Proiectul noului Cod de procedura penala limiteaza dreptul la aparare, incalca dreptul la viata privata, instituie inclusiv tortura ca si procedeu de obtinere a probelor – sunt doar cateva dintre amendamentele facute de catre APADOR-CH. Asociatia pentru Apararea Drepturilor Omului in Romania a realizat o ampla analiza a Codului de procedura penala, venind cu corecturi acolo unde a considerat ca sunt incalcate drepturile fundamentale ale omului. Intrucat este extrem de interesant, dam si noi curs raportului intocmit de catre Asociatiei.
,,APADOR-CH considera proiectul CODULUI PENAL publicat pe site-ul Ministerului Justitiei un progres necesar atat fata de legea penala in vigoare cat si de Codul penal adoptat in anul 2004, dar neaplicat prin prorogari repetate in fiecare an, inclusiv in 2008. Asociatia apreciaza reducerea substantiala a situatiilor in care minorii pot fi sanctionati cu pedepse privative de libertate, precum si, in general, a pedepselor pentru fapte penale ce prezinta un pericol social relativ mic. De asemenea, este bine venita extinderea sferei de aplicare a amenzilor, ca pedeapsa principala sau ca alternativa la incarcerare. APADOR-CH insista insa pentru includerea muncii in folosul comunitatii ca pedeapsa principala si nu doar alternativa sau complementara cum prevede proiectul in discutie.
Pe langa aspectele pozitive, exista in proiect reglementari care, in opinia asociatiei, trebuie sa fie modificate, completate sau eliminate in scopul realizarii unui mai bun echilibru intre conduita impusa de stat si drepturile si libertatile fundamentale ale omului. In plus, APADOR-CH considera necesar ca in paralel cu proiectul Codului penal sa fie modificata in mod corespunzator si legea cazierului judiciar, Legea nr. 290/2004, pentru ca institutiile nou introduse in materia sanctiunilor penale sa se regaseasca din punct de vedere al notarii/stergerii din cazier si in aceasta lege. Potrivit art. 2 din Legea nr. 290/2004, modificata prin Legea nr. 202/2005, in cazierul judiciar se tine evidenta persoanelor condamnate ori impotriva carora s-au luat alte masuri cu caracter penal sau administrativ. In iunie 2007, APADOR-CH a transmis prima varianta a a acestor comentarii catre Ministerul Justitiei. Deoarece unele dintre criticile formulate in 2007 sunt in continuare valabile, chiar daca proiectul a suferit modificari, APADOR-CH reitreaza observatiile sale cu privire la acestea.
Art. 19 – Legitima aparare.
Textul propus nu rezolva disputele practice si teoretice privind apararea legitima; in practica, este greu de apreciat si actionat proportional, in conditiile unui atac imediat. E nevoie de un text mai clar, care sa lamureasca disputele de pana acum. Asociatia considera ca, la alineatul (2), este de preferat expresia “necesara” in loc de ,,proportionala”, deoarece, dupa cum s-a pronuntat si doctrina, necesitatea nu este similara cu proportionalitatea, o aparare necesara putand fi mai grava decat atacul. Ideea de proportionalitate a apararii, obliga in mod excesiv victima atacului iminent sau in curs de desfasurare la efectuarea unor calcule si evaluari “pe moment” pentru a gasi o cale de riposta adecvata/egala cu atacul, obligatie care nu tine cont de realitate si de necesitatea prioritara ca victima sa se apere si nu sa-si protejeze agresorul.
De asemenea, a fost restransa in mod nejustificat prezumtia de legitima aparare din al. (3), introdusa in Codul penal prin Legea nr. 169/2002 (care se regasea si in codul penal din vechiul Regat, anterior codului penal Carol al II-lea), prin care, in esenta, se considera savarsita in conditii de legitima aparare fapta comisa pentru respingerea patrunderii fara drept in locuinta unei persoane. Protectia dreptului la viata privata, garantat de art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului include si protectia acordata domiciliului persoanei impotriva intruziunilor ilegale (dreptul la domiciliu priveste siguranta si bunastarea persoanei); acest drept trebuie sa fie efectiv si sa fie exprimat intr-o forma previzibila, iar statele au si o obligatie pozitiva de a adopta masuri legislative, care sa faca din acest drept, unul real, iar nu iluzoriu. Patrunderea fara drept intr-o locuinta este la fel de periculoasa pe timp de noapte ca si pe timp de zi. Patrunderea ilicita isi pastreaza gravitatea nu doar daca priveste strict locuinta, ci si in cazul unei incaperi, dependinte sau loc imprejmuit tinand de locuinta. Din acest motiv, in art. 222 al. 1 din proiect, unde este definita violarea de domiciliu, trimiterea se face nu doar la locuinta, ci si la incapere, dependinta sau loc imprejmuit tinand de aceasta.
