2,7K
Stenograme-bomba in dosarul examenelor fraudate la Institutul National de Magistratura.
Nu stiu cati dintre dumneavoastra isi mai amintesc despre cazul procurorului de pe langa Curtea de Apel Pitesti, Gheorghe Dumitru (Mitica, pentru prieteni si cunostinte). Prin 2007, acesta era trimis in judecata de catre DNA, fiind acuzat de fraudarea examenelor de procurori. Dom’ Mitica ar fi incercat ca prin Eugen Cojocaru, procuror la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, sa plaseze o mita de 50.000 de euro care sa-l promoveze fix in functia de procuror general la Parchetul de pe langa Curtea de Apel Pitesti. Au trecut patru ani de la evenimentul cu pricina, iar, in prezent, dosarul se afla spre judecare la Inalta Curte de Casatie si Justitie. Saptamana trecuta, mai exact joi, judecatorii in cauza au avut parte de o surpriza de proportii: au audiat o inregistrare pe care, atentie, nimeni nu a cerut-o, dar care a fost trimisa cu dedicatie speciala de la DNA. In discutia cu pricina, procurorul sef de sectie al DNA, Lucian Papici si colega sa, Elena Botezan, incercau sa puna presiune asupra lui Mitica al nostru si sa-l convinga sa mearga pe o anumita varianta pe care ar fi convenit-o de comun acord. Numai ca Mitica, intre timp, s-ar fi facut putin al dracului si avea si alte planuri si manevre, in care ar ar fi urmat sa fie ajutat de un anume personaj, Mihai Vranceanu, cu casa la Curtea de Arges, si care ar fi lucrat la… Presedintie. In fata unei astfel de conversatii, judecatorii au ramas muti. Nu-i exclus ca in acest dosar sa mai cada niste capete, pe principiul… „A-nceput de ieri sa cada,/ Cate-un magistrat pe strada”. In fata exercitarii unor astfel de presiuni, avocatii argeseni au reactionat diferit. Unii, mai temperati, sustin ca e destul de dificil de apreciat unde incepe si unde se termina notiunea de abuz in instrumentarea unui caz si ca fiecare speta in parte trebuie judecata de sine statator. Altii, mai radicali, generalizeaza, afirmand ca procurorii DNA s-au transformat in corpore in niste caini si ca cine nu stie sa muste ca ei, este exclus din sistem sau… pleaca scarbit.
„Unde naiba trebuie sa va intalniti, undeva dosit asa?”
La ce maniera s-au facut presiuni de catre procurorii DNA asupra fostului magistrat Gheorghe Dumitru? Va lasam sa lecturati cateva pasaje din convorbirile telefonice.
Lucian Papici: Domnul procuror unde sunteti, …. unde sunteti domnul procuror, sunt Lucian Papici…
Gh.D.: Cum?
L.P.: Unde sunteti acuma?
Gh.D.: La birou, la birou!
L.P.: …. Puteti veni pana la noi? La Bucuresti.
Gh.D.: Unde?
L.P.: La Bucureeeesti!
Gh.D.: Aaaa…
L.P.: Se pare ca nu sunteti suficient de serios, trebuie sa veniti pana la noi. V-am rugat ceva ieri, nu ?Am consimtit cu colega sa mergem pe o anumita varianta, am facut un demers, ati facut un denunt, ati facut un denunt. Sunteti serios pana la capat sau nu?
Gh.D.: Pai ce-am facut?
L.P.:Pai ce-ati facut? Pai uite ca asi facut unele lucruri care nu concorda cu ce gandim noi aicea. Pare ca vreti sa optati pentru alta situatie a dumneavoastra.
Gh.D.: Pai ce anume? Ce am facut?
L.P.: V-a sunat cineva si ati avut o discutie foarte oculta, asa… ascunsa, nu?
Gh.D.: Pai domnu’ procuror, m-au sunat fel de fel de amici.
L.P.: Cineva, de o intalnire duminica? Unde naiba trebuie sa va intalniti, undeva dosit asa?
Gh.D.: Nu domne, asta era un baiat de la Bucuresti, care lucreaza la…
L.P.: Care baiat de la Bucuresti, cine baiat de la Bucuresti ?
Gh.D.: O cunostinta.
