Traim vremuri absurde. Suficient de absurde incat sa ma intreb cati dintre noi mai pot ramane cu mintea intreaga, intr-o tara al carei diagnostic tine, mai degraba, de competenta unui psihiatru. In acest context ne-am intrebat… ce-o mai fi pe la spitalul din Vedea? Mai face, oare, fata cererilor? Poate gasim acolo si un politician care a luat-o razna numai la gandul ca si-a dezamagit alegatorii. Cu aceste intentii ne-am indreptat catre spitalul cu pricina, gandindu-ne ca poate gasim pe lista pacientilor si cate un Basescu sau un Boc, alaturi de Napoleoni sau Iisusi. Numai ca planurile noastre au fost date peste cap in foarte scurt timp de la intrarea pe poarta spitalului pentru ca, paradoxal, am gasit acolo o lume mai normala decat v-ati putea inchipui.
De afara vazute, cele doua pavilioane ale Spitalului ,,Sfanta Maria” din Vedea iti dau impresia ca arata la fel de rau ca si situatia psihiatriei din Romania. Ce-am descoperit inauntru, insa, ne-a lasat fara cuvinte. In cativa ani, cele doua cladiri au fost renovate, amenajate si dotate la niste standarde care nu cred sa existe in alte unitati de profil din tara. In plus, am aflat ca la Vedea este singurul spital de psihiatrie din Romania unde se practica ergoterapia sau terapia ocupationala. Cu ajutorul francezilor, putin ajutor de la Ministerul Sanatatii si ceva mai mult de la Consiliul Judetean Arges au fost amenajate o serie de ateliere de lucru, acolo unde lucreaza nu doar pacientii, ci si personalul medical, in frunte cu directorul spitalului, Marian Iacob, care am desoperit ca are reale talente artistice. Si asta nu este totul! Langa spital a fost ridicata si o bisericuta, construita de mana pacientilor si transformata, intre timp, in manastire.
Spital construit in incinta sediului fostei securitati raionale
,,De cativa ani de zile am reusit sa mai schimbam fata spitalului. Am facut reparatii peste tot. Este adevarat, au mai ramas gardul spitalului, curtea, tot ce tine de amenajarea exterioara dar… am incercat pe cat posibil sa ne gospodarim tinand cont de prioritati. Mai dificil a fost faptul ca aceste cladiri nu s-au construit cu destinatia de spital de psihiatrie, plus ca au fost si prost concepute in perioada comunista. Aici, la pavilionul unu, a fost o primarie, iar la pavilionul doi a fost sediul securitatii raionale. Distanta dintre pavilioane este de 1 km si ne creaza probleme: avem doua randuri de portari, platim pentru doua centrale termice si ne afecteaza si structura de personal, pentru ca nu putem sa facem angajari pe posturi care ne sunt mult mai necesare. Dar ne-am descurcat cat de cat si am reusit sa facem ceva ce nu cred ca mai au alte spitale in Romania” ne-a declarat directorul Marian Iacob.
Construirea bisericii, realizata cu bolnavi
Un sprijin extrem de important a venit de la francezii din regiunea Savoie, Franta fiind una dintre tarile in care psihiatria se afla la loc de cinste si a carei importanta nu doar ca este recunoscuta, dar si… finantata. Inchipuiti-va ca in Franta sunt spitale de psihiatrie cu spatii incomparabil mai generoase, cu o ,,flota” de cate 80 de masini si cu de patru ori mai multi angajati, plus unitati de lucru in teritoriu, pentru toate categoriile de varsta si pentru toate afectiunile. La noi, o astfel de ,,grozavie” ar fi fost catalogata pe loc… ,,bugetofaga”.
,,Am facut multe ateliere de terapie ocupationala. Am fost sprijiniti si de Ministerul Sanatatii, dar, in special, colaboram si cu niste colegi francezi din Savoie. Terapia ocupationala nu inseamna doar ca niste pacienti fac ceva pentru a-si ocupa timpul. Ergoterapia presupune de la supraveghere si pana la resocializare, readaptare; este un fel de terapie de grup, in care se urmareste comunicarea cu grupul, masura in care activitatea respectiva ii ajuta, le creaza un tonus. Unii isi pot descoperi chiar valente artistice. Construirea bisericii a devenit un atelier in sine. Majoritatea lucrarilor le-am facut cu pacientii. Nu am lucrat foarte mult cu bolnavii cronici, pentru ca este mult mai dificil, insa am colaborat extraordinar cu alcoolicii, care odata ce-si revin pot fi buni profesionisti si cu cei cu tulburari de personalitate. Am incercat sa facem si ceva foarte frumos, dar si sa stimulam capacitatile artistice. Am facut niste sculpturi in marmura, ancadramente la ferestre, panouri la catapeteasma, usile imparatesti, usile diaconesti, scaunul imparatesc. Avem doi pacienti, unul absolvent de Arte Plastice cu premii in caricatura, iar celalalt fost sculptor al Episcopiei Arges, care s-au implicat foarte mult in acest gen de activitati” ne-a mai declarat directorul spitalului de boli psihice de la Vedea. Chiar si dumnealui s-a implicat, alaturi de bolnavi, realizand proiectarea bisericii si implicandu-se in decorarea acesteia, de la pictura si pana la sculptura in lemn sau marmura.
