Visăm la un Pitești – smart city, dar în curând ne vor mânca șobolanii, la propriu! Deocamdată, coloniile de șobolani dezvoltate în jurul platformelor de colectare a gunoiului ne mănâncă mașinile. Tot la propriu! Ceea ce credeam că este doar un caz izolat, cazul meu, am constatat că este o realitate halucinantă de care se lovesc mulți alți cetățeni ai orașului reședință de județ. Despre ce este vorba!
Întrucât joi și vineri grădinița a fost închisă, nu m-am mai folosit de mașină să-mi duc și să-mi iau copiii. Ca atare, aceasta a rămas parcată în apropierea platformei de gunoi din zona de Nord a orașului (exact lângă Punctul Termic 207, Aleea Ionel Teodoreanu), întrucât doar acolo am găsit un loc. Lângă această platformă mai sunt parcate alte zeci de mașini, înghesuite una-ntr-alta. Chiar m-am considerat norocoasă că la ora 16.00 mai găseam un singur loc, în vecinătatea unei camionete.
În această dimineață, dau să îmi duc copiii la grădiniță. Mașina… nu mai pornea. În plus, lângă ea, apăruse între timp un maldăr de gunoaie, parte dintre ele materiale de construcții, parte resturi menajere.
După ce mi-am dus copiii cu un taxi, am chemat un prieten priceput într-ale problemelor de natură mecanică. A ridicat capota și… șoc! De sub motorul meu se auzeau tot felul de zgomote. Mirosul nu vi-l pot descrie, dar după excrementele imense răspândite peste tot realizăm rapid că acolo trebuie să fi avut loc un adevărat bairam de șobolani, cu tot cu lăutari, cu invitați și cu dar! Mai grav este că o parte dintre cabluri erau roase. Îndesată pe lângă motor era și o pungă, semn că șobolanii chemaseră și cateringul. Nu vă spun ce frică mi-a fost să nu cumva ca rozătoarele care mișunau prin motorul meu să sară la… ,,bătaie" pentru că le-am dat prea de dimineață trezirea!
În timp ce făceam constatările, o mamaie și un boschetar veniseră pe la tomberoane să… selecteze gunoaiele.
,,Colcăie de șobolani aici!" ne spune boschetarul, amuzat că nu prea știm în ce oraș trăim, și ne arată cu degetul către panta care se descrie în spatele platformei de gunoi.
,,Vedeți galeriile săpate? Aici sunt șobolani cât pisica, te sperii de ei! Numai câți am văzut eu!" mai spune boschetarul. Constatăm că galeriile, imense, de altfel, se întindeau până sub drum, pe sub care săpaseră cu spor. În ritmul acesta, nu este exclus ca drumul de acces către cartierul rezidențial care s-a dezvoltat deasupra să se prăbușească.
A trebuit, firește, să chemăm o platformă pentru a duce mașina în service. Apropo, domnule primar, în interiorul orașului închirierea platformei costă 100 de lei. Vă spun asta pentru că știu că vă place să fiți un om informat… Mă gândesc cu emoții la ce îmi va arăta nota de plată, mâine, când mecanicii urmează să constate ce pagube au produs rozătoarele.
Sosirea platformei, în cursul acestei seri, a trezit curiozitatea locatarilor din apropiere, o parte dintre ei posesori ai mașinilor parcate în zonă. Din respect pentru dumneavoastră, domnule primar, nu vă pot reproduce înjurăturile la adresa dumneavoastră, dar dacă ați sughițat, să știți de unde vi se trage. Fix cu câteva zile în urmă, un bărbat care își cumpărase recent un Wolkswagen s-a trezit cu aceeași problemă. 6 milioane l-au costat cablurile roase de șobolani și a avut noroc că a scăpat doar cu atât! O altă femeie s-a dus direct în casă și ne-a adus cererea pe care a depus-o la Primăria Pitești, semnată de reprezentanții asociației de proprietari. În cerere stă scris negru pe alb că șobolanii rod cablurile mașinilor din zonă
,,M-au plimbat pe la trei birouri la primărie, pentru ca în final să ne spună că nu au bani pentru deratizare! Cum adică un oraș precum Piteștiul să nu aibă bani pentru deratizare?!! Ne-au disperat șobolanii, pentru că sunt nu doar în apropierea tomberoanelor cu gunoi, ci vin și aproape, lângă blocuri. În această zonă sunt foarte mulți copii. Oamenii s-au trezit cu mașinile distruse și în parcările pentru care plătesc chirie!" ne spune, furioasă, femeia.
Ridicarea mașinii a speriat locatarul din mașina mea, care ne-a sărit peste picioare, după care s-a întors, curios, să ne privească. Ba părea că dorea să se întoarcă, să ne strângă mâna în semn de recunoștință pentru găzduirea oferită și hrana marca Renault. Acestuia i s-a alăturat un alt șobolan, ditamai animalul de-un kil, ieșit de sub maldărul de gunoi. Se vedea că erau familiarizați cu prezența oamenilor, pentru că nu doar că nu fugeau, ci păreau curioși să ne cunoască. Pentru o clipă m-am gândit că acea colonie de șobolani trebuie să fie o societate în toată regula, dezvoltată și organizată după toate tipicurile, o societate mult mai inteligentă decât colonia instalată în Primăria Pitești, depășită până și de problema unei deratizări punctuale.
Domnule primar, chiar și sub imperiul supărării de moment, vă spun… prietenește: anul acesta să nu-mi trimiteți impozitul pe mașină, că nu aveți pentru ce! Nu am loc de parcare de doi ani și nici nu voi avea în următorii (toate sunt ocupate și nici nu veți face altele!), prin cartier dau zilnic în gropi (și nu doar de proastă, vă asigur!), iar astăzi șobolanii mi-au distrus și autovehiculul cumpărat nu de fițe, ci ca să-mi pot duce copiii la grăjiniță și, periodic, la țară, la bunici.
Să vă mai pun în vedere și faptul că există riscul izbucnirii unei epidemii în această zonă populată cu foarte mulți copii sau trebuie să plimb și eu o cerere de deratizare prin vreo trei birouri ca să mi se spună că… nu sunt fonduri?
Secvențe video:
