2,2K
Despre situatia actuala a Oltchim si Arpechim s-au spus foarte multe in ultima vreme, insa, de cele mai multe ori, au fost spuse tot felul de povesti, una mai gogonata decat alta! Din acest motiv, cred ca sunt necesare cateva precizari care au menirea de a arata cum stau lucrurile in realitate, care este adevarul despre Oltchim-Arpechim si care au fost de fapt influentele fostelor guvernari ale PDL asupra acestor combinate!
Desi a fost infiintat in 1966, Oltchim este un combinat updatat la zi cu tehnologia, iar produsele ce se pot fabrica astazi pe platforma de la Ramnicu Valcea sunt produse cu o mare cerere pe o piata in care societatea detine un semimonopol regional – din Ucraina pana in Germania, in afara de Oltchim, nu mai exista decat un fabricant de PVC (policlorura de vinil) in Ungaria si unul de oxo-alcooli, polioli in Polonia, dar nimeni care sa le produca pe amandoua.
Dintre cele 2 rafinarii preluate de catre OMV, Arpechim era singura care putea procesa si titei din tara, dar si din import. De asemenea, la Arpechim se producea bitum de cea mai buna calitate si tot aici s-a obtinut, pentru prima data, motorina si benzina conform Euro 4 si Euro 5. Dar, esential este si faptul ca Arpechim era unicul furnizor de materie prima (etilena si propilena) pentru SC OLTCHIM SA (legatura facandu-se prin conductele subterane existente si functionale). Mai pe larg spus, etilena si propilena, materiile prime necesare Oltchim-ului pentru producerea poliolilor, a oxo-alcoolilor, a policlorurii de vinil, vin doar pe conductele ce leaga Oltchim de Arpechim, acestea avand o lungime de 60 km si fiind functionale din anii ’70. Etilena si propilena rezulta din procesarea benzinei nafta, care era furnizata Petrochimiei de Rafinaria Arpechim – ambele alcatuind, pana in anul 2004, Complexul Arpechim.
Din pacate, acest lant trofic a fost intrerupt din momentul privatizarii Arpechim si nu a mai fost reintregit in mod corespunzator pana in prezent, intregul proces fiind afectat si nemaiputand functiona asa cum fusese conceput – ca un intreg!
Dupa ce SC OLTCHIM SA, incepand cu anul 2007, acumuleaza datorii catre furnizorul SC Petrom OMV SA, la finele lui 2008, inevitabilul se produce: Petrom sisteaza livrarile de materie prima (etilena si propilena) catre Oltchim. In consecinta, Oltchim isi reduce activitatea in 2008, succesiv cu 20%, apoi cu inca 20%. Astfel, salvarea Oltchim-ului nu putea veni decat de la Petrochimia din Pitesti, pe care OMV-ul o inchisese in octombrie 2008 (pana atunci nemaifiind oprita decat in revizii generale, dar si atunci oprirea tehnologica fiind planificata). Apoi, la finele anului 2008, Guvernul PDL, proaspat instalat, isi numeste membrii in Consiliul de Administratie al Oltchim.
In februarie 2009, pe fondul acuzatiilor lansate de PCC, noul guvern (Boc 1) s-a gandit ca Bruxelles-ul ar putea privi conversia datoriilor pe care Oltchim le avea la AVAS, in actiuni, drept ajutor de stat, cerand incuviintarea Comisiei Europene. Dar raspunsul CE a venit mai tarziu, abia dupa trei ani si trei guverne PDL, in martie 2012, cand domnul Boc ii predase deja stafeta performantei guvernamentale, unui alt PDL-ist de elita, domnului Mihai Razvan Ungureanu.
In anul 2009, Ministrul Economiei, domnul Adriean Videanu, a inceput lupta pentru relansarea Petrochimiei, care s-a soldat cu zero izbande: intai a aprobat un Memorandum pentru o linie de credit care sa permita cumpararea de la Petrom a Petrochimiei Arpechim, apoi, in februarie 2010, se transfera activitatea, impreuna cu personalul, de la Petrochimie la SC Oltchim SA. Mai departe, in septembrie 2010, AGA Oltchim aproba contractarea unui credit in valoare de 100 milioane euro pentru o revizie a Arpechim si pentru cash-flow.
