,,La Spitalul de la Mioveni am găsit o cu totul altă lume! Din punct de vedere uman, jos pălăria!"
Despre Costică Gligore, poet al cetății, știu mai multe cei care activează în zona culturală a Piteștiului. Din păcate, acest articol nu este despre poetul Gligore, ci despre… pacientul Covid 19 Gligore. Ne-a povestit în amănunt despre experiența prin care a trecut, la dublu, alături de soția sa. Mărturisirile sale sunt prețioase cel puțin din două puncte de vedere! În primul rând am aflat de la sursă ce înseamnă efectiv această boală, câte complicații generează și cu ce efecte dramatice asupra sănătății. În al doilea rând, e reconfortant să știi că, în sistemul de sănătate, avem și oameni dedicați, empatici, precum medicii de la Spitalul Covid Mioveni, în fața cărora Costică Gligore a spus, la final, un mare… ,,Jos, pălăria!".
SPAȚIU PUBLICITAR
,,De rea intenție nu-i pot bănui, pur și simplu numeric sunt depășiți de situație"
*Cum a început totul?
**Totul a început cu o stare de oboseală, cu tuse foarte puternică în reprize de 3-4 minute, cu pauză de vreo 10 minute între ele…. Am încercat cu siropuri, cu medicație care se ia pentru tuse uscată, niciun rezultat! Bănuiala că am Covid a apărut când și soția mea a început să se simtă rău. Mult mai rău decât mine! Dacă eu mă puteam mișca, deși mă simțeam stors de energie, ea abia se mai ridica din pat, vomita… Amândoi avem o vârstă, amândoi avem diabet, amândoi avem probleme cu inima, cu ficatul…
*Aveți idee cine v-ar fi putut pasa ștafeta Covid?
**Mi-e foarte greu să spun. Bănuieli pot avea în sensul în care soția a mai fost pe la biserică, la biserică se mai pupă icoane, în piața de la mine din Războieni lumea nu prea poartă măști, nu păstrează distanța…
*S-a ajuns la momentul în care, mă gândesc, ați chemat ambulanța…
**Da, am chemat ambulanța pentru soție și bineînțeles că m-am dus și eu, chiar dacă nu mă simțeam la fel de rău, dar aveam simptome destul de clare.
*Unde v-au dus?
**Am ajuns la Spitalul Județean unde am fost duși în niște corturi destul de amărâte. Ne-au dat să stăm jos pe niște tărgi care arătau ca un fel de copaie mică de copil. Soția a stat culcată pe ele, că nu avea de ales, eu m-am mai ridicat că… era greu să stai pe așa ceva. Am stat la corturi de la ora 12 noaptea când am ajuns acolo, până a doua zi, spre 12.00 noaptea. Practic, o zi.
*Timp în care ce anume vi s-a făcut?
**Ni s-a făcut testul și am ieșit pozitivi iar dimineața, în jurul orei 10.00, ne-au făcut o tomografie.
*O sticlă cu apă v-a dat cineva?
**Nimic! Trebuia să te duci tu să îți cumperi, așa cum puteai.
*Păi cum așa, aveați Covid, n-ar mai fi trebuit să plecați de la corturi…
**De la corturi se ieșea fără nicio problemă, nu te împiedica niciun paznic, îți cumpărai ce aveai nevoie de la un chioșc la care găseai sticla cu apă la 5 lei…
*De mâncare nu vă mai întreb…
**Nici atât!
*Medicație?
**Nimic! Știu că era un om care avea piciorul rupt și a cerut un algocalmin. Nu i-au dat.
*Era înghesuială mare la corturi?
**Cred că cele în jur de 20 de corturi erau cam pline. Auzeam și vietnamezi… Doar 3-4 corturi aveau aer condiționat, cu curent electric, restul… simple, din acelea de… camping. Eu am stat în ambele tipuri de corturi și diferența e mare. Dar, hai să zici, probabil că aceasta era o măsură luată ad-hoc, să poată face față numărului mare de cazuri. E de înțeles.
*Personalul medical cum se purta? Vă monitoriza cineva, vă întreba de sănătate?
**Mie mi-au dat impresia că sunt în tranzit, adică aveau treabă în interiorul spitalului și misiunea în privința noastră era să ne facă strict testul, computer tomograful, alte analize și cam atât. Mă gândesc că erau și depășiți numeric și că la atât puteau face față sau asta era misiunea lor. Nu vreau să judec, am auzit și eu în ce condiții lucrează. Firește, mi-ar fi plăcut ca cineva să fi putut să ne monitorizeze mai bine sau să ne ajute cu o medicație sau cu o sticlă cu apă, dar pot înțelege contextul. E un context, din păcate, ușor de lumea a treia, dar nu cred că mai surprinde pe nimeni că aici ne aflăm ca sistem de sănătate. Cumva e greu de cuantificat toată situația. Cred că noi, cei de la corturi, eram în plus față de ceea ce puteau ei gestiona în mod civilizat. De rea intenție nu-i pot bănui, pur și simplu numeric sunt depășiți de situație.
