Revoluţia fiscală nu a iertat, pare-se, pe nimeni. În disperarea de a atrage cât mai mulţi bani în buzunarul central, guvernanţii au călcat pe cadavre. Au făcut-o pentru ca parlamentarii să-şi mai tragă nişte zeci de milioane la salariu. Sau pentru ca impertinentul de secretar al Judeţului Argeş, Ionel Voica, să aibă peste suta de milioane salariu. Sau pentru ca primarii şi preşedinţii de consilii judeţene să-şi plătească şoferii sau secretarele, amantele pitulate prin birouri, cu dublul sumelor încasate de un medic sau un profesor. În schimb, ca să suporte toate aceste cheltuieli, pentru ca PSD să-și ţină supusă armata de birocraţi, guvernanţii le-au tăiat dreptul la o viaţă cât de cât normală până şi copiilor cu dizabilităţi. Atât de departe au ajuns!
Dan Manu a dat bir cu fugiţii
Disperaţi pentru că îşi văd copiii fără alternativa de a beneficia de ajutor de specialitate oferit în mod gratuit de către o serie de ONG-uri – pentru că statul nu făcea oricum mai nimic pentru aceşti copii -, o mână de părinţi şi reprezentanţi ai câtorva ONG-uri au venit în audienţă la preşedintele Consiliului Judeţean Argeş, Dan Manu. Numai că… acesta şi-a făcut drum de ducă pe undeva pe la Curtea de Argeş. Avea probleme extrem de importante, cu siguranţă! Probabil se inaugura un wc în fundul curţii, că de alte investiţii CJ Argeş nu mai are bani, după ce a umflat grila de salarii, iar reprezentanţii lor de la centru i-au lăsat fără nişte miliarde bune.
În lipsa sa, şi într-o mare scârbă, s-a ,,pogorât” de la etaj secretarul instituţiei, Ionel Voica. Nu a vrut să vorbească decât cu patru persoane, aşa că la discuţii au intrat reprezentanţii a două ONG-uri – Sfânta Paraschiva din Retevoieşti şi ,,Lasă-mă să-ţi aud glasul” din Curtea de Argeş – şi doi părinţi. Au ieşit rapid, după ce au fost informaţi că, în următoarele trei luni, trebuie să supravieţuiască pe cont propriu. După aceea… Dumnezeu cu mila! Bugetul CJ Argeş este infinit mai subţire decât anul trecut la acest capitol. Prin urmare, de ajutor vor beneficia doar câteva ONG-uri, după ce se va elabora o grilă de selecţie riguroasă. Şi chiar dacă mai multe se vor încadra în această grilă, bani vor primi doar în măsura bugetului. Practic, ONG-urile care vor rămâne şi fără pârghia finanţării de la Consiliul Judeţean, vor fi condamnate la dispariţie. Asta dacă nu se vor închide în următoarele trei luni.
,, Poate că suntem murdari pe picioare, dar i-am fi făcut noi curat la plecare, măcar să ne asculte.”
Am vrut să aflăm mai multe de la domnul secretar Voica, numai că acesta nici măcar nu s-a oprit din drumul său spre birou. Ne-a spus în scârbă, de la înălţimea salariului pe care nu-l merită, să… depunem o cerere dacă vrem informaţii. Ne răspunde în vreo zece zile… De parcă nouă ne-ar fi răspuns, nu sutelor sau miilor de părinţi care au disperat în toată această perioadă, la gândul că şansele de recuperare a copiilor lor vor dispărea o dată cu ONG-urile care au asigurat consilierea lor. Poate că de suta aia de milioane pe care o încasează lunar putea mima puţină compasiune şi arăta mai multă disponibilitate.
,,Am vrut să vorbim şi noi cu domnul Voica, că de aceea am venit până la Piteşti. Bine, doream să vorbim cu domnul preşedinte, dar şi-a făcut brusc de lucru. Domnul Voica nu a vrut să ne primească. Poate că suntem murdari pe picioare, dar i-am fi făcut noi curat la plecare, măcar să ne asculte.” ne-a declarat unul dintre părinţi.
,,Consider că ar trebui să se întâlnească toţi factorii decidenți, să discute şi să se găsească soluții pentru copiii noștri. De ce anul trecut a fost alocată o sumă imensă, iar anul aceata nu mai există niciun leu?! Eu cred că se poate rezolva dacă cei responsabili doresc. Nu există nu pot, există nu vreau!" ne-a declarat, revoltată, Ana Dumitrescu, preşedintele Asociaţiei ,,Autism, Terapie, Sport şi Arte Argeş.