L.P.: Imi spuneti si mie baiatul de la Bucuresti, va rog frumos, ca eu va spun numarul, stiti numarul acela al baiatului de la Bucuresti, ca sa va verificam buna credinta si credibilitatea.
Gh.D.: Da, da, da. Stati ca va sun eu, il cheama Mihai.
L.P.: Bine, bine, ma sunati imediat.
Gh.D.: Da da, sa va dau numarul.
L.P.: Bine, bine.
„Pai ne dati idei, noi suntem minti speculative dracu sa ne ia”
Revine.
L.P.: Va ascult, domnul procuror.
Gh.D.: 0733…
L.P.: Cine este persoana aceasta, ca vreau sa verific cine v-a sunat.
Gh.D.: Este o cunostinta de-a mea care lucreaza la Bucuresti si are o casa in zona Curtea de Arges si a spus ca vrea sa ma vada.
L.P.: Domnu Mitica, lasati ca ati avut o discutie destul de asa… cu iz de asta asa, stiti dumneavoastra, ca sunteti procuror, ca si mine. Cine-i persoana, numele acelei persoane ?
Gh.D.: Mihai, Mihai…
L.P.: Mihai? Si din partea cui? De ce v-a sunat pe dumneavoastra? Scopul si pentru ce? De ce v-a sunat Mihai?
Gh.D.: Doamne! Pai cred ca m-a sunat si saptamana asta din nou, dar nu mai stiu in ce zi.
L.P.: Mihai si mai cum, domnu’ procuror?
Gh.D.: Mihai si nu-i mai stiu numele.
L.P.: Cine-i Mihai asta, domne’? Ca ma innebunesti, ca trebuie sa-l gasim. Mai lucreaza? Unde lucreaza Mihai?
Gh.D.: Lucreaza pe la Presedintie, nu stiu pe unde lucreaza.
L.P.: Pai vedeti? Ce cauta, cum sa lucreze la Presedintie si ce legatura aveti cu asta? El e din Curtea de Arges, baiatul asta?
Gh.D.: Are casa, domne, la Curtea de Arges, eu ce sa fac, sa nu mai…?
L.P.: Pai a spus ca vreti sa va intalniti duminica intr-un anumit loc. De ce intr-un anumit loc mai ferit? De ce totu-i ferit si acuma?
Gh.D.: Nu, domne, ferit, a zis la el la tara.
L.P.: La el la tara unde, domne?
Gh.D.: Spre Curtea de Arges are o casa.
L.P.: Spre Curtea de Arges? Unde are el o casa spre Curtea de Arges? Mai precis unde are el casa?
Gh.D.: Intr-o comuna, Tutana, nu stiu unde domne, ce dracu, eu va mint?
L.P.: Doooomnu’ procuror!
Gh.D.: Hai, domne, ca chiar asa as fi atat de nesimtit sa imi permit?
L.P.: Da bine, domne, da o zis ca vrea sa va intalniti cu cineva, Mihai asta e un mesager, domne, e un intermediar, ce naiba.
Gh.D.: Nu este, domnule.
L.P.: Cu cine trebuie sa va intalniti?
Gh.D.: Cu nimeni, domne, nu stiu ce vrea sa-mi spuna, stie el dracu’ sa-l ia…
L.P.: Haideti ca va dau putin si pe doamna procuror Botezan, bine? Doua secunde.
Gh.D.: Da.
Elena Botezan: Auziti, domnu’ Mitica, buna ziua, deci: ideea e foarte clara, acest individ care va suna, care ziceti ca-i Mihai, va spune ca va suna din partea cuiva si ca dumneavoastra stiti prea bine din partea cui va suna si dumneavoastra il aprobati.
Gh.D.: Nu stiu…
E.B.: Dumneavoastra il aprobati.
Gh.D.: Deci nu stiu doamna…
E.B.:Auziti, daca aveti de gand sa mergeti in dosarul asta pe doua cai, ati luat hotararea gresita, va spun sigur. Deci daca nu ramane cum am convenit ieri, dupa cum s-au facut ieri actele, sa stiti ca nu-i bine
Gh.D.: Auziti, sa facem altceva. Inchid telefonul si cu asta basta. Ca sa nu mai avem dubii, asa ma mai suna ala si…
E.B.: Nu, nu, nu, nu, nu, asta nu-i absolut deloc bine, deci ii vorba doar de optiunea dumneavoastra, nu ca trebuie sa inchideti telefonul, ca dincolo de telefon faceti absolut ce vreti, oricum ii optiunea dumneavoastra, numai ca eu va spun, daca mergeti pe doua variante, alegeti gresit. Daca ramane cum am convenit ieri, ati ales lozul castigator.
