În vremuri tulburi, precum cele pe care le traversăm în prezent, când identitățile naționale se diluează sub presiunea uriașă a mondializării, iar, la cealaltă extremă, naționalismul excerbat și ambițiile desuete ale unor foste imperii duc lumea spre războaie cinice și devastatoare, ce pot lua ușor nedorita amploare mondială, recursul moderat la identitatea națională și simbolurile ei ține de datorie civică și normalitate.
De Ziua Imnului Național, la Mioveni a fost celebrată într-o manieră inedită ”Ziua Imnului Național”.
SPAȚIU PUBLICITAR
Platoul generos al zonei de picnic Făget a fost locul de întâlnire, cu scopul de a marca Ziua Imnului Național, pentru Organizația Judeţeană Argeş Basarab I a Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere, Subfiliala Cultul Eroilor Mioveni, reprezentanți ai administrației publice locale și sportivele secției de oină a CS Dacia Mioveni 2012.
Primarul în funcție, Ion Georgescu, viceprimarul, Ciprian Țurlea, directorul SEdC Mioveni, Nicolae Tudose, au avut scurte alocuțiuni cu referiri la faptul că Mioveniul a acționat mereu cu respect pentru spiritul național, pentru istoria României, pe toate planurile administrației și vieții socio-culturale. Astfel de momente sunt, de asemenea, un bun prilej de reflecție asupra lucrurilor care unesc și dau forță comunității, mult mai valoroase decât lucrurile care o dezbină…
Pentru că oina este sportul nostru național, s-a considerat că o demonstrație a acestui frumos joc întărește în mod fericit simbolistica zilei, emoția identității și mândriei naționale simțite și în sport, de fiecare dată, la intonarea Imnului Național.
Video – Declarații, Dumitru Voiculescu, președinte ”Cultul Eroilor Mioveni”
Istoria Imnului Național al României
Începând din 1848, „Deșteaptă-te, române!” a fost un cântec foarte drag românilor datorită mesajului de patriotism și de libertate pe care îl poartă în el. A fost cântat cu ocazia fiecărui conflict în România, insuflându-le curaj în momentele cruciale ale istoriei, cum ar fi Războiul de independență (1877 – 1878), Primul și Al Doilea Război Mondial. Mai ales în timpul crizei după lovitura de stat de la 23 august 1944, acest imn a fost cântat în mod spontan de toți și emis pe toate stațiile radio.
În ziua revoltei de la Brașov, din 15 noiembrie 1987, muncitorii de la uzinele de Autocamioane au început să cânte această melodie, mulți dintre ei nemaiștiind versurile. Cu toate acestea melodia a continuat fără întrerupere.
Pe 22 decembrie 1989, în timpul Revoluției române din 1989, imnul s-a înălțat pe străzi, însoțind uriașele mase de oameni, risipind frica de moarte și unind întregul popor în sentimentele nobile ale momentului. Astfel, instituirea sa ca imn național a venit de la sine, impunându-se generalizat, fără șovăială, sub formidabila presiune a manifestanților și înlocuind vechiul imn „Trei culori”.
Timp de câțiva ani „Deșteaptă-te, române!” a fost și imnul național al Republicii Moldova, dar a fost înlocuit în 1994 cu „Limba noastră”.[4]
Prima înregistrare a melodiei s-a făcut pe disc, în 1900, în S.U.A., în interpretarea solistului Alexandru Pascu. Abia în 1910, fanfara Batalionului 2 Pionieri din București reunită cu fanfara Regimentului Ștefan cel Mare din Iași au realizat cea dintâi înregistrare instrumentală. În același an, corul „Ion Vidu” din Lugoj a înregistrat pentru prima dată pe disc varianta corală.
Prima înregistrare corală a imnului național, corul ”Ion Vidu” din Lugoj, anul 1910
Cu privire la autorul real al partiturii muzicale sunt mai multe ipoteze. Una dintre ele îl consideră ca autor tot pe Andrei Mureșanu care a realizat o variantă în măsura de 6/8 cântată mai mult în Ardeal.[5]. În numărul 10 din 1894 al revistei „Musa Română“ este făcută mențiunea:
Autorul poeziei, cât și al melodiei imnului «Deșteaptă-te, Române» este Andrei Mureșanu. Armonizată a fost însă de un muzicant boem, la dorința autorului, și s-a publicat într-un caiet intitulat «Flori române» împreună cu alte jocuri naționale pe la anul 1860. Melodia originală se vede în «Musa Română», anul 1888, numărul 2, la începutul Putpuriului românesc.
