1,5K
Asa cum am promis in prima parte a acestui articol, imi voi indrepta atentia asupra invatamantului superior. Spre deosebire de invatamantul preuniversitar, unde legea nu produce efecte majore in cursul anului scolar (efectele legii pentru invatamantul preuniversitar se vor simti abia in anul scolar 2012 – 2013), invatamantul universitar este lovit din plin de efectele acestei legi inca de la momentul intrarii sale in vigoare, pentru ca ea se aplica imediat. Sigur, sunt si efecte pe termen lung. Voi aborda in continuare atat efectele imediate, dar si cele pe termen mediu si lung.
Una dintre problemele imediate cu care se confrunta universitatile se refera la pensionarea cadrelor didactice care au implinit varsta de 65 de ani si la reducerea numarului de ore suplimentare pe care le pot efectua cadrele didactice. Sa fim intelesi: nu sunt impotriva pensionarii cadrelor didactice care au atins varsta de pensionare si, in anumite circumstante, si cred ca si numarul de norme pe care le poate face un cadru didactic trebuie redus. Dar lucrul acesta nu ar trebui facut in cursul acestui an universitar, in opinia mea ar fi trebuit fixata o perioada de tranzitie in ceea ce priveste aplicarea prevederilor legii educatiei referitoare la acest aspect.
In ce situatie se gasesc universitatile acum? Conform legii, toate cadrele didactice universitare care au implinit 65 de ani ar trebui sa se pensioneze. O sa spuneti: si ce daca? Problema este ca raman ore neacoperite, pentru ca un cadru didactic pensionat nu mai poate avea decat 7 ore (daca este profesor) sau 8 ore (daca este conferentiar), ore care vor fi platite la plata cu ora. Problema este ca vechea lege prevedea ca fiecare cadru didactic din invatamantul superior are dreptul sa efectueze maxim 3 norme, indiferent de universitate. Alaturi de aceasta chestiune, trebuie sa spun ca in ultimii ani, datorita salariilor de mizerie din invatamant, foarte multe cadre didactice, mai ales care activau la profilurile tehnice, in special tinere, au plecat in strainatate sau in sectorul privat. Astfel ca, desi semestrul al doilea sta sa inceapa (sau chiar a inceput in unele universitati), sefii de catedra nu au solutii privind incarcarea statelor de functii cu personal. Unde sa gasesti oameni pregatiti pentru munca de la catedra si care sa aiba si titlul de doctor? Astfel ca, vor fi nenumarate cazurile in care cadrele didactice care au fost incadrate in statele de functii la inceputul anului universitar pe un anumit numar de ore, care trebuiau sa fie platite, sa faca aceste ore, dar datorita noii legi, sa le faca fara a fi platiti pentru ele.
Un alt efect referitor la modificarea regulilor privind pensionarea si reducerea numarului de ore suplimentare la care au dreptul cadrele didactice, in timpul “jocului” (adica anului universitar), il reprezinta faptul ca unele specializari nu-si mai pot pastra acreditarea sau nu pot fi acreditate. Sa explic. ARACIS-ul, institutia care verifica programele de studiu ale universitatilor, are niste cerinte, unele dintre ele referindu-se la acoperirea programelor respective cu cadre didactice: adica cati titulari, cati doctori in stiinte, cati sa aiba titlul de profesor sau conferentiar. In momentul in care cei peste 65 de ani sunt pensionati, scade procentul de titulari, de doctori in stiinte si, cel mai important, de profesori si conferentiari, pentru ca cvasitotalitatea celor aflati in acesta situatie au aceste titluri. Deci, in ce situatie ne aflam? La inceputul anului universitar, un program de studiu respecta normele ARACIS, guvernul schimba regulile in cursul anului universitar, iar programul nu mai indeplineste aceste conditii.
Sigur ca se poate spune: bine, bine, dar de ce nu ati promovat tinerii? Probabil ati vazut pe la televizor reprezentanti ai guvernului sau ministerului de resort care spuneau ca prin intrarea in vigoare a noii legi a invatamantului vor fi promovati tinerii. Un singur cuvant referitor la acest lucru: propaganda. Cum este sprijinita promovarea tinerilor si atragerea absolventilor de valoare in invatamantul superior in conditiile in care un asistent universitar are un salariu net de circa 900 lei (nu este o greseala, am scris noua sute de lei), iar universitatile nu au mai fost lasate sa scoata posturi la concurs din mai 2009? Deci ne aflam in urmatoarea situatie: avem iesiri din sistem, prin pensionare sau plecari voluntare, dar nu se organizeaza concursuri didactice pentru ocuparea posturilor vacante sau pentru promovarea pe posturi superioare. Ma intreb: sa fie doar incompententa sau e mai mult decat atat. Nu cumva se doreste desfiintarea treptata a cat mai multe universitati? Pentru ca in situatia pe care am prezentat-o se afla aproape toate universitatile din tara, si cele mari, si cele mici.
