Poate că mai mult decât oricând se simțea nevoia unui astfel de eveniment, o ,,Gală a învățământului argeșean" precum cea organizată de către Inspectoratul Școlar Argeș cu prilejul împlinirii a 50 de ani de la înființarea instituțuției, la finele acestei săptămâni. Potențialul pe care îl are această fericită inițiativă este unul extrem de mare și, din fericire, a rămas neatins. De ce… din fericire? În speranța că această gală va reprezenta începutul unei tradiții anuale, nu una care să puncteze câte o decadă sau un centenar (sau o juma' de centenar), pentru că este nevoie ca tot ceea ce ține de educație să fie promovat, adus în față, premiat, recompensat. Trebuie, cumva, să arătăm că și dacă ai carte poți avea parte și că nu trebuie neapărat să fii agramat și docil pentru a fi exemplu de succes profesional.
Că ce mi-a plăcut?
Ne-au plăcut multe. Mi-a plăcut în primul rând inspectorul general școlar Dumitru Tudosoiu, pentru că este unul dintre puținii ,,generali" care și-au curățat limba de așchiile de lemn care, de obicei, vin la pachet cu postul. Ne-a plăcut pentru că este unul dintre puținii care au dovedit deschidere și transparență și care, în ciuda tinereții, a știut să se impună și să nu fie luat drept… copil de mingii de către ,,bătrânii" instituției.
Mi-a plăcut ideea de a-i invita pe toți foștii inspectori generali școlari și a-i onora în cadrul unei ceremonii care a avut loc și la sediul IȘJ Argeș, și la Gala propriu-zisă care a avut loc la Hotel Ramada.
Deși nu mă omor după cărți pline de cifre seci, de înșiruiri de ,,ani de domnie", mi-a plăcut chiar și cartea lansată – ,,Compendiul monografic”; mi-a plăcut prin prisma efortului pe care-l intuiesc în spatele său, căci nu e ușor lucru să cauți prin arhivele vremii, spre exemplu, numele tuturor directorilor de școli din Argeș din ultimii 50 de ani.
Mi-a plăcut că organizatorii s-au gândit să aniverseze acest eveniment într-un cadru select, cu un ambient potrivit. Mi-a plăcut că a fost o zi plină, concentrată în evenimente și că echipa de la conducerea IȘJ Argeș, extrem de emoționată de altfel, a fost extrem de deschisă, firească, sinceră, fără să epateze sau fără acea aroganță pe care am remarcat-o la unii foști ,,generali".
Mi-a plăcut atitudinea primarului de la Mioveni, Ion Georgescu. Concis, acesta a dedicat placheta primită echipei care face educație la Mioveni și a promovat și Școala ,,Iulia Zamfirescu" despre care a spus că este cea mai bună din Argeș.
Mi-a plăcut prezența ÎPS Calinic, ultimul tătucă în funcție al Argeșului, ultimul bastion, ultimul reper al vechii gărzi (aproape ticăloșite), singurul de la care se mai ia lumină din stânga și din dreapta eșichierului politic. Ambetat (de atmosferă), adică aghesmuit ușor, cum îi șade bine unei fețe bisericești, acesta a ținut un discurs ceva mai scurt decât obișnuiește Florin Piersic să le spună. A făcut și un banc aproape nereușit, din care a vrut să extragă o morală nu extrem de pilduitoare sau revelatoare, dar mi-a plăcut ironia pe care a vârât-o taica popa și modul în care a făcut un mișto de-a dreptul laic de unele fețe ale educației argeșene. Se vedea că tipului, ajuns la o vârstă venerabilă, o cultură impresionantă și o experiență de viață fabuloasă… i se rupe!
Că ce nu mi-a plăcut
Nu mi-a plăcut că la eveniment nu a fost prezent și fostul ,,general" Gabriel Bratu, cel sub care instituția s-a păstrat vie și absolut… tulburătoare. Cel puțin pentru presă, Bratu a fost un subiect de excepție, mai puțin ,,general" de excepție, dar a reprezentat o pată pe obrazul instituției. O pată colorată, adică, în sensul în care nu a fost o prezență ternă. E drept că nu e ușor să fii perceput drept un traseist în politică, dar câți nu au făcut naveta! Apoi, și traseismul e o chestie care trebuie asumată cu bărbăție. În plus, a venit el Florin Gardin, printre cei mai slabi ,,generali", și tot nu i-a fost jenă…
Nu mi-a plăcut morcovul din fundul președintelui CJ Argeș (să i-l scoată cineva!), discursul său de-a dreptul comunistoid și replica de final cu… ,,Este ultima zi de zâmbet între el și el, și între ea și ea", referitor la Referendumul ce urma să aibă loc. Înțelegem și respectăm și părerea celor pentru care familia trebuie să implice un el și o ea, dar să vrei să le ștergi și zâmbetul de pe față… e cam mult. Bine că nu e Manu șeful PSD în locul lui Dragnea, că la Referendum propunea, probabil, să fie arși pe rug toți homosexualii și heterosexualii care nu o fac în poziția misionarului.
Nu mi-a plăcut că a fost vorba, mai degrabă, de o gală a administrației locale și județene. În afară de speach-urile foștilor ,,generali", prea puțină… educație și prea multă reprezentare din zona care administrează actul de învățământ. Bașca, majoritatea reprezentanților fiind din zona PSD, că, deh, PSD e la putere și în Argeș (n-ai cum să-l sari!), s-a creat impresia unei… gale de partid: și cu Manu, și cu Valeca, și cu Apostoliceanu, și cu Georgescu, și cu șeful de Poliție de la Teleorman, și cu deputați PSD… E drept, oamenii reprezintă niște funcții, însă putea să se evite această… copleșitoare reprezntare social-democrată și prin promovarea unor cadre didactice care onorează sistemul, prin premierea unor proiecte educaționale, prin niște diplome (și musai și bani, că de hârtii toți sunt sătui) acordate unor olimpici care pun Argeșul pe harta educației.
Dar, cum spuneam, e prima Gală și mi-aș dori să nu fie și ultima, pentru că ideea și ceea ce s-a făcut până acum, cu multe eforturi și suflet, sunt convinsă, merită pe deplin un ,,va urma".
Domnule Tudosoiu&Echipa, jos pălăria!
Și… la mulți ani!
