Scriam recent despre pățania cu mașina mea, care timp de patru zile a staționat în apropiere de o platformă de gunoi din zona de nord a Piteștiului (lângă Punctul Termic 207, Aleea Ionel Teodoreanu), timp suficient pentru ca șobolanii care și-au făcut galerii impresionante în malul care susține drumul din apropiere să-și mute la motor domiciliul de flotant și să se distreze cu toate cablurile pe care le-au găsit la dispoziție.
Între timp, cei de la service mi-au reparat mașina pe care am dus-o astăzi să-i spăl motorul care, atunci când era pus la treabă, potența mirosul urmelor consistente lăsate de rozătoare. Evident, între timp nu mi-am găsit loc de parcare și nici nu voi reuși, așa cum nu am reușit nici în ultimii doi ani nici eu și nici bună parte dintre vecinii de bloc.
Mai grav decât incidentul pe care îl credeam unul izolat este că problema șobolanilor era cunoscută celor de la Primăria Pitești și vă făceam cunoscut faptul că cetățenii blocurilor din apropiere s-au adresat inclusiv în scris municipalității. Rozătoarele care și-au format o adevărată societate underground în galeriile săpate sub drum, nu se mulțumeau doar cu mașinile din apropierea imediată a rampei de gunoi, ci jinduiau și la cele din parcarea amenajată în zonă, mai ales că, iarna, nimic nu poate fi mai confortabil decât un motor proaspăt oprit, lângă care să te culcușești la căldurică. Cetățenii au fost, însă, ignorați și trimiși la plimbare,spunându-li-se că… nu sunt fonduri.
După ce subiectul a ajuns, însă, în presă, iată că cei de la Primăria Pitești s-au sesizat. O echipă de angajați ai Coral Impex au venit și au instalat astăzi ”cutii de intoxicare rozătoare” și afișe prin care să-i atenționeze pe cetățeni. Cum ar veni, e rândul oamenilor să-i intoxice pe șobolani!…
Să sperăm că sunt suficiente și că vor avea efect, pentru că, după cum spuneau oamenii din zonă, poporul șobolănesc e câtă frunză și iarbă acolo…
Pe de o parte mă bucur că am putut fi utilă comunității din cartierul meu. E drept, contra unor cheltuieli semnificative, dar nu-i nicio problemă, întrucât de la Manole încoace toți trebuie să sacrificăm câte ceva. Și-a zidit meșterul nevasta (eu tot îl bănuiesc că a făcut-o pentru că avea o amantă), ce, nu sacrificăm noi o mașină?.. E-un fier, dă-o-ncolo!
Așadar, dragii noștri cititori, dacă nu aveți un ziarist în cartier, să adoptați unul măcar pentru o lună. Mai e și el bun la câte ceva în afară de a vă dezinforma: vi se mai desfundă o țeavă, vi se mai repară un leagăn, o bancă, vi se mai ia gunoiul la timp, ba chiar ați putea trăi miracolul de a trăi într-o zonă pe care să n-o împărțiți cu toți… șobolanii.