In raport cu comentariile precedente, asociatia propune modificarea alin. (2) si (3) al art. 19, dupa cum urmeaza:
,,(2) Apararea este legitima cand este necesara pentru a respinge un atac material, direct, imediat si injust indreptat impotriva vietii, integritatii corporale, sanatatii, libertatii, bunurilor sau celorlalte drepturi, fie ale sale, fie ale altei persoane sau impotriva unui interes general.
(3) Este prezumata ca necesara in sensul alin. (2) si fapta savarsita pentru respingerea sau apararea de patrunderea fara drept a unei persoane prin violenta, viclenie, efractie sau prin alte asemenea mijloace, intr-o locuinta, incapere, dependinta sau loc imprejmuit tinand de acestea. “
Art. 37 – Concursul de infractiuni.
Este complet nepractica mentinerea distinctiei dintre concursul real si cel ideal (formal) de infractiuni, in conditiile in care regimul sanctionator este acelasi pentru ambele categorii. in practica, aceasta distinctie a creat probleme in mod artificial, multe casari fiind dispuse pe motivul ca in loc de concurs real trebuia retinut cel ideal sau invers. Se mentine astfel un formalism excesiv si se ajunge in mod artificial la hotarari casate.
Art. 53 – Pedepsele principale.
Asa cum s-a mentionat mai sus, APADOR-CH solicita introducerea unei pedepse principale intermediare intre amenda si inchisoare denumita “Serviciu in folosul comunitatii” (sau “Munca in folosul comunitatii”), prin care condamnatii sa fie obligati sa desfasoare un numar specificat de ore pentru comunitate. Rolul pedepsei intermediare este de a largi sfera de cuprindere a alternativelor la incarcerare. Reglementarea privind numarul de ore de serviciu in folosul comunitatii ce urmeaza sa fie executate trebuie sa prevada conditia proprotionalitatii, in sensul ca se va avea in vedere situatia fiecarui condamnat (angajat/neangajat, elev, student, ocupatie permanenta) in asa fel incat persoana sa poata respecta hotararea judecatoreasca fara periclitarea carierei sau existentei cotidiene a sa si a familiei sale.
Art. 61 – Stabilirea amenzii.
Maximul amenzii aplicabile persoanelor fizice a crescut de 4 ori, de la 50.000 lei (in actualul Cod penal) la 200.000 lei. Asociatia considera ca este o crestere exagerata a cuantumului amenzii, pana la limita prevazuta atat in actualul Cod penal, cat si in proiect de la care incep consecintele deosebit de grave (200.000 lei). Este necesar ori sa se reevalueze suma de la care incep consecintele deosebit de grave (suma care urmeaza sa creasca pana la 800.000 – 1.000.000 lei), ori, de preferat, sa se revina la cuantumul maxim de 50.000 lei al amenzii, cum este in prezent.
Art. 63 – inlocuirea pedepsei amenzii cu inchisoarea.
Asociatia solicita eliminarea acestui articol. Prin el, se realizeaza o discriminare intre cei ce au mijloace materiale (pot fi executati silit) si cei ce nu au, deci nu pot fi executati silit. Cei fara mijloace materiale, neputand fi executati silit, vor trebui sa mearga la inchisoare. Asociatia considera ca retinerea “relei-credinte” a celor lipsiti de mijloace materiale este discutabila in raport de actualele dispozitii constitutionale, care prevad doar dreptul -nu si obligatia- la munca. in mod normal, insolvabilitatea nu poate fi sursa de sanctiuni suplimentare, de privare de libertate. Ca principiu, transformarea amenzii neincasate in inchisoare (denumita “constrangere de corp”) este o masura privativa de libertate caracterizata de Curtea Europeana a Drepturilor Omului ca fiind arhaica (hotararea Curtii din anul 2002 in cazul Goktan c/Franta). Or, proiectul Codului penal trebuie sa fie un proiect modern. In toate cazurile in care pedeapsa amenzii nu este executata, indiferent de existenta sau inexistenta „relei-credinte”, aceasta urmeaza a fi transformata in munca in folosul comunitatii, in conditiile art. 64 din proiectul Codului penal.