Medicii de la Vedea lucreaza impreuna cu bolnavii in atelierele de terapie ocupationala
Prin bunavointa domnisoarei psihiatru Codruta Stefan, am vizitat toate atelierele de lucru, acolo unde pacientii isi petrec majoritatea timpului. La atelierul de muzica si activitati distractive, patru blonavi jucau rummy, acompaniati la clape de un barbat care nu avea mari inclinatii muzicale, dar isi dadea toata silinta. Doamnele asistente au chemat-o, insa, pe o alta pacienta, aflata la sala de fitness, pentru a ne canta o arie, compozitie proprie. Ce-i drept, melodia a sunat foarte… straniu, dar ceilalti bolnavi erau incantati, motiv pentru care au aplaudat-o la… scena deschisa. Dupa reprezentatie, pacienta s-a intors la exercitiile sale. Sala de fitness era plina: se alerga pe banda, pe bicicleta, se faceau exercitii la tot felul de aparate, in ritm de muzica. ,,E atat de bine dotata aceasta sala incat si noi, personalul, mai facem miscare, impreuna cu pacientii. Dincolo de asta, insa, aceste activitati ne ajuta sa ii observam mult mai bine, sa vedem cum interactioneaza unii cu altii, cum socializeaza. In fiecare atelier avem personal care ii supravegheaza. Chiar daca nu este un psihiatru sau un psiholog, pentru ca, din pacate, nu putem sa ne permitem financiar sa avem atat personal de specialitate pe cat ne-am dori, o infirmiera sau o ingrijitoare ii supravegheaza intotdeauna. Si nu doar atat: ii monitorizeaza pe pacienti, isi noteaza modul in care acestia reactioneaza si ne comunica toate schimbarile sau evenimentele notabile” ne-a declarat domnisoara psihiatru Codruta Stefan. Acum, la capitolul personal, spitalul de la Vedea sta cat de cat bine. Cu doar cativa ani in urma, directorul spitalului era singurul doctor psihiatru de acolo.
Atelierul de olarit a fost renovat de putin timp, cu bani de la Consiliul Judetean. Acesta se afla la subsolul spitalului, intr-o incinta care, inainte, era ,,arestul politiei”. Cu ajutorul francezilor, atelierul a fost dotat cu toate cele necesare, iar cea care ii supravegheaza pe bolnavi a fost ,,scolita” timp de doua saptamani de catre ergoterapeutii din Franta. Acum, la acest atelier, realizeaza vase de ceramica (farfurioare, vaze, obiecte decorative) 5-6 pacienti. Alaturi, un infirmier al spitalului lucreaza cot la cot cu pacientii, pentru biserica. Acesta face decoratiuni in marmura, incrustand bucatele mici de sticla. Tot pentru biserica se lucreaza si la atelierul de tamplarie, aici unde sunt in lucru usile atat de la intrare cat si de la altar. Inclusiv directorul spitalului se ocupa cu sculptura in lemn, dar si cu realizarea modelului dupa care aceasta se realizeaza.
Un alt atelier la care bolnavii lucreaza cu placere este cel de legatorie. Este primul atelier in care s-a practicat ergoterapia. Aici, doi bolnavi – Mihaela si Nicusor – s-au specializat in realizarea de agende, care sunt folosite atat pentru necesarul personalului medical, cat si pentru pacientii carora le place sa scrie sau sa deseneze. Masina de legat a fost donata tot de catre francezi, ca de altfel mai toata dotarea atelierelor.
Atelierul de croitorie este de departe cel mai productiv. Bolnavii au realizat, cu ajutorul masinilor de cusut, brodat sau sulfilat, lenjerii pentru spital si prosoape de bucatarie. Pentru ca fondurile spitalului sunt si asa foarte mici, in curand bolnavii isi vor croi si propriile pijamale.
Cei mai multi bolnavi se aflau la atelierul de pictura, caci multi dintre ei au simtit nevoia sa se exprime in acest mod. Dincolo de socializarea inerenta, creatiile bolnavilor ii ajuta foarte mult pe medicii psihiatrii sa le puna diagnosticul cel mai apropiat de realitate sau sa le prescrie medicatia necesara. In atelier se aflau expuse si lucrari extrem de valoroase, majoritatea fiind realizate de un fost caricaturist, abandonat la spital de catre familia sa. Una instarita, din pacate…
Nu in ultimul rand, bolnavii mai au la dispozitie o biblioteca extrem de cocheta si primitoare, dotata inclusiv cu calculator cu acces la internet. Multe dintre carti au fost aduse de acasa de catre medici, semn ca, acolo unde exista interes, dar mai ales suflet, se pot face extrem de multe lucruri, asa cum s-au facut la spitalul Sfanta Maria din Vedea.