Am ajuns in linie dreapta aproape in ceea ce priveste drumul sinuos al campului de lupta pentru castigarea mandatului presedintiei tarii! Desi, mai sunt foarte putine zile pana va incepe efectiv campania prezidentiala, domnul Basescu nu si-a anuntat nici macar intentia oficiala de a candida, utilizand, asa cum ne-a obisnuit, masca prefacatoriei! Dumnealui se arata publicului, de cate ori are ocazia, suparat si foarte deranjat de declaratiile in acest sens ale fostilor sai colegi de partid, care au dat ca si certa o noua candidatura a acestuia la functia suprema in stat!
Dar, pe de alta parte, ca sa fie sigur ca punctele sale, aflate de multe luni in scadere alerta, isi reiau ascendenta pierduta pe drumul lung al celor cinci ani de mandat, domnul Basescu si-a gasit o noua preocupare: aruncarea fumigenelor, din doua in doua zile, peste gardul de la Cotroceni, doar, doar fumul gros si innecacios al acestora, va mai acoperi din evidenta pagubelor produse de toti ce-i care-l inconjoara: de la membri ai familiei, la ceilalti membri, ai "famigliei" de data asta, ministrii PD-L care, in lupta cu coruptia, se dau din ce in ce mai batuti (motivat, e adevarat, ca doar se apropie campania electorala)!
Asa cum singur a intuit, domnul presedinte, la inceputul acestui an, cuvantul "criza", i-a devenit pe parcursul celor noua luni de guvernare bociana, cel mai mare dusman, aducator de fatalitate in sondaje! Probabil, acum, domnul Basescu, emotiv cum il stim, isi plange prin ungherele palatului Cotroceni, proasta inspiratie de a numi, la momentul primilor pasi ai crizei, in decembrie 2008, un premier fara nicio capacitate reala de a guverna tara! Domnul Boc i-a demonstrat exact ceea ce nu avea presedintele nevoie in anul 2009, anul in care mandatul sau la Cotroceni se dorea reinnoit cu inca un cincinal: ca, desi i-a fost incredintata cu mare tam-tam calitatea de premier, acesta nu este capabil decat de o guvernare extrem de plina de amatorism si abrambureli, demne de o carte a recordurilor in sensul celor mai proaste decizii si nerealizari care au existat vreodata in istoria guvernelor Romaniei!
Astfel, presedintele Basescu, disperat ca ora esecului sau se apropie cu pasi vertiginosi, se vede nevoit acum sa apeleze la tolba de instrumente de diversiune, mai mult decat bulversante si de un populism iesit din comun! Prima fumigena a saptamanii trecute, aruncata recent de "inteligenta" sa comisie prezidentiala, liberalizarea drogurilor si a prostitutiei, a incendiat atmosfera de campanie! Au reactionat imediat si de o vehementa substantiala, la unison, toata media, societatea civila, biserica, mediul politic, sindical, etc.! Numai partidul portocaliu s-a chinuit din rasputeri sa-i panseze ranile si sa-i gaseasca domnului Basescu, cele mai abracadabrante argumente de sustinere a acestor idei, care i-au cam explodat in mana acestuia!
In timp ce milioane de romani se lupta cu saracia extrema, cu somajul fulminant, cu volatilizarea zilnica a veniturilor lor, iar firmele din Romania intra cu sutele de mii in faliment si anunta in fiecare luna, zeci de mii de disponibilizari, premierul Boc a adus intreaga Romanie in pragul insolventei si al disperarii, fara nicio intrezarire a vreunei sanse de gasire a unei iesiri de urgenta din toate crizele instalate pe toate planurile cu tot ajutorul acestui guvern neprofesionist, iar consilierii prezidentiali ai domnului Basescu, inventeaza teme de propaganda electorala scandaloase pentru o tara crestin-ortodoxa sau de un demagogism ieftin pe post de praf in ochii saracimii: prostitutie institutionalizata, "pesti" platitori de taxe si automate cu seringi la liber in cartierele rau famate sau Parlament Unicameral peste noapte!
Probabil ca, in opinia sa, ori au fost rezovalte toate problemele tarii si ne-au mai ramas doar acestea ori motivele pentru care in tara e criza, iar guvernul Boc nu mai este capabil sa asigure macar plata salariilor, sunt date de lipsa drogurilor in venele parlamentarilor PD-L – PSD care alcatuiesc o larga majoritate in cele doua Camere ale Parlamentului si care, datorita acestei institutii "dusmanoase" (bicameralismul, va sa zica,) creata inca de pe vremea lui Cuza, nu-si pot vedea de treaba pentru care au fost alesi.
In incheiere, il intreb pe domnul presedinte: daca aceste teme deosebit de sensibile sunt atat de importante pentru dumnealui, de ce nu a avut timp in cei cinci ani ai sai de mandat prezidential, sa le dezbata serios cu toata societatea romaneasca si a gasit in schimb de cuviinta, sa le arunce in mod neserios in campania electorala, doar pentru a acoperi "gunoiul" prezidential al numeroaselor scandaluri si al inexistentelor sale realizari, sub presul tesut acum ad-hoc, al impactului populist al acestui demers intempestiv?