Art. 65 al. 2 – Continutul si modul de executare a pedepsei accesorii a interzicerii exercitarii unor drepturi
Asociatia solicita modificarea textului in sensul ca drepturile parintesti sa nu mai fie interzise “de drept”, automat, in cazul celor condamnati la detentiune pe viata. Interzicerea drepturilor parintesti nu trebuie dispusa automat, ci trebuie apreciata de instanta pentru fiecare caz in parte, dupa o analiza si evaluare a situatiei concrete din fiecare caz, daca se stabileste ca in mod real interesele minorului sunt afectate; daca s-ar aplica automat, interdictia ar fi o masura lipsita de proportionalitate.
Art. 71 – Durata executarii pedepsei.
Asociatia solicita modificarea textului in sensul ca nu trebuie exclusa din executarea pedepsei durata cat condamnatul este in spital, atata vreme cat este supus regimului privativ de libertate, indiferent de motivul pentru care este internat, deci chiar daca si-a provocat in mod voit boala. Este evident ca privarea de libertate se mentine pe durata spitalizarii si, prin urmare, nu poate fi exclusa din calcul.
Art. 114 – Limitele raspunderii penale.
Asociatia considera ca scaderea varstei de la care minorul raspunde penal, de la 14 la 13 ani nu se justifica. Datele statistice invocate in expunerea de motive se refera la existenta discernamantului in majoritatea cazurilor de minori intre 14 si 16 ani, de unde initiatorii proiectului trag concluzia cel putin discutabila ca acelasi lucru ar fi valabil si pentru minorii in varsta de 13 ani. Or, nu exista date statistice (cel putin, nu au fost prezentate in expunerea de motive) care sa ateste ca minorii intre 13 si 14 ani au discernamantul faptelor. Invocarea legilor penale din tari occidentale in care varsta de la care functioneaza raspunderea penala este de 10 sau 12 ani este irelevanta pentru ca gradul de dezvoltare economica, tehnica si culturala din acele tari este diferit celui din Romania. Impactul progresului tehnologic asupra discernamantului minorilor, in conditiile unei dezvoltari sociale neuniforme, ramane o chestiune discutabila ca argument pentru o maturizare mai rapida si ca temei pentru agravarea situatiei minorilor.
SPAȚIU PUBLICITAR
Art. 138 – Stabilirea amenzii pentru persoana juridica.
Maximul amenzii stabilit pentru persoana juridica a crescut cu 50%, de la 2.000.000 lei, in prezent, la 3.000.000 lei (in proiect). Avand in vedere ca un prejudiciu de peste 200.000 lei constituie, potrivit legii, o consecinta deosebit de grava (art. 146 din actualul cod penal, art. 175 din proiect), rezulta ca aplicarea unei amenzi de 3.000.000 lei are semnificatia producerii unei consecinte de 15 (!) ori mai grava decat consecintele deosebit de grave prevazute de lege. Rezulta ca, ori consecintele deosebit de grave nu sunt evaluate corect de legiuitor (suma de la care se prezuma producerea lor fiind subdimensionata), ori, si asta este opinia asociatiei, proiectul prevede amenzi disproportionat de mari, de natura sa duca la desfiintarea persoanei vizate.
Art. 188 – Uciderea la cererea victimei.