Gh.D: Da, doamna, stati linistita.
E.B.:Eu nu sunt nelinistita, nelinistea la dumneavoastra trebuie sa fie, nu la mine, intelegesi?
Gh.D: Da.
E.B.: Deci, domnule, am lamurit cine este Mihai asta si cum il cheama?
Gh.D.: Nu v-am zis ca are o casa la tara, lucreaza la Bucuresti?…
E.B.: Ihm, ihm, ihm, bine, bine, bine, stati un pic.
Lucian Papici: Domnu procuror, sunati-l pe acest Mihai si intrebati-l cum il cheama, vrem sa stim cum il cheama, sau gasiti o modalitate sa aveti un dialog cu el sa aflam cum il cheama pe Mihai asta si din partea cui o sunat, va rog frumos si ma sunati. Bine?
Gh.D.: Cum domne, din paretea lui, a cui dracu’.
L.P.: Nu, nu. Nu asa rezulta din dialog, nu suntem tampiti, ce naiba, ca nu va sunam pentru o prostie, nu va sunam sa ne bagam in seama. Avem ceva aicea si nu pusca cu ceea ce ne spuneti dumneavostra, nu intelegeti? Tocmai de-aia vrem sa avem numele.
Gh.D.: Bine.
L.P.: Si ma sunati dumneavoastra. Bine? Sa traiti!
„Va rog sa fiti serios pana la capat ca-i pana la urma soarta dumneavostra si profesionala si totala in joc”
L.P.: Alo !
Gh.D.: Sefu’, zice ca Mihai Vranceanu, da’ asa mi-a spus o cunostinta, dracu…
L.P.: Si e serioasa cunostinta aia sau asa numa’ intr-o doara, sa scape de dumneavostra, Mihai Vranceanu.
Gh.D.: Sunai vreo doi insi: „Pai ba, Mitica, nu stiu…. Stii si tu de Mihai, Mihai”.
L.P.: Da, domne, da haideti sa fim seriosi, ca asa cum v-a zis si colega mea, deci discutia de astazi, daca v-o mai aduceti aminte, a fost „domne, duminica ce faceti, ca sa ne intalnim acolo, haideti sa ne intalnim in alt loc”. Pai da, daca e din Bucuresti nu-i normal ca mintea noastra sa gandeasca ca-i ceva suspect aici?
Gh.D.: Da sefu’, da sefu’, am inteles, bine.
L.P.:Nu va tracasam pentru tampenii. Va rog sa fiti serios pana la capat ca-i pana la urma soarta dumneavostra si profesionala si totala in joc. Nu?
Gh.D.: Sigur ca da.
L.P.: Trebuie sa colaborati cu noi, sa fiti de partea noastra. Nu? Daca tot ati pornit un demers legal.
Gh.D.: Da, da.
L.P.: Bine, daca e ceva va mai sunam, sa raspundeti la telefon, asta e important.
Gh.D.: Auziti, s-ar putea….
L.P.: Stiu, stiu ca s-ar putea sa mergeti la tara, dar poate mai raspunde telefonul si la tara…
Gh.D.: Da, da, da…
L.P.: Dar dati-mi un alt numar de telefon ca sa va contactez la tara. Acolo nu se poate un
fix? Fixul primarului ca-l scol p-ala noaptea.
Gh.D.: Lasati ca las eu undeva telefonul….