Dumitru Georgescu Kiriac a transformat melodia lui Mureșanu într-o variantă mai energică și mai ritmată, în măsură de 4/4, care a circulat în Regat.
O altă ipoteză îl menționează ca autor pe Gheorghe Ucenescu, elev și colaborator al lui Anton Pann,[6] care a fost rugat de Mureșanu, la o petrecere de Cireșe, în curtea bisericii, să cânte câteva melodii printre care și Din sânul Maicii mele[7] (care poate fi ascultata aici) pentru a găsi o idee de imn. În acest fel, deși avea 14 ani la acea vreme și abia studia muzica bisericească, Ucenescu s-a considerat „autorul moral” al melodiei.
Anton Pann este considerat oficial autor al muzicii imnului,[8] dar melodia pe care Andrei Mureșanu a pus versurile sale avea deja o largă circulație în epocă[7]. El nu a făcut decât să culeagă muzica.[9]
Surse afirma ca Ucenescu a fost doar interpretul melodiei, acesta fiind elev al lui Anton Pann, nu și compozitorul acesteia – „Muzica imnului național al României a fost compusă de Anton Pann, cântec intitulat, „Din sânul maicii mele”, fiind adoptata ca melodie religioasă, interpretata de corurile bisericești. A avut o circulație folclorică, pentru ca în anii Revoluției pașoptiste să fie preluată de poetul Andrei Mureșanu, ca suport sonor pentru versurile poeziei ”Un răsunet”, publicată în numărul 25 din 21 iunie 1848 al „Foii pentru minte, inimă și literatură” sub titlul „Răsunet”. – Călinescu, G. Istoria literaturii române de la origini până în prezent
„Încă din anul 1844, subscrisul, aflându-mă învățător și cantor la Biserica Sfintei Treimi de pe Tocile, care este comuna Bolgarsechiului [Șcheiului] de sus, în Brașov. Poetul Andrei Mureșanu, ca rudenie cu Parohul Vonifatie Pitiș, venea vara des la grădinile parohului pentru aer și pentru cerașe. Sosind furiosul an 1848, poetul căuta o melodie după care să compună un sonet care să se cânte între amicii ce era să se adune în grădina parohului pentru petrecere de seară, cu mâncări și băuturi, în onoarea cerașelor. Am cântat multe cântece de probă, iar sosind la următorul cânt, «Din sânul maicii mele» și cântându-l, a rămas poetul pe lângă această melodie, obligându-mă ca, pe Duminica viitoare, să mă aflu și eu împreună cu oaspeții invitați la grădină ca să cânt după melodia aleasă poezia ce o va compune până atunci. În Duminica hotărâtă, iată că vine poetul împreună cu 4 Domni români și șezând cu toții pe iarbă verde și cu cerașe înainte — îmi dete D. Andrei Mureșan poezia făcută ‘Deșteaptă-te Române’, îi probăm puține rânduri și văzând în tot melosul este o minune potrivit, l-am cântat cu vocea mea tânără și puternică până la fine. Mai repetându-l odată, toți Domnii învățând melodia din auz, cântau împreună, mulțămind și urând multă viață și sănătate marelui poet. Din ziua aceia cântul ‘Deșteaptă-te Române’ s-au făcut cel mai plăcut și familiar, iar eu eram poftit în toate părțile ca să-l cânt și să învăț tinerimea a-l cânta mai bine și regulat”, nota George Ucenescu.”
Tot Ucenescu afirma „Anton Pann a fost însă cel care a pus pe muzică versurile poeziei „Un răsunet”, scrisă de Andrei Mureșanu prin 1842. Gheorghe Ucenescu, elev al lui Anton Pann și unul din admiratorii acestuia, ne relatează cum în casa poetului Andrei Mureșanu din Brașov, unde se întâlneau Nicolae Bălcescu, Ion Brătianu, Gheorghe Magheru, Cezar Bolliac și Vasile Alecsandri, cu toții fiind în căutarea unei melodii pentru poezia „Un răsunet”, cel care a găsit melodia „veche, tărăgănată”, dar devenită atât de vibrantă în posterioritate, a fost Anton Pann.”