Problema eutanasiei a fost larg dezbatuta in opinia publica din tarile democratice, neexistand o unanimitate a punctelor de vedere. intrucat prin aceasta infractiune se pedepseste o fapta “savarsita la cererea explicita, serioasa, constienta si repetata a victimei care suferea de o boala incurabila sau de o infirmitate grava, cauzatoare de suferinte permanente si greu de suportat”, asociatia considera ca pedeapsa de la 3 la 7 ani inchisoare este exagerata. Asociatia are in vedere faptul ca uciderea unei persoane care nu a cerut deloc acest lucru si nu se afla intr-o stare terminala, se pedepseste, cand este consecinta culpei faptuitorului, cu inchisoare “numai” de la 1 la 5 ani (art. 190 al. 1 din proiect). Deci, sub aspectul regimului sanctionator ar trebui prevazuta pentru eutanasie o pedeapsa, daca nu mai mica, macar de aceleasi dimensiuni cu pedeapsa pentru uciderea din culpa a unei persoane.
Art. 270 Obstructionarea justitiei
Asociatia solicita eliminarea acestui articol, intrucat considera ca excesiva sanctionarea penala a unei conduite care poate constitui o simpla abatere judiciara. in versiunea proiectului de Cod penal din 24.01.2008, la art. 261 era definita infractiunea de obstructionare a jusititei, prin indicarea exacta a conduitei incriminate. Astfel, textul prevedea sanctionarea penala a martorului pentru neprezentare sau pentru refuzul de a da declaratii, ori sanctionarea penala a xpertului/interpretului care nu efectueaza expertiza/interpretarea.
In varainta de proiect de cCd penal din 2.12.2008, textul art. 270 defineste mult mai ambiguu infractiunea de obstructionare a jusititiei si este lipsit de previzibilitate, intrucat nu se poate sti in mod exact care este conduita care este sanctionabila penal.
Redactarea din varianta de proiect din 2.12.2008 nu exclude posibilitatea de sanctionare penala a unui martor care nu se prezinta sau nu depune marturie, insa, din cauza modului ambiguu de redactare, textul nu prevede clar ca o astfel de conduita este sanctionabila penal, astfel ca destinatarul normei nu poate avea reprezentarea exacta a cerintelor din norma de incriminare.
In general, conduita incriminata prin art. 270 din proiect ar trebui sa constituie, eventual, abateri judiciare, iar nu infractiuni. Sanctionarea acestor abateri ar trebui sa fie de natura pecuniara, iar disciplinarea celor vizati prin sanctiuni s-ar asigura eficient daca, dupa aplicarea unei sanctiuni pecuniare, statul ar depune diligentele necesare pentru a urmari si asigura executarea ei.
Introducerea acestei infractiuni creeaza posibilitatea ca numarul dosarelor penale sa creasca artificial si ca urmarirea penala sa se concentreze pe fapte minore, dar mai usor de rezolvat, cum ar fi “infractiunea” de absenta a martorului citat, decat pe infractiuni cu adevarat importante.
Art. 275 – Presiuni asupra justitiei.
Asociatia solicita eliminarea acestui articol, deoarece nu constituie lege previzibila in sensul Conventiei Europene a Drepturilor Omului. Este redactat extrem de larg, vag, ambiguu si permite savarsirea de abuzuri prin care se va impiedica punerea in discutia libera a membrilor comunitatii a unor chestiuni de interes public privind buna functionare a autoritatilor publice.
Art. 276 – Compromiterea intereselor justitiei.
