Unde rămăsesem cu povestea Simonei Niculescu din Băiculeşti, singurul cetăţean din România care a obţinut (degeaba) o decizie judecătorească definitivă prin care să i se asfalteze drumul către casă?… Rămăsesem înzăpeziţi, cred. Că treaba e înzăpezită rău la acest moment. Şi pentru că tot nu are cum să coboare din deal, Simona Niculescu zbârnâie o tastatură. Cu folos. De data aceasta a conceput o plângere către Inspecţia Judiciară, întrucât se consideră nedreptăţită de o serie de judecători din Argeş. Şi spune aşa…
,,Am aflat dintr-un articol de-al domnului Adrian Toni Neacşu că se pot ataca mai nou în instanţă deciziile de clasare ale plângerilor noastre către Inspecţia Judiciară, atunci când judecătorii aplică cu totul alte reguli decât cele constituţionale româneşti.
Mai curioasă din fire, am decis să experimentez. Aşadar am trimis o mică plângere împotriva judecătorilor din Argeş, care au avut orbul găinilor judecând penalităţile ce-mi erau datorate de către administraţia publică locală care nu catadicseşte de peste 2 ani să respecte hotărârile definitive ale instanţelor.
Fiind şi un pic sadică, am îndreptat plângerea fix Tribunalului, punându-le în vedere s-o dea mai departe la Inspecţia Judiciară, ce funcţionează pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii.
Aştept cu nerăbdare scurgerea termenului legal de 45 de zile pentru a descoperi în faţa cărui judecător voi mătura cu stimabilii magistraţi, ce prin acţiunile lor atentează inclusiv la siguranţa noastră naţională.
Asta aşa, fiindcă Legea mă autorizează să-i chinui. Şi pentru a nu avea vorbe la proces, deoarece mă voi judeca în continuare pe la instanţele lor.
Să ştie că voi sancţiona orice abatere a "famigliei" justiţiei din Argeş. Din condei.
Precum am demonstrat şi exemplificat în scrierile în faţa instanţelor din Argeş, am fost primul cetăţean român ce a câştigat în instanţă obligarea Statului (prin administraţia locală) la REABILITAREA unui drum. Este imposibil să nu ştiţi (dumneavoastră judecătorii ce veţi soluţiona prezenta plângere) că în ţara noastră infrastructura nu corespunde normelor tehnice legale, în particular în mediu rural. Din pricina împotrivirii pe parcursul a peste 2 ani a aducerii la îndeplinire ale prevederilor instanţei de către administraţia publică locală, acest caz a fost intens mediatizat, pe toate posturile naţionale de televiziune, în presa scrisă şi on-line. Prezenta plângere şi răspunsul prin care o veţi soluţiona vor fi de asemeni mediatizate.
Lipsa adoptării unor sancţiuni severe ar genera un sentiment acut de insecuritate în comunitate şi ar induce perceptia, periculoasă pentru statul de drept, ca în faţa unor conduite de genul celei avute de magistraţi, autorităţile statului nu au o reacţie fermă, menită să înlăture riscul de reiterare a unor conduite asemănătoare.
Subsemnata consider că lipsa sancţionării diligente a acestor grave abateri ar fi de natură a aduce atingere însăşi siguranţei naţionale a ţării noastre.
Legea nr. 51 din 29 iulie 1991 privind securitatea naţională a României prevede că:
"ART. 1
Prin securitatea naţională a României se înţelege starea de legalitate, de echilibru şi de stabilitate socială, economică şi politică necesară existenţei şi dezvoltării statului naţional român ca stat suveran, unitar, independent şi indivizibil, menţinerii ordinii de drept, precum şi a climatului de exercitare neîngrădită a drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale ale cetăţenilor, potrivit principiilor şi normelor democratice statornicite prin Constituţie.ART. 2
(1) Securitatea naţională se realizează prin cunoaşterea, prevenirea şi înlăturarea ameninţărilor interne sau externe ce pot aduce atingere valorilor prevăzute în art. 1.
(2) Cetăţenii români, ca expresie a fidelităţii lor faţă de ţară, au îndatorirea morală de a contribui la realizarea securităţii naţionale>".