Pe de alta parte, profesorul Raisa Radu, Ph.D, ASE, susține in lucrarea sa „Anton Pann si muzica imnului „Deșteaptă-te române!”” următoarea teză: „Melodia „Deșteaptă-te, române!”, actualul nostru imn de stat, a fost compusă de Anton Pann. În anul revoluționar 1848, guvernul provizoriu a hotărât ca, în fiecare județ, populația să fie convocată pentru a depune jurământul pe Constituție. Documentele consemnează că la 29 iulie 1848, la Râmnicu-Vâlcea s-a organizat o manifestație solemnă. Funcționarii administrației de district, garda națională și locuitorii s-au întâlnit pe câmpia de la marginea orașului. Pe o tribună, special amenajată, s-a citit textul Constituției, iar comisarul extraordinar, D. Zăgănescu, a ținut un discurs. Printre cei care au depus jurământul pe acest act fundamental a fost și Anton Pann. În raportul său, D. Zăgănescu scrie: „În acest pompos constituțiu, aflându-se dumnealui Anton Pann, profesor de muzică, împreună cu câțiva cântăreți de profesie au alcătuit o muzică vocală cu niște versuri prea frumoase puse pe un ton plin de armonie și triumfal cu care au adus entuziasmul de patrie în inimile tuturor cetățenilor” [4, f. p.]. Anton Pann citise, în „Foaia pentru minte, inimă și literatură”, marșul revoluționar „Un răsunet” scris de Andrei Mureșanu. Impresionat de poezie, a compus o melodie solemnă , pe măsura versurilor. Cântecul a ajuns, până la noi, sub denumirea de „Deșteaptă-te, Române!” – aducand insprijinul acesteotr afirmatii documente precum „Anton Pann, Studii și comunicări, Comitetul pentru cultură și artă, Vâlcea, 1969” si Speranția, Th. „Anton Pann”, Revista Nouă, nr.10, noiembrie 1889, București, Pann, A. Opere alese, vol. I, București, Editura Cugetarea, Georgescu Delafras, 1943.
Despre paternitatea melodiei vorbește și Mitropolitul Iosif Naniescu al Moldovei care, într-o convorbire pe care a avut-o cu muzicianul Gavriil Musicescu, mărturisește că în perioada în care era diacon în cadrul Episcopiei din Buzău, Episcopul Chesarie l-a trimis la București pentru a-i asculta pe „maeștrii cântărilor bisericești din acele vremuri”. Aici l-ar fi întâlnit pe Anton Pann; „Instalandu-mă în mitocul Episcopiei Buzeului – continuă Mitropolitul -, a venit la mine reposatul Anton Pann, cu care am facut cunostință și prietenie. În una din zilele lunei Septembrie 1839, el mi-a scris cu mâna lui acest cântec în notațiunea psaltichiei. Manuscriptul original îl păstrez și azi”. Dupa un timp, Gavriil Musicescu primeste manuscrisul menționat, alături de următoarea notă de subsol: „Poesia de față, „Din sânul maicei mele”, este scrisă de însusi mâna răposatului Anton Pann, care mi-a dat-o mie când am făcut cunostință cu el întâia dată, în anul 1839, la încpeutul lunei septembrie în București, unde mersesem pentru oarecare trebuință din Buzeu, aflându-mă atunci diacon la Episcopie”. – doxologia.ro
„Afirmația că nu se cunoaște autorul melodiei „Deșteaptă-te, române” este falsă, antiștiințifică. Se știe cine este autorul melodiei în discuție din studiile publicate într-un timp ce depășește o sută de ani, studii semnate de autorități ale istoriei, ale istoriei literaturii și ale muzicii românești: Nicolae Bălcescu (1852), Gavriil Musicescu (1895), Nicolae Iorga (1908), Ion Popescu – Pasărea (1912), Mihail Poslușnicu (1924) și (1928), Sterie Stinghe (1933), Ilarion Cocișiu (1940)34, George Călinescu (1941), George Breazul (1943), Octavian Lazăr Cosma (1972), Viorel Cosma (1978), Gheorghe Ciobanu (1979), Vasile D. Nicolescu (1979), mitropolitul Antonie Plămădeală (1981), Mircea Ștefănescu (1984), Vasile Vasile (1995), (1996), (2017), Ioan – Aurel Pop etc. Toate studiile menționate consideră, în forme explicite, sau implicite, că melodia actualului imn național este cea datorată lui Anton Pann și fiecare adaugă elemente importante pentru urmărirea evoluției lui.” – Vasile Vasile, in studiul „Deșteaptă-te, române – de la practica folclorică la Imn Național – imn al identității și unității românești
sursa Wikipedia