Asociatia atrage atentia asupra unui efect secundar deosebit de periculos pentru presa al acestei noi incriminari. Avand in vedere ca informatiile la care se refera art. 276 sunt dezvaluite, de regula, catre presa, se va ajunge, in practica, la efectuarea de perchezitii repetate in redactiile ziarelor sau televiziunilor si la ridicari de inscrisuri si obiecte (de exemplu, hard-uri ale calculatoarelor) de la sediul redactiilor care au publicat informatiile primite. Operatiunea va fi justificata, formal, de necesitatea identificarii autorului noii infractiuni (cel ce a dezvaluit infomatia publicata in presa). Asociatia solicita eliminarea acestui articol, intrucat, pe de o parte, creaza un pericol real pentru functionarea normala a presei, iar, pe de alta parte, lipsa pana in prezent a acestei incriminari nu a generat o stare grava si generala pentru bunul mers al justitiei, care sa justifice introducerea unor mijloace de natura penala in aceasta materie. Al. (4) nu prevede o garantie reala impotriva posibilelor abuzuri, intrucat exonerarea de raspundere penala are loc numai daca au fost divulgate ori dezvaluite acte sau activitati ilegale. Deci, pentru a fi exonerata de raspundere, nu este suficient ca persoana care a facut dezvaluirea sa aiba convingerea ca acele activitati ar fi ilegale, fiind absolut necesar ca ea sa faca dovada caracterului ilegal al actului sau activitatii. Or, caracterul ilegal al unui act sau al unei activitati poate fi stablit numai de instanta. Pana atunci, o persoana poate avea doar o banuiala rezonabila ca acel act este ilegal. in aceste conditii, nimeni nu va mai pune in discutia publica chestiuni de interes general privind incalcarea legii de catre autoritati intr-o cauza penala, desi art. 10 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului permite acest lucru. Asociatia considera necesar ca, in loc de incriminarea unor astfel de fapte, autoritatile publice sa adopte reglementari interne stricte, prin care sa asigure in mod eficient protejarea informatiilor pe care le detin. Daca va fi mentinut art. 276, este necesara modificarea al. (4) dupa cum urmeaza: “(4) Nu constituie infractiune fapta prin care sunt divulgate ori dezvaluite acte sau activitati despre care o persoana poate presupune in mod rezonabil ca au caracter ilegal”.
Art. 283 – Asistenta si reprezentarea neloiala.
Asociatia solicita eliminarea acestui articol, deoarece nu face altceva decat sa permita hartuirea avocatilor. Pana in prezent, in opinia publica nu s-a constatat existenta unei necesitati sociale de incriminare a unor astfel de fapte. Cazurile de tipul celor incriminate nu au facut obiectul unor semnalari sau dezbateri publice, iar, daca exista, sunt foarte rare. in schimb, prin crearea posibilitatii de anchetare a avocatilor sub acest pretext, se deschid foare larg portile spre abuzuri si intimidare (un fost client, nemultumit de solutia obtinuta, il poate reclama pe avocat sub pretextul ca i-a “vatamat interesele”, iar avocatul este “la dispozitia” organelor de urmarire penala, care-l pot ancheta timp indelungat, cu atat mai mult cu cat, in alte ocazii, in alte dosare, s-a dovedit “incomod” pentru aceleasi organe de urmarire penala). Redactarea textului art. 283 este atat de vaga si de ambigua, incat, chiar daca intentia incriminarii a fost una buna, rezultatul este de-a dreptul si iremediabil compromis.
Reglementarile actuale privind exercitarea profesiei de avocat contin suficiente garantii, care fac inutila incriminarea din art. 283 din proiect. Asociatia reaminteste cu aceasta ocazie ca, intr-o societate democratica, reglementarea raporturilor sociale nu se face cu preponderenta prin transformarea faptelor in infractiuni. Interventia penalului in raporturile sociale trebuie sa aiba caracter de exceptie, ca ultim remediu, si nu sa fie regula.
Art. 303 – Divulgarea informatiilor secrete de stat.
Asociatia solicita eliminarea acestui articol, care nu exista in Codul penal actual. in prezent, este incriminata divulgarea secretului de stat care pericliteaza siguranta statului (art. 169 din actualul Cod penal), deoarece caracterul de secret de stat este dat tocmai de prejudiciul pentru securitatea nationala ce s-ar crea prin dezvaluirea sa. Articolul 15 lit.e din Legea nr. 182/2002 privind protectia informatiilor clasificate defineste „informatiile secrete de stat” ca „informatiile care privesc securitatea nationala, prin a caror divulgare se pot prejudicia siguranta nationala si apararea tarii”. Potrivit acestei definitii, informatiile secrete de stat nu exista decat in relatie cu securitatea nationala. De aceea, incriminarea separata a dezvaluirii unor informatii care sunt secrete de stat, dar care nu prejudiciaza securitatea nationala (!?), nu se justifica.
De altfel, in prezentul proiect, la art. 403 este incriminata divulgarea secretului care pericliteaza securitatea nationala. Coexistenta art. 303 si art. 403 din proiect va genera numeroase confuzii si abuzuri, in conditiile in care incriminarea din art. 303 nu respecta definitia legala a informatiei secret de stat, astfel cum este prevazuta in art. 177 al. 1 din proiect (care face trimitere la legea cadru in materia informatiilor clasificate, respectiv la art. 15 lit. e din Legea nr. 182/2002).