Dar cum au stat lucrurile in realitate dupa aceea? Ce s-a petrecut in interiorul Oltchim? Ce s-a intamplat la Petrochimie, dupa preluarea activitatii acesteia de catre Oltchim? Cine este direct raspunzator de situatia financiara critica in care se gaseste acum Arpechim?
Raspunsurile la toate aceste intrebari sunt cat se poate de relevante: un combinat cu mari datorii la stat, adica Oltchim, care era pana la refuz capusat si ramas si fara sursa de materie prima, a preluat Arpechim. De asemenea, Oltchim mai avea o povara: contractase credite pe care nu putea sa le mai ramburseze. Abia in 2010, al doilea an de guvernare PDL, in care nu se schimbase nimic practic, doar teoretic si, bineinteles, financiar, salariatii Arpechim au inteles ca preluarea lor nu fusese facuta pentru salvarea Oltchim-ului si a Petrochimiei, ci pentru umflarea, in continuare, a conturilor celor din PDL.
Petrochimia era o noua “vaca de muls” pentru guvernarea PDL! Din moment ce responsabilii cu administrarea Oltchim nu mai aveau ce sa vanda, ce sa gajeze de la Valcea, si-au gasit astfel o alta sursa, trecand la gajuri pe utilajele din Pitesti.
Si astfel a inceput calvarul punerii pe butuci a Arpechim: Petrochimistilor li s-au impus ca si contractori niste firme de ,,casa” ale SC Oltchim SA – Protectchim, Mentchim, Proimsat, Progaz, Designro, Industrial Grup Montaj si a inceput o ampla campanie de taiat si vandut la fier vechi Arpechimul, care fusese preluat pe 1 euro, din banii obtinuti sustinandu-se, aproape un an de zile, salariile la Valcea si la Pitesti.
Un exemplu de buna administrare si exemplara investitie este si urmatoarea intamplare: tamplaria din aluminiu care era noua si functionala, a fost inlocuita, la acea vreme, cu alta, in toate cladirile Directiei Petrochimice Bradu, de cine credeti? De catre nimeni alta decat firma RAMPLAST – stim cu totii cui ii apartine firma Ramplast si ce legaturi de familie are domnul Boureanu cu aceasta… Apoi s-au facut hidroizolatii pe toate cladirile societatii, utilizandu-se un mecanism simplu: intai se facea lucrarea si ulterior se faceau referatele de necesitate conform suprafetelor. Se incheia contractul pe o suprafata, apoi se intocmeau multe alte acte aditionale, in asa fel incat sa se inchida cantitatile executate. Toate firmele care lucrau erau firme reprezentative, de casa….
Acelasi mecanism a functionat si pentru alte reparatii, precum cele de vopsitorii si izolatii: se incepea o lucrare pe o cantitate mica si ulterior se faceau acte aditionale pana devenea lumea multumita… Dar, evident, multumiti nu erau angajatii, ci patronii firmelor care executau lucrari nefolositoare intr-o societate in plin declin, in care oamenii nu-si mai primeau banii decat cu 2-3 luni intarziere!
Si exemplele de excelenta adminstrare pot curge cu nemiluita: au fost zone in care niciodata, in 30 de ani de functionare – si chiar a functionat, s-a produs, iar materia prima “a curs in valuri” pe conducte catre Oltchim, granulele de polietilena vanzandu-se intr-un ritm mai mare decat se puteau produce -, nu s-au demontat toate ventilele de izolare. Dar acest lucru s-a facut la preluarea de catre Oltchim…
S-au facut foarte multe investitii pe contracte incheiate fara ca specialistii din Petrochimie sa participe, fara sa li se comunice acestora preturile negociate pentru lucrari. Nu s-au facut licitatii pentru echipamentele achizitionate, ci au fost aduse, de asemenea, de la firmele “de casa”. Nu se cunosc preturile oficiale ale achizitiilor, dar se stie ca totul era de o calitate indoielnica.