,,Majoritatea personalului era tânăr, unii dintre ei erau chiar entuziaști, se vedea că își fac treaba cu plăcere, că au o compasiune reală pentru noi"
*Când ați fost repartizat către un spital Covid?
**Undeva spre 12 noaptea am fost repartizați la Spitalul de la Mioveni. Acolo am găsit o cu totul și cu totul altă lume. Nu cred că pot spune nici măcar un singur lucru rău despre experiența de acolo. Tot timpul erai întrebat dacă ai nevoie de ceva, cum te simți. Îți preluau pur și simplu starea emoțională și căutau să te pozitiveze. Nu știu cine este manager acolo, dar toți aveau o atitudine exemplară. Dincolo de asta, aveai un număr de telefon de urgență la care sunai și se venea imediat. Oricum, la un interval de timp, cineva era la noi în salon să vadă cum ne simțim sau să ne dea medicația. Majoritatea personalului era tânăr, unii dintre ei erau chiar entuziaști, se vedea că își fac treaba cu plăcere, că au o compasiune reală pentru noi. Din punct de vedere uman, jos pălăria!
*V-au surprins total…
**Cu siguranță! Vorbim de România, mă gândeam că o să dau peste niște oameni blazați, obosiți, nervoși… În media circulau oricum povești din spitale cu servicii proaste, mâncare proastă… La Mioveni și serviciile erau foarte bune. În primul rând că aveau grup sanitar în cameră, ceea ce e esențial. Patru zile am avut disconfort abdominal cu scaune lichide. La frecvența cu care mulți mergeau la baie din cauza simptomelor, nu știu cum ne-am fi descurcat cu o baie la comun. Nu mai spun că dimineața se făcea curat impecabil, mâncarea venea printr-o firmă de catering, foarte bună și sățioasă.
*Ce anume vi s-a administrat, ca schemă de tratament?
**Pastilele de bază pe care le luam cred că toți erau Plaquenil, Kaletra, Enterol, Esentin Forte, un antibiotic, un sirop și un calciu lactic. La acestea se adăugat niște injecții anticoagulante, perfuzii cu vitamine…
*Ați fost bombardați cu un cocktail de medicamente destul de mare…
**Într-adevăr, dar era necesar, înțeleg, pentru că acest Covid chiar se duce pe toate organele unde ai vulnerabilități. Cel mai rău medicament a fost, însă, mâncarea, și pentru toată lumea! Nu aveam poftă de mâncare, mâncam aproape forțat și efectiv organismul o respingea.
*Câte zile ați făcut acea schemă de tratament?
**Nouă zile, după care a început să ni se scoată antibioticul și alte pastile. Au păstrat Kaletra, Enterolul…
,,Sunt mulți care și acum, spunându-le prin ce am trecut, spun că nu există Covid-19"
*După ce perioadă ați ieșit din spitalul de la Mioveni?
**După 14 zile.
*Vi s-a făcut test la final?
**Da, și am ieșit negativ.
*Cum v-ați simțit după?
**Eu sunt mult mai bine, ies, fac cumpărăturile… Soția, în schimb, e în continuare lipsită de energie. Înțeleg că sunt unii care luni de zile de la externare se resimt. Din cauza bolii, înțeleg că inclusiv corpul reacționează împotriva lui însuși, nu se recunoaște pe sine, mai sunt efectele medicației, efectele de după întreruperea ei, detoxifierea de după atâtea substanțe chimice… Mi s-a spus să țin legătura cu medicul cardiolog, cu cel care îmi monitorizează diabetul pentru că virusul ăsta activează sau amplifică suferințe deja existente.
*Ați găsit la spital și sceptici care acolo au descoperit că există Covid?
**Sunt mulți care mi-au spus că nu au crezut… Sunt mulți care și acum, spunându-le prin ce am trecut, spun că nu există. Am auzit inclusiv enormități că ne dau măști să ne sufocăm ca să nu ne mai mărească pensia. La nivelul ăsta sunt unii, și nu sunt deloc puțini, așa că nu e de mirare de ce avem atâtea cazuri. La nivelul de civilizație la care ne aflăm, cred că doar o impunere mai autoritară a legii e soluția. E de preferat să-i trosnești cu amenzi, pentru că trebuie să poarte mască și să păstreze distanța. Mă uit acum la Ziua Marinei și văd că Iohannis și ceilalți stau cu mască, dar bot în bot. Toți popii ăia, toți cântăreții stau unii lângă alții… Nu văd că există o conștiința publică, o educație sănătoasă, o responsabilitate reală… Ăștia suntem!