Florentin Sorescu: „Este greu de spus unde incepe abuzul si unde se termina”
Avocatul Florentin Sorescu sustine ca granita dintre abuz si legalitate in instrumentarea unui caz este destul de fragila si, de multe ori, interpretabila. Acesta a punctat un aspect foarte interesant, acela ca, de multe ori, un inculpat ajunge sa se bucure de mai multe privilegii decat partea vatamata. „Forma cea mai simpla de presiune din partea procurorilor este aceea de a ameninta cu plangerea penala sau cu schimbarea incadrarilor. Spre exemplu, prostituatele sunt amenintate ca, daca nu depun plangere, atunci vor fi actionate in judecata. Este o forma de presiune si nu este normala din moment ce am putea avea de-a face cu niste probe viciate din start. Pe de alta parte, mai intervine o problema: cum am putea dovedi vinovatia unui clan de traficanti de carne vie? Tocmai de aceea spun ca trebuie sa privim si de partea cealalta a baricadei. Este greu de spus unde incepe abuzul si unde se termina si tocmai de aceea nu putem trata chestiunea la general. Fiecare caz in parte are particularitatea sa si comporta o serie intreaga de subtilitati. Pe de alta parte, mai punctez o chestiune: hai sa vedem de ce protectie beneficiaza o parte vatamata si de ce protectie beneficiaza un inculpat. Ca inculpat, aproape ca beneficiezi de o lista intreaga de drepturi, iar partea vatamata ajunge mereu sa isi ceara iertare. Cred ca nu este bine, pe de alta parte, nici sa cadem intr-o extrema, nici in alta, pentru ca de fiecare data lucrurile sunt nuantate si, asa cum spuneam, trebuie tratate in mod individual.” ne-a declarat avocatul Florentin Sorescu.
Theodor Nicolescu: „O ancheta penala nu trebuie sa se faca prin metoda stransului cu usa”
Ceva mai virulent in ceea ce-i priveste pe procurori este avocatul Theodor Nicolescu. Din punctul sau de vedere, procurorii DNA au sarit calul in cazul magistratului Gheorghe Dumitru: „Nu stiu daca acele stenograme au fost adevarate, dar daca au fost, atunci asta ridica mari semne de intrebare la adresa modului in care procurorii DNA isi fac treaba. O ancheta penala nu trebuie sa se faca prin metoda stransului cu usa. Daca asta este singura maniera de a afla adevarul, atunci hai sa-i toruturam pe toti. In cazul procurorului Dumitru, personal cred ca s-a cam sarit calul. Cred ca toti ar trebui tratati cu eleganta. Daca ajungi in fata procurorului nu inseamna neaparat ca esti vinovat, iar treaba procurorului este aceea de a afla adevarul, nu de a acuza pe cineva.”
Radu Nistor: „Toti cei care intra in sistemul DNA devin caini. Cine nu este ca ei, pleaca din sistem.”
Avocatul Radu Nistor s-a dezlantuit de-a dreptul cand a aflat despre stenogramele in care sunt implicati procurori ai DNA. Dar nu pentru ca Mitica Dumitru i-ar fi prieten, ci pentru ca, sustine Nistor, este absolut nevinovat. In viziunea sa, toti cei care lucreaza in structurile DNA s-au transformat in niste… caini, iar cei care nu sunt ca ei ajung sa plece sau sa fie exclusi din sistem: „Am spus-o inca de la inceput si o spun si acum: Mitica Dumitru este nevinovat. Totul nu a fost decat o inscenare cu scopul de a lovi in procurorul general adjunct al Romaniei, Gabriela Ghita, o femeie extraordinara pe care am avut-o si lector universitar. Nefiind obedienta, le statea ca un ghimpe in coaste si a trebuit sa scape de ea. Mitica este bolnav, de doua ori s-a operat pe cord. Probabil ca si in urma acestor presiuni facute. Cei de la DNA merg de cele mai multe ori la limita legii, pe ideea ca denuntul ajuta pentru a atenua pedeapsa, dar modul in care obtin acest denunt excede legea si duce la abuz. Nu ma bucura faptul ca au aparut aceste stenograme, pentru ca dovedesc putreziciunea unui sistem, dar ma bucura faptul ca astfel, procurorul Mitica isi poate dovedi nevinovatia. Acest domn procuror-sef Lucian Papici ar trebui sa raspunda cu demisia de onoare pentru ce a facut. Toti cei care fac astfel de lucruri ar trebui sa aiba bunul simt sa-si dea demisia. Noi, avocatii, avem o asigurare de malpraxis si platim personal daca din cauza noastra clientul are de suferit. Nu este normal ca un magistrat procuror sa nu raspunda pentru greselile sale, desi beneficiaza de un salariu exorbitant. Va spun asta nu pentru ca sunt prieten al lui Mitica, ci si ca avocat pe penal, cu mare experienta in domeniu si care a avut tangente cu modul in care lucreaza procurorii DNA. Toti cei care intra in sistemul DNA devin caini. Cine nu este ca ei, pleaca din sistem.”
