Statele membre UE au aprobat în noaptea de marţi spre miercuri planul Comisiei Europene de a reduce la zero emisiile de CO2 la maşinile noi începând din 2035, impunând astfel motoare 100% electrice, informează AFP. Această propunere, anunţată de executivul european în iulie 2021, va însemna încetarea de facto a vânzărilor de vehicule pe benzină şi diesel în UE începând cu 2035.
Măsura trebuie să contribuie la atingerea obiectivelor climatice, în special neutralitatea carbonului până în 2050. La solicitarea câtorva ţări, printre care Germania şi Italia, cei 27 au convenit totuşi să ia în considerare o posibilă undă verde în viitor pentru tehnologii alternative, cum ar fi combustibilii sintetici sau motoarele hibride reîncărcabile, dacă acestea fac posibilă atingerea obiectivului de eliminare completă a emisiilor de gaze cu efect de seră la vehicule.
Decizia vine la scurt timp după ce Renault a anunțat că-și va concentra producția de mașini propulsate electric în Franța, urmând ca partea de propulsie termică să fie concentrată într-o divizie separată al cărei pachet semnificativ de acțiuni să fie externalizat. În această din urmă divizie urmează să fie înglobată și Dacia. Ce înseamnă asta pentru producătorul auto de la Mioveni și nu numai? Înseamnă că urmează 13 ani de-a dreptul apocaliptici care vor marca evoluția uzinei de la Mioveni fie spre o existență pe termen lung, fie spre cvasidispariția ei după 2035.
Deși pare un interval confortabil de lung, 13 ani poate însemna un timp periculos de scurt pentru cei de care poate depinde soarta Dacia. Și soarta Dacia nu depinde doar de Renault, chiar dacă așa pare. În aceeași măsură, dacă nu cumva chiar mai mare, soarta Dacia depinde și de sindicatul de acolo și de statul român și, mai ales, de modul cum acestea două entități vor ști să negocieze cu francezii. Sau cu cei care vor prelua decizia la nivelul sectorului de motoare termice de la Renault.
Mi-ar plăcea să cred că deja acest lucru se întâmplă, chiar dacă nu la vedere, că sindicatul de la Dacia are un plan concret de discuții și obiective pentru viitorul uzinei, că Guvernul României deja are o strategie de salvare a sutelor de mii de locuri de muncă din industria Dacia și că nu vrea să piardă tot ceea ce înseamnă această fabrică pentru PIB-ul și exporturile României. Pentru că Dacia este o industrie în sine, o industrie care produce nu doar mașini, ci și bani pentru sute de mii de români și pentru România.
Așadar, urmează 13 ani la sfârșitul cărora vom afla dacă Dacia va rămâne o uzină auto sau va deveni un simplu depozit de piese de schimb pentru Europa de Est.
Deocamdată, Dacia este mai mult decât profitabilă pentru francezii de la Renault. Dovadă și faptul că aceștia, odată cu pierderea fabricii din Rusia, își regândesc strategiile pentru a scoate din România maximul posibil din profitul de la Dacia. Ei au strategiile lor, problema este dacă și noi le avem pe ale noastre. Lucru mai mult decât necesar de altfel.
