Ai carte, ai parte. Asa spune un proverb romanesc care ar putea fi transpus foarte bine in zilele noastre astfel: „Produci, ai ce manca”. Numai din comert si servicii nu ai cum sa rezisti. Dupa Revolutie ne-am trezit ca dispar rand pe rand obiective economice importante sau ca altele, considerate „gauri negre ale economiei”, deveneau peste noapte rentabile in administarea atenta a privatilor.
Cazul Sidex din Galati este relevant. Daca Romania are acum probleme grave este si pentru ca guvernantii, toti care au fost ei, au pus cruce industriei. Nu mai producem aproape nimic, am ajuns sa importam cartofi din China si rosii din Grecia, si ne mai miram ca deficitul a luat-o razna. Din pacate, productia nu este incurajata nici acum, multi preferand comertul care, insa, scoate din tara banii din cauza structurii si marimii importurilor.
Noroc cu Dacia
La randul sau, Argesul a fost unul dintre judetele de frunte ale tarii din punct de vedere al industriei. De la produse chimice la masini, de la energie electrica si carbuni la portelanuri, de la bere si cauciuc pana la produsele muncii agricultorilor – toate erau reprezentate intr-o industrie puternica. Rand pe rand, insa, industria judetului a fost pusa la pamant. S-au dus unitati simbol precum Rolast, ARO, Arpo, Grulen, CET Sud, Fabrica de Bere si lista ar putea continua. Arpechimul insusi a fost in cumpana. Acum, noroc mai ales cu Dacia care face ca balanta de import – export a judetului sa fie in avantajul nostru, noroc cu ce a mai ramas din Arpechim, cu ce a mai ramas din Alprom, cu Grupul Industrial Componente si cu alte cateva unitati.
„Ne inghite Europa!”
Gheorghe Badea, managerul Grupului Industrial Componente, sustine ca este foarte greu sa mai faci productie in plina criza economica. Ajutorul statului e minim, fiscalitatea este sufocanta, asa ca nu poti vorbi decat de a incerca sa te tii pe linia de plutire. „Un popor fara industrie nu are destin, iar noi disparem, ne inghite Europa. Trebuie sustinuta industria pe toate caile, altfel nu vom reusi sa luptam cu criza. Trebuie sa recunosc, totusi, ca daca guvernantii ar fi ales sa mareasca taxele ar fi fost dezastru. Durerea mare este ca bancile au cartel si blocheaza creditarea, statul nu e in stare sa atraga fonduri europene si se fac cheltuieli fara cap. De ce, se exemplu, sa nu dotam toate institutiile statului cu masini romanesti si nu de import?” ne-a declarat Gheorghe Badea.
„Ramanem cu mai nimic!”
La randul sau, omul de afaceri Ion Glisca – presedinte al Federatiei Patronatului IMM-urilor din Arges – afirma ca cei care fac productie nu raman cu mare lucru de pe urma muncii lor. „Nu ramanem cu mai nimic daca facem productie. Culmea este ca sunt metode la indemana pentru a ajuta industria, dar nu se aplica. Noi in Arges nu avem parc industrial, de exemplu. De ce sa nu facilitam crearea de parcuri industriale pentru Dacia, de exemplu? Pe de alta parte, e nevoie de retehnologizare, iar aici este nevoie de bani pe care bancile nu-i mai dau. De ce bancile nu isi reduc marja de profit pentru IMM-uri? Eu nu mai am curaj sa iau bani de la banca in conditiile actuale. Fiscalitatea este, de asemenea, foarte mare, iar utilitatile si materia prima costa mult. Nu mai vorbesc de faptul ca si controalele sunt exagerate, asa cum sunt si unele conditii impuse agentilor economici de Uniunea Europeana”, ne-a declarat Ion Glisca.
Micii producatori supravietuiesc greu
Nu doar marii producatori din judet au probleme. si cetatenii care au afaceri de familie si care produc ceva intampina dificultati mari din cauza fiscalitatii. Antoaneta Nadu, de exemplu, produce carpete. Este greu, dar daca ar fi ajutata din punct de vedere al reducerii taxelor s-ar putea extinde. „Fiscalitatea e mare. Am 3 angajati. As mai vrea sa angajez, dar nu imi permit. Vindem destul de mult, iar sansa noastra a fost ca am accesat niste fonduri europene”, ne-a declarat doamna Nadu. Anton Kepes produce miere. „Merge vanzarea, desi e criza. Facem miere de peste 15 ani, e o afacere de familie, avem 200 de familii de albine. Statul nu ne ajuta insa cu nimic, taxele sunt prea mari. Macar sa ieftineasca motorina, ne-ar mai scadea si noua costurile”, ne-a spus domnul Kepes. in fine, Elisaveta Stangaciu produce linguri de lemn. „Este greu, dar nu ne lasam. Ca daca ne lasam murim de foame. Un pic de ajutor de la stat nu ne-ar strica, sa mai reduca taxele, ca ne-a omorat cu forfetarul”, ne-a spus Elisaveta Stangaciu.
Incotro?
Se spune ca daca am valorifica asa cum trebuie resursele de care dispunem am fi departe ca popor. Ca am avea grane sa dam si la altii, ca am trai bine. Din pacate, si resursele s-au vandut, fie si numai daca ne gandim la petrol iar in discutie sunt rezervele de aur. si atunci, incotro? Numai din comercializarea de produse si cumpararea lor in hipermarketurile care apar ca ciupercile dupa ploaie nu vom putea trai decent. E nevoie de ceva mai mult, iar acest ceva mai mult este sprijinul pe care statul ar trebui sa il dea productiei si celor care au curaj sa faca productie.