Realitatea, însă, este cât se poate de neagră şi confirmată de administratorul CJ Argeş, Maria Dinu: nu s-a decis încă ce sume vor fi alocate ONG-urilor, dar aceastea vor fi infinit mai mici decât cele oferite anii anteriori şi se vor acorda în funcţie de nişte criterii ce vor fi stabilite în aproximativ 2-3 săptămâni. Cu alte cuvinte, mult mai puţine ONG-uri vor beneficia de mult mai puţini bani.
,,Dacă lucrurile rămân așa, mi-e frică să mă gândesc, nu știu cât rezistăm.”
De la Revoluție încoace, guvernanţii au distrus cel puțin trei generații de copii cu dizabilități care, din cauza lipsei accesului la terapii și suport social, sunt astăzi asistați sociali în întregime și în întregime dependenți de familiile lor distruse fizic și psihic de lupta cu sistemul, pentru a dobândi drepturi elementare. Guvernarea de azi a reuşit, însă, ceva ce niciuna nu a făcut până în prezent: să distrugă şi acel sistem alternativ care ajuta la recuperarea şi integrarea lor în societate.
Practic, ONG-urile au fost lovite din trei direcţii, în acelaşi timp: declarațiile 230 trebuie depuse personal de contribuabil; firmele sub 1 milion de euro cifră de afaceri nu mai beneficiază de deductibilităţi dacă fac sponsorizări în această direcţie; administraţiile judeţene care mai sprijineau aceste ONG-uri au fost lăsate la… bugetul gol, după ce li s-au luat sau diminuat o serie de pârghii financiare (în paralel cu încărcarea bugetului cu salarizări, în bună parte, excesive).
,,Consiliul Județean ne dădea un ajutor uriaș, care reprezenta aproximativ 50% din fondurile noastre, din care acopeream 4 ore de terapie oferită gratuit, pentru 10 copii, pe zi. Pentru mulți a fost unica șansă la terapie, familiile lor neavând posibilități financiare. Pentru alții a fost șansa de a sta 7-8 ore aici, idealul pentru a avea rezultate în terapia autismului.
Declarațiile 230, acum trebuie depuse personal de contribuabil. Este o formalitate suplimentară, care va reduce drastic numărul celor care redirecționează acest procent din venituri. În plus, de acum vorbim de 2% din 10% impozit pe venit, comparativ cu 16%, cât era în anii precedenți. Deci mai puțin, de la mult mai puțini. Am făcut tot ce a depins de noi pentru a obține finanțare, am depus memoriu la sfârșitul anului 2017, am discutat cu reprezentanți ai CJ și consilieri județeni, iar răspunsul primit a fost că nu au deloc bani pentru noi.
Firmele private puteau face sponsorizări, beneficiind de deductibilitate pentru sumele direcționate astfel. Recentele modificări fiscale interzic deductibilitatea sponsorizărilor pentru firmele care au sub 1 milion de euro cifra de afaceri. Noi nu am primit bani de la firme așa de mari, nici nu știu câte astfel de firme avem în Argeș și îmi imaginez câți vom bate la porțile lor, pentru a ne ajuta. Părinții mai reușeau să aducă sponsorizări, mergeau la firme pe care le cunoșteau și reușeau să aducă diverse sume, care ne erau de mare folos. Dacă lucrurile rămân așa, mi-e frică să mă gândesc, nu știu cât rezistăm.” ne mărturiseşte Mihaela Crăciun, preşedinte al ANCAAR (Asociaţia Naţională pentru Copii şi Adulţi cu AUTISM din România), Filiala Argeş.
,,Dacă statul ar putea avea grijă de ei, ne-am duce liniștiți acasă.”
La sediul din Piteşti, personalul calificat oferă sprijin de specialitate pentru 15 copii şi familiile acestora
,,Am început cu doi copii, în anul 2010. Eram doi terapeuți. Lucrurile au evoluat de la sine, pentru că este mare nevoie de aceste servicii. Marea problemă pe care o tot semnalez, încercând să conving autoritățile care au pârghii de rezolvare a acestei situații, extrem de grave, care s-a creat în urma ultimelor modificări fiscale, este că noi, asociațiile care oferă practic singura șansă la terapie, vom dispărea în câteva luni. Avem cheltuieli cu spațiile, chirii, întreținere, este imposibil să mai continuăm. Dacă noi închidem, statul nu este pregătit să asigure aproape nimic acestor copii cu autism și sindrom Down. Dacă ar putea avea grijă de ei, ne-am duce liniștiți acasă. Statul nu are nici măcar o strategie pentru aceste terapii, ce să mai vorbim de logistica atât de necesară. În autism degeaba lucrezi o jumătate de oră, de două ori pe săptămână, nu există progres. Oricât de bine ai fi pregătit ca și terapeut, dacă nu lucrezi suficient de mult, în terapia autismului nu ai niciun rezultat.