Un exemplu in acest sens este acela al celor peste 100 ventile de izolare, ce trebuiau montate pe conducte aflate sub presiune si care transportau produse periculoase. Noutatea aici nu consta in faptul ca nu s-a facut licitatie pentru achizitionarea acestora, ci ca au fost achizitionate de la o firma care aducea la Oltchim aceleasi ventile pentru trasee pe apa si cu presiuni mici! Deci nu puteau fi utilizate si in Petrochimie, deoarece pericolul devenea prea mare! Aceste ventile nu au fost insotite de certificate de calitate conforme, unele documente insotitoare fiind false, dovedindu-se ulterior ca firma respectiva isi pierduse de mult acreditarea CE. Dupa ce au fost verificate pe bancul de proba, s-a constatat ca 90% dintre ele aveau defectiuni grave, iremediabile, iar specialistii Petrochimiei au refuzat sa le utilizeze. Desi s-au transmis numeroase sesizari catre conducerea Oltchim de la acea vreme, nu s-a intamplat nimic concret, in afara de faptul ca s-a ramas cu ventile de sute de mii de Euro in curte, deoarece firma de la care le-a achizitionat Oltchim nu mai exista: patronii acesteia aveau de multa vreme bagajele facute… Oltchim a reactionat intr-un final, actionand in judecata doar o firma devenita fantoma, iar prejudiciul adus companiei nu a fost recuperat.
Cel mai grav lucru in tot acest parcurs, dupa preluarea Arpechim de catre Oltchim, consta in faptul ca nu a existat un buget care sa fie asumat de catre specialistii Diviziei si nu s-a stiut niciodata cat se poate consuma. Abia la sfarsit, cand s-a tras linie, s-au aflat sumele adevarate, care i-au ingrozit pe angajatii Petrochimiei.
Cine trebuie sa raspunda juridic pentru toate aceste prejudicii? Avem un raspuns concludent, as zice: din 2010 si pana in 2012, guvernul PDL si-a numit oamenii in Consiliile de Administratie, iar acestia au luat decizii si au imputernicit Conducerea SC Oltchim SA pentru a emite decizii financiare si tehnice! Ba mai mult decat atat, directorul Roibu a fost de fiecare data mandatat si imputernicit de AGA pentru a lua toate deciziile. Acesta a fost interfata guvernarilor PDL, care nu mai recunosc nimic acum. Oare domnul Roibu lua de unul singur acele hotarari? Nu existau niste Consilii de Administratie formate, bineinteles, din reprezentanti ai Ministerului Economiei, deci din PDL-isti 100%?
De bla-bla-uri suntem satui! Doar am avut parte din belsug de repertorii de gen, timp de patru ani! N-am uitat ca PDL, in frunte cu domnii Boc si Basescu, in timp ce in SC Oltchim SA personalul era in somaj tehnic din 2009, iar cei din Petrochimie din septembrie 2011, promiteau ca prioritatea guvernului sunt locurile de munca ale valcenilor si argesenilor, angajatii erau cu salariile neplatite de cate 2 – 3 luni, iar Oltchim facea datorii de ordinul sutelor de milioane de euro la SC Electrica SA!
In martie 2011, Petrom inchide Rafinaria Arpechim, cea care, dupa finalizarea reviziei in Petrochimie, ar fi trebuit sa asigure materia prima pentru Petrochimia care apartinea Oltchim-ului. Petrom facuse acest anunt inca din 2010, prin urmare decizia de inchidere nu ar fi trebuit sa fie o surpriza pentru guvernul PDL, pentru ca si in 2010, tot PDL era guvernul. Cu toate astea, politica strutului este din nou varianta pentru care opteaza Guvernul Boc: baga capul in nisip.
Astfel ca, in 2011, cu 1.200 de angajati in pragul somajului la Rafinaria Arpechim, prim-ministrul Emil Boc se dadea de ceasul mortii, vorbind despre importanta rafinariei pentru Oltchim si a Oltchimului pentru tara.
Tot atunci, PCC – actionarul minoritar depunea o reclamatie la Comisia Europeana, solicitand deschiderea unei investigatii pentru un presupus ajutor de stat, in legatura cu creditul luat de Oltchim de la CEC Bank si cerea Curtii de Apel Bucuresti interzicerea garantiei EximBank de 50 milioane de euro pentru Oltchim. Astfel, garantia de stat a intrat sub lupa Comisiei Europene, iar razboiul dintre actionarul minoritar si cel majoritar s-a purtat cu consecinte paguboase pentru Romania.
