ArgesTV s-a inchis! – cel putin acesta este zvonul care a vuit in tot targul. Un zvon care nu se confirma, cu mentiunea ca inchiderea ArgesTV este doar o chestiune de timp. De foarte scurt timp. Se poate intampla peste cateva ore sau cateva zile. Deja marea parte a angajatilor s-au orientat catre alte locuri de munca.
Din sursele noastre, postul Realitatea il oferteaza de cateva luni pe Cornel Penescu pentru preluarea televiziunii, insa acesta ar fi refuzat toate propunerile. Cum secretomania este mare si nici macar angajatii nu sunt informati cu privire la intentiile patronului, nu putem decat sa presupunem ca Penescu nu a primit suma pe care si-ar fi dorit-o. Dincolo de asta, insa, vanzarea ArgesTV, in locul inchiderii acesteia, ar fi fost mult mai avantajoasa, mai ales ca Penescu, din pozitia in care se afla, nu prea poate impune preturi ridicate, chiar daca televiziunea ar merita fiecare leut. In plus, este mare pacat de colectivul de tineri care s-a format acolo si de modul frumos in care televiziunea incepuse sa creasca. Pacat ca pentru Penesti totul se rezuma la bani!
Nici situatia ziarului Top nu este una roza. Paradoxal, desi este lider de piata si s-a sustinut intotdeauna financiar (mai putin la inceput, era firesc), ba mai sustinea si o parte dintre cheltuielile cu televiziunea, se discuta tot mai des despre inchiderea acestuia. Comparativ cu celelalte doua cotidiane de pe piata, ziarul TOP este de departe cel mai bun. O data cu disparitia sa (inca speram sa-i vina lui Penescu mintea de pe urma!) vom ramane cu o gazeta mustind de spanzurati, violati, sodomizati, accidentati s.a.m.d. si cu inca una… Dar prefer sa nu fac comentarii pe baza acesteia.
Indiferent, insa, de calitatea ziarelor care au disparut sau vor mai disparea, cert este un lucru: cu cat vom avea mai putina presa, cu atat ne vom indeparta mai mult de democratie. Este clar ca presa nu poate sa fie independenta din cauza faptului ca… nu traieste din aer, insa, atunci cand avem o presa numeroasa, adevarul iese la iveala mult mai repede. Pana atunci… asteptam si vremuri mai bune…