Pensionarea aceasta facuta pompieristic va mai avea un efect pe termen mediu: vor disparea multe scoli doctorale. Multi dintre cei pensionati sunt si conducatori de doctorat, lor nu li se permite sa-si continue activitatea cu doctoranzii aflati in stagiu dupa implinirea varstei de 65 de ani decat in cotutela cu un cadru didactic conducator de doctorat mai tanar (si numai pana la 70 de ani). Mi-e mi se pare ca acesta este o modalitate de a jigni acesti oameni, care, de cele mai multe ori, sunt somitati ale lumii stiintifice nationale sau internationale. Nu cunosc in lumea civilizata o masura asemanatoare. Dar sa zicem ca ar fi o masura normala; intrebarea e ce punem in loc. Sa ajungi conducator de doctorat trebuie sa indeplinesti niste conditii draconice, multe dintre ele referindu-se la activitatea de cercetare stiintifica, cea mai dura fiind cea care cere ca cel care doreste acest statut sa fie director de contract in mai multe proiecte. Ori cum sunt sprijinite cadrele didactice tinere in acest sens daca din mai 2008 cu s-a mai deschis nici o competitie de proiecte de cercetare? Deci, din nou, distrugem si nu punem nimic in loc.
O alta problema pentru cei din invatamantul superior o reprezinta modul cum sunt alese persoanele in functii de conducere. Inca de la infiintarea primelor universitati din Romania, pe vremea lui Cuza, persoanele care ocupa funtii de conducere in universitati erau alese prin vot. Chiar si in timpul regimului comunist exista aceasta procedura, cu toate ca aproape intotdeauna exista un singur candidat, cel agreat de partid. Noua lege a invatamantului schimba si acest drept pe care il aveau cadrele didactice: rectorul poate fi ales in urma unui concurs (desi exista si varianta alegerii ca si pana acum), iar decanii sunt alesi printr-un concurs organizat de noul rector. Cred ca dorinta celor aflati la putere este de a politiza si invatamantul superior, pentru ca stim ce inseamna consurs organizat intr-o institutie dependenta de stat, nu castiga cine merita, ci acela care trebuie. Sa ne asteptam ca dupa alegerile ce vor avea loc in universitati la inceputul anului 2012 sa vedem arborate drapele portocalii deasupra rectoratelor universitatilor din tara? Tot ce este posibil.
O alta problema care a trecut neobservata se refera la norma didactica a celor din invatamantul superior. S-a discutat foarte mult despre cresterea normei didactice a profesorilor din invatamantul preuniversitar care au peste 25 de ani vechime de la 16 ore la 18 ore. In invatamantul superior este mult mai rau: legea prevede o norma minima, care in cazul unui profesor universitar este de 7 ore, dar Senatele universitatilor pot hotari ca norma didactica sa ajunga la 16 ore (deci in cazul unui profesor creste de mai bine de doua ori). Deci, de la toamna, ne putem astepta ca toate cadrele didactice, de la profesor conducator de doctorat, pana la asistent, sa aiba 16 ore in norma de baza. Asta inseamna ca un profesor universitar, care era specializat pe doua sau trei discipline, sa fie nevoit, sa accepte discipline noi pentru a-si completa norma. Adica el va trebui sa stea cu nasul in carte pentru a pregati cursuri la alte discipline, in loc sa faca ce ar trebui sa faca: cercetare stiintifica. Oare asta inseamna cresterea calitatii activitatii didactice si de cercetare in universitati? Bineinteles ca nu.
Citind cu atentie aceasta noua lege a invatamantului, marturisesc ca nu am gasit nici un lucru nou care sa fie si bun. Ceea ce este bun in noua lege e preluat din vechea lege, ceea ce este nou nu este bun. Si atunci, de ce a fost asa mare graba in a adopta si a pune in practica aceasta lege. Oare doar pentru a rezista coalitia aflata la putere (cunoasteti probabil pozitia si amenintarile UDMR privind iesirea de la guvernare atunci cand Curtea Constitutionala a declarat procedura de asumare ca fiind neconstitutionala)? Ma tem ca este mult mai mult decat atat si ca se doreste, intentionat, distrugerea scolii romanesti, a corpului cadrelor didactice. Cred ca se doreste ca toti copii nostri, ai romanului obisnuit, sa fie prosti. Si asta pentru ca un roman prost si sarac, care se gandeste doar la ziua de maine, este mai usor de manipulat. Oare ce ar trebui sa facem sa nu se intample lucrul acesta?
cristiavr@yahoo.com