Un copil cu autism trebuie să lucreze cu o echipă, pentru că interacționând cu un singur terapeut, poate avea evoluție foarte pozitivă, dar în interacțiune cu alte persoane nu va mai ști să răspundă. Are nevoie de generalizare pe persoane, pe spațiu, noi le face terapia în mai multe săli, trebuie să lucreze și dimineața și dupăamiaza. Echipele au un coordonator care face evaluări și reevaluări, planuri de intervenție, este o terapie complexă, care necesită foarte mult timp și, din păcate, statul nu este organizat pentru a oferi așa ceva.
Aici lucrăm cu 15 copii, dar și cu familiile lor. Toate asociațiile de profil se află în această nefericită situație, este extraordinar de greu. Ne-au dispărut, dintr-un foc, toate cele trei surse de finanțare!
Noi am încercat să găsim și alte modalități prin care să aducem bani. Am organizat evenimente de conștientizare și de strângere de fonduri. De cinci ani, avem un parteneriat cu magazinul Auchan, prin care, în perioada sărbătorilor de iarnă, de Sfântul Nicolae și de Crăciun, împachetăm gratuit cadourile cumpărate de clienții Auchan. Din bănuții strânși în urma acestor activități reușim să susținem două ore de terapie de grup pentru copii și două ore pentru adulți în luna ianuarie și februarie. În 2017 am colaborat și cu studenții Facultății de Psihologie a Universității Pitești.
Acum, copiii noștri lucrează săculeți cu lavandă, cu sare amară și cu plante aromate, avem și bombițe de baie.
Vom încerca să și valorificăm ceva din ele, ținând cont că vine Dragobetele, luna mărțișorului. Vom merge la mall în week-enduri și la Târgul de Mărțișor.” ne-a mai declarat Mihaela Crăciun, preşedinte al ANCAAR.
.jpeg)
.jpeg)
Aceasta a apelat inclusiv la parlamentarii de Argeş şi a primit, deocamdată… promisiuni:
,,M-a bucurat să văd că doamna deputat Simona Bucura Oprescu a reacționat imediat după ce i-am descris situația în care ne aflăm. Ne-a pus în contact cu mass-media, pentru a ne putea face auziți și va face o interpelare în Parlament, în legătură cu acest subiect.”
Părinții copiilor au fost șocați!
Părinţii, în schimb, sunt în continuare de şoc:
,,Părinții copiilor au fost șocați să afle despre această situație. Nu am avut cu cine să discut zile în șir. Abia acum încep să-și mai revină și răspund cererii noastre de a căuta alternative pentru a putea continua. Noi ne-am mutat aici, am găsit sponsori pentru amenajarea spațiului, așa cum vedeți și am obținut licența de prestare a acestor servicii. Suntem singura asociație din Pitești care este licențiată, iar pentru asta ne-am cheltuit toate rezervele, atât financiare, cât și de energie. Am muncit din răsputeri să obținem de la Ministerul Muncii această licențiere și acum s-ar putea să nu mai folosească la nimic.
Suntem 9 angajați. Lucrăm cu 15 copii și doi adulți. Unul dintre beneficiari, un adult care are autism și sindrom Down asociat necesită un efort mai mare din partea noastră pentru că evoluează mai greu. Aici exersăm deprinderi bazice, de exemplu să mănânce la masă, în colectivitate, să spele vasele, să facă un sandwich, să facă o salată, să îi servească pe ceilalți, etc. Pentru unii dintre ei exersăm abilitatea de a mânca ciorbă singuri, cu lingura.
