Ne aflăm în buza unei inflații globale de toată frumusețea și nu există motive pentru care să sperăm, prea curând, într-o relaxare a prețurilor. Dimpotrivă, totul se îndreaptă spre o nouă criză a economiei globale, avertizează analiștii financiari.
Preţurile materiilor prime urcă constant, iar investitorii se aşteaptă ca tendinţa, nemaivăzută de decenii, să persiste. Sfârșitul situației de criză generată de pandemie a dus la o explozie a consumului, tensionând şi mai mult lanţurile de aprovizionare şi alimentând creşterea preţurilor.
Pe pieţe se vorbeşte deja de un „superciclu“, cum a fost cel din anii 2000, când cotaţiile petrolului au atins maxime record. Unii nu cred că boom-ul actual al preţurilor se va ridica la nivelul celui anterior, fiind convinși că există toate condiţiile pentru ca avansul preţurilor să continue şi mult după pandemie, chiar și 10 ani, potrivit celor mai pesimiști dintre analiștii financiari.
#,,După Revoluție, mai toate fabricile de materii prime au căzut una după alta”
România va avea și ea serios de tras. Omul de afaceri Liviu Nicolae, director general adjuct al IPEE ATI SA din Curtea de Argeș, ne-a vorbit despre impactul crizei majore a materiilor prime, ale căror prețuri au luat-o razna, încă de la începutul anului trecut.
,,Încă din februarie, anul trecut, am fost loviți din punct de vedere al materiilor prime. Prețurile s-au dublat la polipropilenă, fier, cupru, absolut toate materiile prime care compun produsele noastre și în general ale fabricilor din domeniul industrial. Prețul unui produs, în procent de 50-60%, e reprezentat de materia primă. Vă dați seama că am fost nevoiți să operăm majorări ale prețurilor produselor cu 30-40%. Noi am avut de pierdut cu siguranță, însă cel mai mult au avut de pierdut consumatorii finali.” ne-a declarat omul de afaceri.
Fabrica de la Curtea de Argeș produce aparataj electric de joasă tensiune și produse de uz gospodăresc, care ajung mai apoi pe rafturile din Dedeman și a altor magazine de produse electrice din România sau Europa de Est.
Liviu Nicolae crede că, într-o oarecare măsură, ne-am făcut-o și cu mâna noastră, căci fabricile de materii prime pe care le-am avut odată, ar fi fost acum o mină de aur. Dar s-au închis și minele..
,,După Revoluție, mai toate fabricile de materii prime au căzut una după alta. Vorbesc de polipropilenă, care să făcea la Midia, unde avem acum acționariat cazac, care face alte repere, mai sofisticate și mai profitabile; Arpechimul făcea polietilena și… a picat; Oneștiul, pe partea de ABS, nu mai există; Săvineștiul, care asigura partea de poliamidă cu fibră de sticlă și relon, a picat; Oltchimul, pe partea de PVC, este la pământ. Nu mai avem mine de cupru. Tabla de la Galați e pe ducă. De asemenea, combinatele de la Târgoviște sunt căzute. Aluminiul este aproape la jumătate, pentru că ALRO a fost lovită dur de noile facturi la energie. Partea de inox funcționează la nivel bun, la Târgoviște, dar se duce numai la export.” – este o scurtă trecere în revistă, făcută de omul de afaceri.
Ca să reziste pe piață cu pierderi cât mai mici, Liviu Nicolae a pus cruce investițiilor pentru perioada următoare. Și-ar dori de la stat o măsură de genul… ,,10% din contribuția ultimilor 10 ani a firmelor să se întoarcă la firme, pentru investiții în utilaje performante”.
Așteptările sale și ale celorlalți antreprenori din România e foarte posibil să rămână la stadiul de așteptare, după doi ani de pandemie, care au secătuit de miliarde, de multe ori neproductiv, visteriile miniștrilor de Finanțe.
În ce măsură va putea sprijini statul companiile lovite acum de criza materiilor prime și de criza facturilor astronomice la energie, e greu de spus, mai ales că și războiul declanșat de Rusia în Ucraina va atârna greu și în economia românească.
