, unul dintre cei mai vocali consilieri locali ai ALDE, și Codruț Matei, președintele Tineretului ALDE Argeș, se înscriu în Pro România! Robert Tudorache ajunge președinte al ALDE Argeș, dar nu pentru mult timp căci, în vară, Cristian Gentea îl convinge să treacă la PSD și să candideze pe un post eligibil pe lista de Consiliu Local. Cătălin Gherzan stinge și el lumina, într-un final, și pleacă la… PER, partidul cu care Mircea Andrei își face din nou intrarea în Argeș. Stă acolo doar câteva luni, pentru că intrarea intempestivă a lui Cătălin Rădulescu îl face să se refugieze la PMP Argeș (adică să dea din lac în puț).
Partidele mici s-au făcut și mai mici!
Au luptat eroic și… au înfrânt. Pe fondul absenteismului masiv, partidele mici nu au avut nicio șansă anul acesta. PMP a fost la un pas de a intra în Parlament dar… i s-a tras tot de la lider, mai exact de la Cătălin Bulf, președintele filialei argeșene. Amețit de putere, acesta s-a dispensat și de Dănuț Dinu, pe care l-a vrut exclus inclusiv din Consiliul Local, unde și-a câștigat locul, și de fostul primar Virgil Baciu. Cu voturile lor, PMP ar fi intrat în Parlament, iar Bulf, probabil, ar fi fost parlamentar. În privința PRO România, oamenii chiar au luptat frumos. Și-au atras candidați frecventabili, carismatici, muncitori, dar… i-a stricat liderul. E greu să mai construiești ceva cu un Victor Ponta vârf de lance. În locul celor două partide, a răsărit AUR, ceva ce seamănă, mai degrabă, cu o buruiană, născută din solul imposturii clasei politice.
Soarele cu care am traversat pandemia
2020 ne-a mai adus în prim-plan debutul unei epopei cu multe suișuri și coborâșuri: cea a lui Emanuel Soare, prefect de Argeș. Cariera sa a început într-un mod care ar fi putut să-i ducă în derizoriu întreaga carieră: căutarea unui job care să-l introducă în clubul bugetarilor. A fost plimbat pe la primăriile liberale din județ (cele unde liderul PNL Argeș, Adrian Miuțescu, mai putea deschide ușa), pe la… Titu, pe la Capitală… Am avut în față un sistem gata să inventeze oricând un post atunci când interesele de partid o cer, într-o țară în care disprețul față de banul public este maxim. A început cu stângul, a continuat, pe alocuri, la fel, a făcut o pauză de candidatură la Consiliul Județean după care a revenit, dar a fost prefectul cu care am traversat cel mai dificil an. Inspirat sau mai puțin inspirat, cu mari gafe la nivel de comunicare și relaționare, pe alocuri enervant chiar și pentru superiorii săi din minister, Emanuel Soare s-a dovedit a fi neobosit. Nu cred că un alt prefect ar fi avut rezervele sale de energie și disponibilitatea totală la efort. Acestea sunt merite incontestabile pe care nu i le va lua nimeni. De pe margine a fost ușor să-i sancționăm derapajele, am făcut-o de câte ori s-a întâmplat, dar probabil că din interior lucrurile au fost infinit mai complicate și nuanțate.
Dispar, o perioadă, din peisaj
2020 a însemnat un final de drum în cariera politică sau o pauză pentru mai mulți oameni politici. După patru mandate, Andrei Gerea nu a mai reușit să găsească un proiect politic în care să se simtă confortabil. A încercat un… Re:Start, apoi a făcut o haltă scurtă și dezamăgitoare la PP-USL, după care și-a anunțat o retragere temporară din zona politică. După experiența PER, Mircea Andrei și-a anunțat și el retragerea din politică. Exclus din PSD, cu o scurtă rătăcire în PRO România, Dorin Mărășoiu s-a retras în cramele care-i poartă numele, de unde, când și când, mai dă câte un Like postărilor celor de la AUR. Exilată politic, Maria Dinu pare să-și fi găsit un post de administrator public într-una dintre localitățile argeșene.
