Vreti un meci tare? Unul in care se lupta pe viata si pe moarte? O partida in care arbitrii nu pot fi recuzati, refuzati si returnati? Luati-va ochii de la fotbal o vreme! Abandonati-l pe Piti cu sansele lui matematice de a fi penibil pana la capat, uitati-l pe Mircea Sandu, apostolul fotbalului mixt, lasati-l pe Gigi sa se descurce cu echipa lui de 11 avocati plus 3 rezerve! Dar uitati-va neaparat la ce se intampla in Moldova! Moldova aceea de peste Prut, cu moldovenii ei de care nu prea ne pasa si despre care vorbim cu un sentiment de superioritate, ca despre niste rude sarace pe care e bine sa le eviti.
Nu stiu daca pustii care dau navala pe Ygsp au vreo emotie atunci cand vad imaginile de la Chisinau. Poate n-ar strica sa le explicam noi, cei care in urma cu 20 de ani eram tot atat de singuri ca oamenii aceia care isi striga dreptatea in Basarabia. Doar ca noi am fost mai norocosi, fiindca Romania nu era inventie kaghebista, ca aceasta oroare denumita R. Moldova, cu graiul moldovenesc aferent, patente rusesti in spatele carora se gaseste o parte de Romanie. In afara de babele analfabete din Dubasari si bunicii cu pedigree de colaboratori NKVD, au mai votat pentru comunistii presedintelui Voronin 183.000 de morti. Conform traditiei, strada arde, iar televiziunea de la Chisinau transmite un program de divertisment. Dansatoare cu serpi contra libertate. Asa se falsifica alegerile, asa se fura viitorul unor oameni care au avut ghinionul de a fi doar niste romani nascuti prea la est de Bucuresti. La care noi ne cam uitam de sus. Regatenii sunt miticii ardelenilor. Basarabenii sunt miticii regatenilor. Si tot asa. Probabil ca gagauzii sunt miticii basarabenilor.
Ca de obicei, primii au iesit in strada studentii. La fel ca la Bucuresti in ‘89, ca la Paris in ‘68. Ei au totul de pierdut si totul de castigat. Fiindca la ei coeficientul disperarii se masoara in aspiratii, nu in salarii compensatorii. Sa nu va inchipuiti ca tinerii aceia au creierul mai mic decat noi, ca nu isi doresc sa traiasca decent, sa calatoreasca, sa faca shopping, sa stea ore in sir la taclale pe mess, sa joace zi-lumina WOW in retea. Dar inainte de toate astea ei au de rezolvat o problema. Nu sunt liberi. Ca sa faci toate lucrurile acelea enumerate mai sus, nu toate foarte inteligente, trebuie sa fii liber. Poate o sa va povestesc odata cum e si chestia asta numita libertate. Pana atunci, retineti atat, dragi copii: oamenii aceia care isi spun comunisti sunt niste oameni rai. Foarte rai.
OK, man, situatia e de kkt, si noi cum ii putem ajuta? Simplu. Sa fim alaturi de ei. Cu sufletul. Vor simti ca nu i-am abandonat. Pentru ca urmeaza ore grele. O noapte lunga si urata. Comunistii se simt bine pe intuneric. Si nu au nevoie de laptopuri ca sa iti stalceasca oasele. Stim, pentru ca inainte de Google motorul de cautare se numea Securitate.
autor: Cristian Geambasu
Articol preluat din Jurnal de Chisinau, editia din 10 Aprilie 2009. Multumim directorului Val Butnaru