Dacă e vorba doar de autism, fără alte comorbidități asociate, pentru un copil la care se începe terapia la doi ani lucrându-se constant și corect, cel puțin 4 ore pe zi, copil va putea să se integreze în grădinița de masă și să fie complet integrat. Avem copii cu care am reușit asta. Avem un copil din Câmpulung, care este în clasa a cincea și este printre primii 10 din clasă, mergând la școală fără însoțitor. Statul nu înțelege că dacă investim în terapia lor acum, când se poate, mai târziu devin adulți, care pot avea singuri grijă de viața lor, devenind din asistați social, plătitori de taxe și impozite, angajați pe piața liberă a forței de muncă. Dacă nu îi ajutăm acum, îi vom ține ca asistați social, cu asistent personal plătit, pentru că sunt toți cu handicap grav. Orice om are dreptul la o calitate superioară a vieții și trebuie ajutat să-și atingă potențialul. A calculat cineva din administrația statului cât costă starea asta de asistat social permanent și ce economii s-ar face dacă persoana ar fi recuperată, după ce i se oferă, să zicem, patru ani de terapie?” se mai întreabă, retoric, preşedintele ANCAAR
,,Trebuie să se țină cont de situația acestor copii, de nevoia lor de a fi susținuți cu terapie!”
,,Toți părinții sunt în alertă, nu știm încotro să ne îndreptăm, nu ne mai putem bizui pe nimic. Am rămas fără toate sursele de finanțare. Nu înțelegem cum s-au împărțit banii de s-au terminat tocmai la noi. Nu mai avem nicio susținere de la autorități și ne-au tăiat și posibilitatea de a mai apela la binevoitorii care ne dădeau sponsorizări. S-au pus condiții care complică imens procedura de direcționare a celor 2% din venit către noi. Eu vin de cinci ani aici cu copilul și a fost o rază de speranță existența acestei posibilități de a face terapie. Avem progrese și nu concepem să fim lăsați de izbeliște. Trebuie să se țină cont de situația acestor copii, de nevoia lor de a fi susținuți cu terapie!” spune, revoltată, părintele unui copil tratat la centrul din Piteşti.
Tot ce nu a făcut statul, au făcut ei!
La Curtea de Argeş, Centrul de recuperare, consiliere şi asistenţă educaţională ,,Lasă-mă să-ţi aud glasul!” face minuni pentru cei 60 de copiii şi tineri cu vârste cuprinse între 2 şi 25 ani, care suferă de autism, sindromul Down, boli asociate, distrofii musculare. Sunt persoane a căror integrare în societate depinde, în mare parte, de ajutorul celor cinci cadre pedagogice care, cu multă dăruire, reuşesc să aducă un zâmbet pe feţele acestora.
Aici s-au pus bazele programului „Terapie 1 la 1”, a lucrului individual cu fiecare copil în parte. Centrul a fost este amenajat în aşa fel încât fiecare copil să beneficieze de atenţie maximǎ, dar şi ca pǎrinţii sǎ poatǎ învǎţa, o datǎ cu ei. Clădirea a fost reabilitată cu mari sacrificii. Toate sǎlile de terapie sunt prevǎzute cu geamuri mari, inclusiv la uşi, pentru ca pǎrinţii sǎ vadǎ cum se lucreazǎ cu copiii lor şi sǎ poatǎ continua şi ei, acasǎ, aceleaşi metode.
În prezent centrul îşi desfăşoară activitatea în cinci direcţii: de psihologie, logopedie, psihopedagogie, kinetoterapie şi asistenţă socială. Pentru a oferi copiilor un tratament mai adecvat, s-a amenajat o sală de pre-terapie astfel încât copiii să deprindă abilităţi pentru şedinţele de terapie, sală care la sfârşit de săptămână să fie folosită ca „Minicentru respiro’’, în care copiii să rămână în caz de nevoie sau pentru a permite părinţilor o „pauză”, deoarece un copil cu dizabilităţi necesită toată atenţia şi multe ore de lucru.
Misiunea și finalitatea terapiilor acestei asociații este exact motivul pentru care statul ar trebui să sprijine sau măcar să lase cadrul legal care să permită funcționarea acestor activități: "Incluziunea educațională, socială și profesională, în creșe, grădinițe, școli și licee de masă, cu finalizarea integrării pe piața muncii a copiilor și tinerilor cu nevoi speciale."
Și aici părinții sunt îngroziți de ideea închiderii acestei singure surse decente de terapie gratuită pentru copiii lor.
Sunt lucruri pe care statul nu este în stare să le ofere. S-au chinuit alţii să le facă pentru copiii noştri, însă, din cauza aceluiaşi stat absolut imbecil şi inuman, peste tot ce s-a construit până în prezent s-ar putea pune un mare lacăt.
Disperarea a ajuns până la premierul României
Între timp, internetul vuieşte de petiţii în care se cere redresarea situaţiei. Femeie fiind, solicitanţii speră ca premierul Viorica Dăncilă să dea dovadă de ceva mai multă sensibilitate decât guvernul în fruntea căruia a fost proptită. Iată care sunt principalele solicitări!