Art. 304 – Divulgarea informatiilor secrete de serviciu sau nepublice.
Asociatia solicita reformularea alin. 1, pentru a sublinia, ca si in prezent, divulgarea altor informatii decat cele secret de stat este incriminata doar daca se refera strict la activitatea economica, deci, doar pentru protejarea secretului economic. in lipsa acestei circumstantieri, alin. 1 al art. 304 pedepseste, practic, divulgarea oricarei informatii, cu consecinta instaurarii unei secretomanii absolute la nivelul societatii. De asemenea, alin. 1 trebuie reformulat si prin eliminarea sintagmei “daca prin aceasta sunt afectate interesele…”, care are un caracter mult prea larg, prea general si, astfel, lipsit de previzibilitate. Sub acest aspect, este de preferat o varianta imbunatatita a redactarii din actualul cod penal (art. 298 – divulgarea secretului economic), care sa conditioneze existenta infractiunii de “crearea unei pagube persoanei juridice sau a riscului evident de producere a unei astfel de pagube”.
Art. 368 – Tulburarea ordinii si linistii publice.
Asociatia solicita reformularea textului cu privire la consecintele ce trebuie produse de fapta pentru a constitui infractiune, in sensul ca este nevoie de producerea unei tulburari grave a ordinii si linistii publice, iar nu de o simpla tulburare a acestora.
Asociatia considera ca daca nu se realizeaza o tulburare grava, fapta trebuie inclusa in categoria contraventiilor, iar nu a infractiunilor. In consecinta, asociatia propune inlocuirea sintagmei “tulbura ordinea si linistea publica” cu “tulbura grav ordinea si linistea publica”.
Art. 369 – Tulburarea ordinii publice prin adunari neautorizate.
Asociatia solicita reformularea alin. 1, in sensul pedepsirii doar a comiterii de acte de violenta cu ocazia participarii la o adunare publica neautorizata. Simpla participare la o astfel de adunare publica, chiar neautorizata, nu ar trebui sa constituie infractiune, nici daca in cadrul acelei adunari publice alte persoane savarsesc acte de violenta. Raspunderea penala fiind personala, pentru fapta proprie, de comiterea violentelor ar trebui sa raspunda doar cei ce le-au savarsit, nu si persoanele care se aflau in acea adunare publica, dar care nu s-au comportat violent. Pentru simpla participare la o adunare publica neautorizata, asociatia considera ca este suficienta si pe deplin proportionala o sanctiune de natura contraventionala fata de persoanele care nu au comis acte de violenta.
Art. 400 Comunicarea de informatii false.
Asociatia solicita reformularea acestui articol, in sensul de a fi pedepsita doar comunicarea cu rea-credinta a acestor informatii, deci in conditiile in care autorul a cunoscut in mod cert ca informatiile erau false si, in ciuda acestui fapt, le-a facut publice. Precizarea solicitata de asociatie este de natura sa elimine ambiguitatile si abuzurile legate de aplicarea acestui articol, al carui debut in codul penal aproape a coincis cu un abuz de notorietate la adresa libertatii de exprimare, cazul Ciuvica-Iane. Asociatia propune ca formularea din proiect ”Comunicarea sau raspandirea, prin orice mijloace, de stiri, date sau informatii false…” sa fie inlocuita cu urmatoarea: “Comunicarea sau raspandirea, cu stiinta, prin orice mijloace, de stiri, date sau informatii false…”.
Art. 401 – Propaganda pentru razboi.
