Într-o postare publicată pe pagina sa de Facebook, senatorul Mihai Coteț explică pachetul de măsuri fiscale anunțat de Ministerul Finanțelor dintr-un unghi mai puțin obișnuit: cel al unui om care a construit o afacere de la zero. Nu vorbește în lozinci politice, ci din experiența directă a mediului privat, unde deciziile se iau cu bani reali, nu cu promisiuni.
Mesajul său pune accent pe lucruri concrete: investițiile care se fac greu, banii blocați în echipamente, importanța lichidităților și nevoia de reguli clare și stabile. Senatorul arată de ce măsurile care încurajează reinvestirea profitului, cercetarea, producția și predictibilitatea fiscală contează pentru firmele mici și mijlocii, dar și de ce soluțiile populiste, bune doar pe termen scurt, nu rezolvă problemele economiei.
Pe scurt, este un mesaj despre diferența dintre deciziile care aduc aplauze rapide și cele care ajută, cu adevărat, firmele să crească și să creeze locuri de muncă.
Din perspectiva unui antreprenor care a parcurs drumul complet
Vorbesc aici ca senator, dar mai ales ca antreprenor.
Ca om care a construit o firmă de la zero și știe ce înseamnă decizii luate cu bani proprii, nu cu sloganuri. Care a angajat oameni, a plătit taxe și a învățat, uneori pe costuri directe, ce înseamnă lipsa de predictibilitate și o birocrație ruptă de realitatea din firmă.
De aici privesc pachetul de măsuri anunțat de Ministerul Finanțelor. Nu ca pe un exercițiu de comunicare, ci ca pe o încercare de a aduce politicile publice mai aproape de economia reală.
Reinvestirea profitului, dezvoltarea de produse noi, cercetarea nu se fac din vorbe. Se fac cu risc, cu bani blocați și cu decizii luate pe termen lung. Creditul fiscal pentru cercetare și amortizarea accelerată nu sunt privilegii. Sunt condiții minime pentru ca aceste decizii să poată fi susținute.
La fel, investițiile în echipamente. Oricine le-a făcut știe ce înseamnă să blochezi capital ani de zile. Supra-amortizarea și majorarea plafonului pentru mijloace fixe eliberează resurse și permit firmelor să producă mai mult, nu doar să reziste.
Listarea la bursă e un pas greu. Costă, expune, obligă la disciplină. Deducerile pentru companiile care aleg acest drum nu sunt un cadou, ci un stimul pentru transparență și guvernanță mai bună.
Predictibilitatea fiscală rămâne esențială. Un termen clar pentru impozitul pe profit înseamnă planificare. Iar planificarea înseamnă investiții și locuri de muncă. Deciziile serioase nu se iau de la o ordonanță la alta.
În zona microîntreprinderilor, unele ajustări spun ceva important: firmele mici sunt tratate, în sfârșit, ca firme normale. Mai multă flexibilitate, reguli mai realiste, mai puțină suspiciune automată. Așa arată economia reală.
TVA-ul la încasare e un exemplu simplu. În viața de zi cu zi a unei firme, problema nu e profitul pe hârtie, ci lichiditatea. Extinderea plafonului ajută direct cash-flow-ul și stabilitatea IMM-urilor.
Proiectele strategice, parteneriatele public-private, sprijinul pentru export și internaționalizare sunt necesare dacă vrem producție și competitivitate. Fără instrumente financiare reale, firmele românești rămân captive pieței interne.
La fel, diaspora. Românii din afara țării aduc capital, experiență și rețele. Dacă vrem implicarea lor, trebuie să le oferim reguli clare, nu discursuri.
Și mai e un lucru pe care l-am învățat ca antreprenor: ce nu funcționează.
Măsurile populiste, bune pentru titluri și aplauze, dar fără efect durabil. Plafonări, înghețări, artificii de moment. Exact ca plafonarea prețurilor: a arătat bine pe termen scurt, n-a rezolvat nimic pe termen mediu. Doar a amânat nota de plată.
Diferența e simplă. Între măsuri care țin două luni și politici care îți permit să construiești pe termen lung. Primele sunt marketing politic. Celelalte sunt economie.
Acest pachet nu rezolvă toate problemele. Dar introduce o logică pe care o recunosc din experiență: investițiile sunt încurajate, valoarea creată nu e penalizată, iar creșterea se face pe reguli clare.
E o direcție care pornește din realitatea firmelor, nu din reflexe populiste.