Cu degetele aproape inghetate de frigul patrunzator, pustiul cu par zburlit si ochi scrutatori duce flautul la gura. Tatal sau stie ca micutul este pregatit pentru o noua reprezentatie, asa ca isi pune la treaba chitara iar buzele i se arunca – atent, totusi – pe muzicuta atarnata de gat cu un dispozitiv special. Trubaduri ai tranzitiei nesfarsite din Romania, tata si fiu muncesc cot la cot cantand in diverse locuri pentru a face rost de bani. Bani care nu le asigura doar lor supravietuirea, ci si altor 11 suftele: mama si inca 10 copii. Aceasta este, pe scurt, povestea familiei lui Radu Stefanescu din Valea Danului, cel care poate fi zarit uneori la pasajul Sfanta Vineri (sau Magnolia) din Pitesti cantand alaturi de fiul sau pentru a-si asigura traiul de zi cu zi.
A invatat de numai o luna sa cante
Gabriel are 10 ani doar, insa e ager si are ureche muzicala buna. Pentru a-si ajuta tatal, a invatat sa cante la flaut si il acompaniaza pe acesta pe strazile din Pitesti si din Curtea de Arges. Pustiul a invatat sa cante de numai o luna de zile, dar o face cu convingerea ca familia sa depinde, de acum, si de el. Nu este singur acasa. Mai are 10 frati si o mama acasa pe care ii pretuieste ca pe ochii din cap. „Ajut si eu cum pot”, ne spune, sfios, total contrar felului de-a fi atunci cand canta.
50-60 de lei pe zi
Radu Stefanescu canta pe strazile din Pitesti si din Curtea de Arges de 15 ani. Nu o face la intamplare. A studiat la Bucuresti violoncelul, pianul, la scoli speciale, doar ca nu a avut noroc in viata. „Am gospodarie la Valea Danului, mai muncesc si cu drujba… Dar in afara de ce scoatem din cantat si din diverse munci, plus alocatiile copiilor, nu avem alte venituri. Am si un copil cu handicap, are 16 ani, are sindromul Down iar sotia mea mai primeste indemnizatie de insotitor. Dar o primeste o data la doua-trei luni… Este greu, dar nu ne plangem”, ne spune omul. Cel mai mic copil din familia sa are 2 ani. intr-o zi buna, el si fiul sau scot la Pitesti 50-60 de lei din banii pe care li-i dau trecatorii. „La Curtea de Arges merge mai slab, scoatem doar pe jumatate, hai doua treimi cel mult din ce scoatem la Pitesti”, ne explica omul prezenta sa la Pitesti. Nu are decat o singura dorinta: sa fie lasat de autoritatile locale din municipiul resedinta de judet sa isi vada de cantat, mai ales ca nu sta decat cateva ore pe „scena” publica, acolo unde a invatat arta supravietuirii.