Asociatia solicita eliminarea acestui articol, care nu se aplica in practica, deci nu raspunde unor nevoi sociale actuale, insa poate fi folosit cu suficienta usurinta impotriva libertatii de exprimare. Este foarte posibil ca exprimarea publica a unor opinii, cu ocazia discutarii unor chestiuni de interes public, sa fie catalogata drept infractiune in raport de continutul acestei incriminari. Din studiul precedentelor istorice, rezulta ca razboaiele nu au fost declansate de exprimarea publica a unor opinii, oricat de radicale ar fi ele. De asemenea, autoritatile din fiecare tara nu decid pornirea razboaielor in functie de afirmatiile unei/unor persoane si nu se bazeaza in luarea unor decizii de gravitatea initierii unui conflict armat doar in baza unor zvonuri sau “stiri tendentioase”. Autoritatile au la dispozitie serviciile specializate, care au obligatia de a le oferi informatii reale. Asociatia propune, ca alternativa la eliminiarea art. 411, reformularea acestuia, in sensul pedepsirii raspandirii de stiri tendentioase sau inventate doar in timp de razboi sau pe durata starii de asediu; evident, in acea perioada propraganda pentru razboi ar ramane fara obiect, deci nu ar mai trebui inclusa in textul reformulat.
Art. 403 Divulgarea secretului care pericliteaza securitatea nationala.
Asociatia solicita, in primul rand, eliminarea alineatului 3 care permite pedepsirea oricarei persoane – altele decat cele pentru care pastrarea secretelor este o sarcina de serviciu – deci inclusiv a ziaristilor, care intra in posesia unor documente sau date care constituie secrete de stat sau care nu constituie secrete de stat dar nu trebuie divulgate. Mentinerea in proiect a infractiunii din alineatul 3 este cu atat mai surprinzatoare si gresita cu cat practic, textul respectiv a fost abrogat implicit prin intrarea in vigoare a Legii 182/2002 privind informatiile secrete de stat. Astfel, articolul 16 din Legea nr.182/2002 prevede: „Protectia informatiilor secrete de stat este o obligatie ce revine persoanelor autorizate care le emit, le gestioneaza sau care intra in posesia acestora”, iar articolul 44 alineatul 1 din aceeasi lege prevede: „Pe data intrarii in vigoare a prezentei legi se abroga… orice alte dispozitii contrare”. Din formularea articolului 16 rezulta ca obligatia de a proteja informatiile secrete de stat nu mai revine „tuturor cetatenilor”, ci numai „persoanelor autorizate” care le emit, le gestioneaza sau care intra –ca persoane autorizate- in posesia lor. intrucat „simplii cetateni” (inclusiv ziaristii), nu intra in sfera persoanelor autorizate la care se refera articolul 16, rezulta ca pentru acestia nu mai exista obligatia de a proteja informatiile secrete de stat.
O alta inadvertenta legislativa provocata de mentinerea, in art. 403 din proiect, a unor dispozitii similare celor din art. 169 din Codul penal in vigoare se realizeaza in raport cu art. 13 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public, care prevede: “Informatiile care favorizeaza sau ascund incalcarea legii de catre o autoritate sau o institutie publica nu pot fi incluse in categoria informatiilor clasificate si constituie informatii de interes public”.
Nici unul dintre alineatele art. 403 din proiect nu prevede aceasta exceptie, ceea ce conduce la dezordine si contradictie legislativa. in contextul alin. 3 al art. 413, lipsa acestei exceptii poate conduce la pedepsirea ziaristului care ar face publica, de exemplu, o informatie privind incalcarea legii de catre un serviciu de informatii. De aceea, asociatia solicita, pe langa eliminarea alin. 3 al art. 403, si introducerea unui nou alineat care sa cuprinda dispozitii corelative cu prevederile art. 13 din Legea nr. 544/2001.
Art. 426 – Sustragerea de la luarea in evidenta militara.
Asociatia considera excesiva incriminarea faptei si pe timp de pace, avand in vedere ca prin Legea nr. 395/2005 a fost suspendat serviciul militar obligatoriu pe timp de pace. Asociatia apreciaza ca o masura proportionala ar consta in introducerea acestei fapte in categoria contraventiilor. In consecinta, art. 436 ar trebui reformulat, prin modificarea alin. 1 si eliminarea alin. 2. Textul rezultat, propus de asociatie, este urmatorul: “Sustragerea de la luarea in evidenta militara, selectia, stabilirea aptitudinilor si a optiunilor privind modul de indeplinire a indatoririlor militare, in timp de razboi sau pe durata starii de asediu, se pedepseste cu inchisoarea de la unu la 5 ani.”
