Despre Simfonia Lalelelor s-a scris mult. Și s-a scris mult pentru că, pupezele de la Centru fiind cap de afiș, în frunte cu premierul Viorica Vasilica Dăncilă, presa centrală a devenit brusc interesată de eveniment. S-a scris mult deoarece coana Veorica, nerăspunzându-i lui Iohannis la telefon tocmai când se afla la evenimentul din Pitești, a atras brusc atenția asupra a ceea ce se întâmpla în micuța și neinteresanta noastră urbe. Și s-a mai scris mult și pentru că un incident pentru care se face vinovat exclusiv un coordonator de grup absolut neinspirat și fără vreo pregătire psiho-pedagogică, a fost pus drept ștampilă peste întreg evenimentul. Și, nu în ultimul rând, s-a scris mult și nu prea flatant pentru că administrația locală se încăpățânează să țină cu dinții de afurisita aia de scenă din fața Primăriei, pe care vrea cu tot înadinsul să se cocoațe, ținând parcă viu acel spirit al conducătorului iubit care generează multora o greață viscerală. Dar să le luăm pe rând!
Ce s-a scris mult dar… pe lângă? Ceea ce ține de bucuria celor mici de a participa la parada de Simfonie. Numai cine nu are sau nu a avut un copil de vârsta preșcolară sau școlară nu știe cu câtă bucurie poate aștepta un copil genul acesta de eveniment. Cu ce bucurie lucrează o săptămână întreagă la costumul său, cu cât entuziasm vorbește numai de asta până în ziua cea mare și cât de bine se simte defilând în aplauzele atâtor mii de oameni și în atenția blitz-urilor. Habar nu are cel mic cine Ionică, cine e Viorica, cine e Bisisica… El știe doar că va defila pe Strada Mare, nu că are de impresionat vreun juriu de renume mondial. Poate doar în rândul cadrelor didactice să existe acea dorință de a… demonstra celorlalți adulți din administrație niște… lucruri.
SPAȚIU PUBLICITAR
În privința copiilor ceva mai mari, în special a celor de liceu, chestiunea este discutabilă. E drept, nu mulți sunt entuziasmați de paradă. Ba, am spune, prea puțini sunt, dată fiind și vârsta la care prioritățile sunt altele, modul de a vedea lumea cu totul altul… În plus, sunt la vârsta la care pot discerne ridicolul unei situații sau alta… Ca atare, mulți sunt luați cu arcanul, dar nu am putea spune că nu sunt bucuroși, în subsidiar, că au scăpat de niște ore…
Legat de tribuna pe care stau cocoțate gazdele și musafirii, de ani de zile presa a criticat această tară a administrației locale, care se încăpățânează să rămână blocată în proiect. Decent, de bun simț, de 2018, ar fi fost ca oficialii să stea și ei, ca toți ceilalți, necocoțați. În fața primăriei, pentru că sunt… oficialii, organizatori și gazde, alături de musafiri de rang înalt, dar fără a se expune într-un mod atât de ridicol. Ar fi fost un semnal de normalitate, de… open-mind… Numai că la Pitești e mai greu. Aproape imposibil, dacă ținem cont de câte ori a fost tocat și Tudor Pendiuc pe acest subiect și… tot degeaba.
Dincolo de tribuna oficială, al doilea lucru care personal m-a deranjat a fost modul în care minunatele lalele și standurile cu flori se toropeau sub miros de mititei, cârnați și muștar. Pur și simplu, în târgușorul ăsta al nostru autoritățile nu pot concepe că oamenii pot avea bucurii estetice în afara satisfacției mațului. Pentru ele, fiecare floare trebuie însoțită și de o ciorbă de burtă cu ardei iute.
O vată de băț sau mere glazurate pentru copii, hai și popcorn sau clătite cu ciocolată! Parcă le digeri mai ușor la pachet cu o sărbătoare de gen. Dar modul în care fumul gros de grătare plana asupra gingașelor flori și damful aferent… ei bine, asta, m-a făcut să simt până în ultima celulă că locuiesc, totuși, în Pitești.
O țară întreagă s-a oripilat la vederea fetiței pusă de instructor să stea în cap, direct pe asfalt.
Într-adevăr, greu de digerat o astfel de imagine! Însă, în cazul acesta, principala vină o are instructorul pentru care copilul a fost mai puțin important decât lucrul pe care dorea să-l demonstreze cu orice preț. La fel de regretabil este că cei care au asistat nu au avut reacție. Și nici inspirația de a reacționa așa cum ar fi trebuit. E drept că totul s-a petrecut destul de rapid și ni se întâmplă multora să nu avem reacție. În cazul de față e regretabil că absolut nimeni, dar nimeni, nu a avut inspirația să intervină…
Ce m-a mai deranjat? Lipsa de reacție a autorităților în fața mărfurilor comercializate. Cel puțin duminică, pe la orele prânzului, era invazie de rromi, adică de liber-întreprinzători care vindeau, întinse direct pe pavele, covoare care numai motiv floral nu aveau… Obositoare a fost și teribila aglomerație și cozile la absolut, dar absolut orice, dar asta poate fi trecută lejer și la capitolul ,,reușite". În definitiv, se poate spune că Simfonia Lalelelor s-a bucurat de o prezență impresionantă și pentru asta ar fi culmea să avem obiecții, mai ales că s-a decis ca, pentru încă o săptămână, comercianții să-și mențină standurile pe Strada Mare. Să sperăm că standurile, nu și covoarele cu motive… otomane.
În privința concertelor, părerea mea chiar nu e una relevantă, pentru că este una subiectivă. Nu sunt fanul niciunuia dintre invitații celebrii pentru care municipalitatea a dislocat bani grei din buget, dar asta nu înseamnă că mii de piteșteni nu au venit într-un suflet să o vadă pe Andra.