In august 2012 au venit reprezentantii FMI si ai Bancii Mondiale si au tras Romania la raspundere pentru minciunile PDL-iste – privatizarea era restanta din aprilie, conform calendarului convenit de FMI cu Guvernul Boc 2!
Astfel, s-a dat un prim anunt de vanzare actiuni (54.8062 %), cu mentiunea ca data depunerii ofertelor preliminare si neangajante era 17 aprilie 2012, care nu s-a concretizat. Exista un Protocol semnat in data 27.04.2012, in scurta dar celebra perioada de guvernare MRU, intre reprezentantii MECMA prin OPSPI si Sindicate, prin care MECMA se angaja sa privatizeze Oltchim impreuna cu Rafinaria Arpechim, pentru a se asigura functionarea la intreaga capacitate. De asemenea, existau promisiuni din partea conducerii PDL-iste a MECMA, ca negocierile cu OMV pentru preluarea Rafinariei Arpechim avanseaza.
Ce a urmat, stim cu totii: un simulacru, la care un intreg popor a asistat cu nedumerire, cu neincredere, dar, mai ales, cu lehamite. Adica, PDL a incercat sa-l transforme in ?ap ispa?itor pe premierul Ponta ?i Guvernul USL, folosindu-se de Dan Diaconescu pentru a transforma privatizarea OLTCHIM intr-un circ josnic!
Singurii care platesc un pret greu pentru aceste esecuri in lant, descrise mai sus, sunt muncitorii de la Oltchim, care nu stiu cu ce sa-si mai plateasca ratele si facturile, care nu stiu cu ce sa-si mai hraneasca copiii si care nu stiu daca de maine vor mai avea vreun loc de munca.
Perspectivele sunt sumbre, atat pentru ei cat si pentru cei in jur de 15.000 de angajati din industriile pe orizontala care vor fi afectati in cazul reducerii activitatii sau inchiderii Oltchim.
Ma intreb si va intreb, unde erati, domnilor din PDL, in acea perioada? Sau ati sters-o din istoria recenta cu buretele? Ceea ce a inceput sa iasa la iveala nu cred ca face cinste guvernarii PDL si deci nu va da in niciun caz dreptul sa acuzati! Din contra, aveti de decontat uriase facturi! Ati fost la guvernare si ati PRODUS declinul Oltchim! Sau ati uitat complet si faptul ca ati avut majoritate parlamentara si ati facut legile asa cum ati vrut, timp de patru ani? Nu v-ati interesat de soarta Oltchim si nu ati luat deloc atitudine atunci cand capusarea acesteia devenise o caracatita uriasa, desi ati fost la guvernare din 2008 pana in 2012! Ce ati realizat pentru Oltchim si Arpechim? In afara de vizitele electorale zgomotoase pe platforma de la Valcea, inconjurati de staff-ul PDL al orasului, in care le promiteati oamenilor marea dumneavoastra implicare, cu ce solutii concrete ati venit vreodata? Acum veniti cu motiuni in care ar trebui sa se regaseasca mea culpa guvernelor PDL! Este apanajul opozitiei, aratatul cu degetul, dar acesta trebuie sa fie si probat!
Ati invrajbit si saracit poporul roman, in loc de consacratul, dar neimplementatul slogan, ,,sa traiti bine”, si v-ati batut joc de banul public, facand, fara numar, cheltuieli inutile pe telegondole, pe terenuri de sport in panta, pe piscine in sate parasite, furand practic banii europeni, cu care puteati sa creati noi locuri de munca!
Dupa ce ati contribuit cu mult spor si daruire totala propriului buzunar de partid, reusind performanta de a dizolva, in 4 ani, toata increderea in viitor a acestui popor, obligandu-i sa-si paraseasca tara, sa fie slugi umile pentru straini, ati venit sa le vorbiti romanilor despre un adevar care nu va apartine si pe care-l vopsiti in continuare! Cine va mai crede?
