Usa autobuzului se inchide silentios iar BMC-ul se pune in miscare. soferul mai verifica o data oglinda retrovizoare inainte de a se inscrie complet pe banda sa, dupa care mai arunca o privire si in oglinda care ii arata cata lume e-n masina. Nu prea multa, trage el concluzia, si sunt mai mult copii si pensionari.
"Ehee, ce vremuri erau odata! Mergeam cu masina plina ochi pe platforma la Arpechim, acum mai sunt cateva sute de oameni acolo. Mi-aduc aminte ca in zona Rolast nu puteam intoarce la schimbul de noapte din cauza aglomeratiei, acum e liniste si pace. A scazut foarte mult numarul calatorilor, ce sa mai!", ne spune nea Mitica, sofer cu state vechi pe rutele interne ale Pitestiului.
Si are dreptate. Scaderea numarului de calatori este generata de reducerea numarului de angajati. Rand pe rand, unitati simbol ale Pitestiului au devenit amintire sau tind sa devina, iar numarul somerilor se ingroasa. Locul vechilor fabrici e luat acum de hipermarketuri, de parca nu mai e nevoie de productie deloc, toti argesenii putand sa traiasca bine-mersi din servicii. S-a dovedit ca nu este nimic mai fals, iar pretul pe care l-am platit pentru aderarea la UE, prin punerea pe butuci a unor intreprinderi din judet, pare a fi prea mare. Dar vedem abia acum, cand ne arde buza, cum se spune…
Ce-am pierdut
Incepem analiza noastra din zona de nord a judetului. Facem mai intai o oprire la Campulung Muscel, oras care se chinuieste sa isi capete o reputatie turistica. Este o nisa, dar oamenii inca suspina dupa ARO si ale sale masini de teren care faceau faima Romaniei. Cativa mineri mai aduc aminte si de fosta intreprindere Miniera Campulung, iar Grulen-ul este o amintire. Mai spre vest, la Curtea de Arges, ARPO si ale sale minunatii de portelan s-au dus. UFET-ul s-a faramitat, iar intreprinderea de Bioproteine s-a desfiintat in ciuda unei investitii prin anii 80 cu parteneri japonezi.
La Pitesti, lista pierderilor este si mai lunga. incepem cu Rolast-ul, continuam cu Fabrica de Bere, ne aducem aminte ca am avut o Moara, apoi suspinam dupa Argeseana, ne pare rau ca nu mai avem incaltarile bune produse la Fabrica de inaltaminte, nu ne vine sa credem ca forfota de pe strada Crinului de la fosta Fabrica de Butoaie s-a dus. ITSA – intreprinderea de Transport Specializat in Agricultura, intreprinderea pentru Legume si Fructe, dar si intreprinderea de Prefabricate din Tudor Vladimirescu starnesc tot atat de multe regrete celor care au trecut prin ele si nu numai. Nu se simte bine deloc nici Arpechim-ul, iar CET Sud I e in conservare.
Ce mai avem
Pe langa puzderia de hipermarketuri, Argesul inca mai are ceva industrie si unitati etalon. Din cei peste 10.000 de angajati de pe platforma Arpechim au mai ramas acum doar circa 2.000, iar rafinaria are mari sanse sa ajunga la anul la fier vechi. Asa cum a ajuns deja CET Sud II, dar nici petrochimia nu se simte mai bine din lipsa de comenzi. Tot la Pitesti mai rezista inca Alprom-ul, Subansamble Auto si alte unitati specializate in industria auto, dar si unitati importante in domeniul constructiilor civile si industriale. La Curtea de Arges mai avem Hidroelectrica, dar si Electroarges, iar la Campulung rezista Holcim.
In fine, economia judetului este sustinuta mai ales de motorul numit Dacia, la Mioveni, iar judetul nu si-a pierdut nici caracterul de leagan al cunoasterii si stiintei gratie institutelor de cercetare care mai sunt pe baricade. Cat vor mai rezista si ele…
Comparatie
In acest moment, salariul mediu net pe economie nu trece de 1.500 lei, insa exista diferente extrem de mari intre cei 75% dintre angajati care se situeaza sub medie si cei 25% dintre angajati care inregistreaza venituri peste medie.
in anul 1986, salariul mediu net pe economie era de 2.855 lei. Un profesor de liceu castiga putin peste 3.000 lei net, un medic generalist putin peste 3.500 lei, un sofer de ambulanta aproximativ 2.000 lei, un programator avea un salariu net de 3.680 lei, iar o stenografa 2.100 lei. in prezent, milioane de angajati din tara lucreaza pentru mai putin de 1.000 lei lunar.
