Pandemia a însemnat pentru mulți oameni de afaceri faliment. Pentru alții, supraviețuire la limita punerii lacătului pe ușă. Mulți a trebuit să se reorienteze, să se reinventeze, să se readapteze la cerințele pieței, cu sau fără succes. Olimpia Doru, manager al New Design Composite, se numără printre cei mai norocoși: nu doar că a supraviețuit, dar a reușit să se mențină pe profit și să nu dea afară din angajați. Costurile, însă, au fost pe măsură: riscuri immense asumate, credite, nopți nedormite, confruntarea cu o birocrație înfiorătoare. 2020 a fost un an de la agonie la extaz și nici anul acesta nu se întrevede a fi altfel.
,,Am fost la limită de rezistență din toate punctele de vedere”
,,La finalul anului fiscal, colega de la contabilitate m-a anunțat că am avut o cifră record. Nu știu dacă vine din reinventare sau pentru că o parte dintre produsele pe care le producem s-a bucurat de o cerere mare. Cert este că, spre exemplu, pe zona de activitate de fibră, aproape că am închis la un moment dat, lucrurile nu au mers prea bine. În schimb, am compensat cu vânzările mari la AdBlue (o soluție performantă pentru reducerea noxelor). Ne-am străduit să păstrăm toți angajații, am încercat să stăm acasă pe rând, fără plată, în concedii și așa am ajuns să trecem cu bine pentru 2020, deși am fost la limită de rezistență din toate punctele de vedere.” ne-a declarat Olimpia Doru.
Pentru că, în contextul pandemic, țara reclama o mare nevoie de dezinfectanți, omul de afaceri piteștean a încercat să intre și pe piața aceasta, așa cum multe croitorii, spre exemplu, s-au reprofilat pe producerea de măști. Între timp, însă, nevoia nu mai este așa de mare, piața este supraaglomerată iar reautorizarea pentru acest gen de activitate este o decizie pe care încă nu a luat-o, măcar și pentru faptul că birocrația de care s-a lovit până în prezent este absolut dezarmantă.
,,Momentul cel mai dur în viața unui antreprenor este și momentul oportunităților. Ne-a fost mai ușor să intrăm pe piața dezinfectanților pentru că aveam deja instalații de îmbuteliere, aveam niște furnizori, distribuitori. Astăzi, dacă mergi oriunde, de la stațiile PECO la hypermarketuri, rafturile sunt pline de toate modelele și dimensiunile. Piața este suprasaturată. Atu-ul meu este unul foarte simplu: pentru că nu am fost cine trebuie ca să ajungi pe anumite rafturi, am încercat, mai ales că și noi producem cantități mici, să accesăm capacitățile de la noi din județ: câteva firme care au achiziționat pentru angajați, în cantitate mai mare. Acum ne-au sunat să ne întrebe dacă reînnoim autorizațiile. Nu am luat o decizie pentru că totul ține de partea financiară. În România nu există laboratoare acreditate, testele se fac în afară. Cantacuzino s-a mai acreditat pentru zona de virucide, dar numai pentru o tulpină anume. Eu aș fi tentată să accesez zona medicală, însă investiția este mare. Deși acum nu suntem cunoscuți în acest domeniu, cred că e o nișă de viitor și sper să produc măcar pentru necesitățile zonei noastre, poate reușim să ne menținem toți angajații și să trecem și peste perioada următoare care nu se anunță deloc una ușoară.” ne-a mai declarat Olimpia Doru.
Faliment după faliment, în așteptarea banilor europeni
Fondurile europene au ajuns să fie așteptate mai abitir decât așteptam, odinioară, americanii. Olimpia Doru a preferat să mai facă un împrumut la bancă, pentru că ideal ar fi să nu mori între timp. ,,Așteptând acele fonduri europene care să vină să ne sprijine, ca să supraviețuim, până la urmă am accesat tot un credit, la final de an, foarte mare pentru noi și aceste vremuri. A venit tot dintr-o zonă de IMM Invest. Am reușit în sensul în care 8 luni de zile nu plătești dobândă, dar după 8 luni de zile, trebuie, iar suma nu e mică. Mi-am dorit de la Guvernul nostru, în perioada aceea dificilă și tulbure, să spună că trei luni ești scutit definitiv, nu să ni se amâne ratele și dobânzile, ci să nu mai plătim deloc. Toți am fi avut de câștigat. Multe firme ar fi putut supraviețui. Noi nu am solicitat nicio reducere sau amânare, am plătit cum am putut, pentru că eram conștientă că va veni tăvălugul și că tot nu vom avea de unde.” mai spune omul de afaceri piteștean.
Potrivit acesteia, programul IMM Invest a fost și nu a fost de succes, întrucât ,,tot firme mari au accesat banii; firmele mici nu au resursă umană care să facă toate acele dosare și să parcurgă toate demersurile birocratice. Au dat bani pentru IMM, dar n-au acces decât privilegiații.”
Când statul te ajută… post-mortem
Între timp, ministrul Claudiu Năsui a anunțat că măsura 3 privind acordarea de granturi de până la 200.000 de euro pentru IMM-uri se va relua de la zero! Cu alte cuvinte, cei care s-au înscris în acest program trebuie să aplice din nou pentru a beneficia de fonduri nerambursabile pentru investiții. De ce? Năsui a spus că nu vor mai putea fi solicitate fonduri pentru achiziții imobiliare, iar guvernul urmează să stabilească de când se vor putea depune proiectele.
,,Am vrut și eu să accesez acest program. Am nevoie stringentă de câteva cisterne pe care le poți cumpăra în 2-3 luni maximum, deși îmi trebuiau ieri, nu azi. Dosarul, însă, stă 3-4 luni până se studiază, până se aprobă. Între timp, eu de unde plătesc? Mulți ar fi avut nevoie de genul acesta de investiții, dar din cauza faptului că statul se mișcă extrem de încet, nu poți să te bazezi pe el atunci când vine vorba de acest gen de investiții. De aceea bună parte a depus dosar pentru o achiziție imobiliară, pentru că pe aceasta o poți face oricând.” explică Olimpia Doru.
