Oamenii isi doresc miracole si minuni. Unii si le doresc atat de mult incat cauta cu disperare orice conjunctura prin care sa fie partasii unui astfel de eveniment. Atunci cand, din nefericire, o problema personala ar putea fi rezolvata doar printr-un miracol, cautarea e si mai acerba, iar riscul de a da sensuri nefiresti unor evenimente obisnuite creste exponential. Aici e zona in care oamenii accepta orice experienta propusa de catre cei care promit ca au cheia cu care pot deschide camera cu minuni a Divinitatii.
,,Prestigiul” miracolelor a scazut de-a lungul timpului din cauza falsilor profeti si a celor care s-au folosit de aparenta unor miracole sau chiar de unele calitati paranormale pentru a castiga bani. Atunci cand sunt deconspirati, ideea de miracol este periclitata. ,,Afacerea cu minuni” ar putea fi cauza pentru care Dumnezeu e atat de zgarcit in miracole.
Parapsihologia si bioenergia imbinate cu religia sunt astazi cel mai scurt si sigur drum pentru a castiga increderea oamenilor. Chiar daca se spune ,,Tatal nostru” la inceputul sedintelor terapeutice, Biserica se opune unor astfel de practici si spune ca orice terapie sufleteasca din afara randuielii Bisericii este straina de Dumnezeu, respingand orice analogie la cultul Ortodoxiei si catalogandu-le ca ,,paganisme”.
Echilibrare cu stiri tv
Intrigat de intensa mediatizare de care se bucura in presa locala doamna bioenergoterapeut Maria Ciobanu, joia trecuta am decis sa las deoparte orice prejudecata si sa particip la una din sedintele de terapie pe care le organizeaza de doua ori pe saptamana, intr-o locatie de pe strada Bananai. La fata locului, lume multa si pestrita, destul de inghesuita intr-o sala, nu tocmai incapatoare pentru cele peste 100 de persoane prezente.
Noii veniti intrau individual in biroul doamnei Ciobanu, pentru a fi “echilibrati”. Dupa fiecare sesiune de echilibrare, doamna mergea la baie pentru a-si spala mainile de energiile negative preluate de la pacienti. Veteranii acestor intalniri asteptau cu rabdare sedinta de terapie in grup. Se cunosteau intre ei si se intretineau jovial, parand incantati de faptul ca se aflau acolo impreuna. Era evident ca vin din convingere, pentru ca realmente cred in puterea binefacatoare a bioenergiei. Un domn la 40 de ani, rasfoia cu mandrie un ziar local in care aparea chiar el, intr-un interviu din care rezulta cum s-a vindecat de ciroza prin terapia doamnei Ciobanu.
Pentru ca sedintele de echilibrare individuale s-ar fi intins prea mult peste ora de incepere a terapiei de grup, doamna Ciobanu a decis sa echilibreze si grupuri de mai multe persoane. Am intrat in birou impreuna cu trei persoane, fiind foarte decis sa ma supun acestei experiente, care promitea beneficiul echilibrului interior. Doamna Maria ne-a intrebat numele de botez si a cerut sa ne intoarcem cu fata la Rasarit, sa inchidem ochii si sa rostim Tatal Nostru in gand. Ne-am conformat, insa atmosfera care ar fi trebuit sa ne echilibreze a fost iremediabil compromisa de televizorul din birou, dat la un volum nefiresc de mare, pe un program de stiri. Nu puteam vedea ce facea doamna Ciobanu in spatele nostru, dar primul gand care imi vine in minte e ca acorda mai multa atentie stirilor in comparatie cu invocata noastra de echilibrare. Dupa cateva minute ni s-a spus ca putem deschide ochii si procesul de echilibrare a luat sfarsit. Destul de nedumerit si deloc echilibrat, mi-am reluat locul in sala.
Bioenergie la tot poporul
Doamna Ciobanu ne-a cerut sa inchidem ochii si sa tinem palmele orientate in sus pentru a putea capta energiile binefacatoare. Pe fundal a inceput sa susure muzica de relaxare. Prin intermediul unei inregistrari audio, doamna Ciobanu descria cum penetreaza fiecare organ al corpului, inundandu-l cu Lumina Sfanta, curatind cangrene, indepartand infectii, si vindecand cele mai subtile boli. Acest proces a durat aproximativ 45 de minute, timp in care vocea din inregistrare a tratat si a inundat cu Lumina Sfanta toate organele corpului si o varietate impresionanta de boli. Doamna Maria Ciobanu trimitea catre sala, prin gesturi specifice, posibile efluvii bioenergetice si, uneori, mai regla din telecomanda aparatul de aer conditiona,t care incepuse sa bage caldura in loc de aer rece. Imi pare rau, dar trebuie sa spun, ca nici eu, nici cei cu care am stat de vorba dupa sedinta, nu am simtit mult asteptatul fior de energie si nici nu ne putem lauda ca am fi fost martorii vreunei minuni.
Am vazut oameni care dupa cele 45 de minute de relaxare se simteau plictisiti dar si oameni care pareau multumiti de experienta asta. Daca nu s-au gandit, ori nu pot sa incerce asa ceva acasa, pentru cei din urma aceste sedinte sunt, intr-adevar, un beneficiu. Pentru ceilalti, cred ca 45 de minute de pauza in fotoliul de acasa, cu ochii inchisi, ascultand muzica de relaxare ar fi cel putin la fel de placute si relaxante. Insist pe ideea de relaxare ca singur beneficiu al acestei terapii, pentru ca nu cred ca un singur om poate trata prin bioenergie 120 de persoane simultan.
Credinta sau credulitate?
Si cum orice fapta buna are si rasplata, la sfarsitul sedintei, cei care doreau puteau sa rasplateasca efortul doamnei printr-o suma de bani oarecare ( “macar 20 de lei”- recomandau veteranii). Nu vreau sa ma lansez in calcule pecuniare, o puteti face singuri daca sunteti curiosi. La iesirea din sala, o dama asezata strategic in tocul usii, desigur in mod absolut dezinteresat, avea grija sa verifice daca am “dorit” sa platim doamnei pentru sedinta. Cel mai puternic sentiment cu care am ramas dupa aceasta experienta este expresia doamnei Ciobanu, o expresie care trada rutina. Rutina de a face bani.
Oamenii spera in miracole. Speranta ii face sa experimenteze si sa accepte orice pentru a-si rezolva problemele. Se spune ca dorinta de vindecare si puterea sugestiei reusesc uneori sa invinga boli grele. Din punct de vedere psihologic, e posibil ca astfel de experiente sa potenteze unele persoane in lupta cu boala. In rest, mi-e greu sa deosebesc daca e vorba de credinta sau de credulitate.
Optiunea normalitatii este intotdeauna preferata de ingeri. Economia de mijloace pare a fi principiul universal. Ne-am putea intreba, atunci cand asteptam miracole, ce am facut atat de deosebit incat avem pretentia sa fim exceptati de la legile firesti. Cei care studiaza religia spun ca miracolul poate intari credinta dar foarte rar o si genereaza. Daca uitam ca miracolul divin sta in fiecare dintre noi, in fiecare fir de iarba sau rasarit de soare, vom constata ca, intr-adevar, miracolele sunt foarte, foarte rare.
