2,8K
In perioada 12-14 iulie 2013, Dambocioara si Rucar gazduiesc prima editie a Festivalului International Cutural Medieval ,,Cavalerii Templului Sacru”. Festivalul este prevazut a avea doua evenimenterelativ distincte: promovarea turismului si sensibilizarea opiniei publice pentru reabilitatea Cetatii Oratia (12-13 iulie 2013 / Dambovicioara) si promovarea turismului in aceasta zona de nord a Argesului unde exista o cetate medievala (Oratia), prin intalnirea Ordinelor Reunite ale Cavalerilor Cruciati din Romania (13-14 iulie 2013 / Rucar).
Desfasurat ca preambul la Sarbatorile Argesului si Muscelului, Festivalul Cultural Medieval isi propune sa acopere si aceasta tema a turismului de nisa in zona de nord a Argesului.
Ca loc de desfasurare a manifestarii de la Dambovicioara nu putea fi aleasa decat zona din imediata apropiere a Cetatii Oratia. Astfel, vineri – 12 iulie 2013, incepand cu ora 18.30, sunteti asteptati la Dambovicioara, pe drumul national DN73 ce leaga Brasovul de Campulung Muscel.
Din program:
-Ansamblul folcloric de copii ”ORATIA” si invitatii sai
-Muzica medievala cu „Cimpoierii din Transilvania”
-Animatie si jonglerii, dans medieval si efecte pirotehnice cu trupa „ARTGOTICA” Sibiu
-Lupte cavaleresti „Teutonii Cetatii Negre” – Codlea
-Atelierele mestesugaresti
Despre Cetatea Oratea
Cetatea Oratea (in unele documente este denumita Oratia) a fost ridicata pe "Dealul Sasului", la 1,5 km nord de satul Podu Dambovitei, judetul Arges, la circa 300 m est de soseaua Campulung – Brasov (DN73), la 6 km nord de Rucar. Potrivit opiniei unora dintre specialistii care au studiat-o, cetatea Oratea a fost construita, la inceputul secolului al XIII-lea, prezumptiv in anul 1212, de cavalerii teutoni. La 1211 regele Ungariei Andrei al II – lea a adus si asezat in tara Barsei Ordinul Cavalerilor Teutoni cu misiunea de a apara acest teritoriu impotriva atacurilor triburilor migratoare ale cumanilor. Acestia au primit libertatea de a ridica „Cetati de Lemn si Orase de Lemn” cu sprijinul si munca localnicilor. Ei au construit in partea sudica cetatile de la Tabla Butii si Oratia. Aceasta din urma, numita de unele izvoare si cetatea Dambovitei, strajuia si controla si vechiul drum comercial ce trecea pe la poalele cetatii.
In prezent, vechea fortificatie este ruinata. Din ea s-au mai pastrat doar cateva portiuni de ziduri, cetatea aflandu-se intr-o stare de degradare si invadata de vegetatie. Printre specialistii care au atribuit cavalerilor teutoni ridicarea cetatii se numara I. Puscariu, A. Lapedatu si Gustav Treiber. Treiber invoca in sprijinul acestei ipoteze tehnica de constructie, caracteristicile turnului care este deschis catre interior, denumirea de Dealul Sasului a culmii la capatul careia se afla cetatea, precum si importanta deosebita pe care o avea drumul catre Campulung din punctul de vedere al colonistilor sasi.
Data la care a fost construita cetatea Oratea este, de fapt, necunoscuta. Pe baza materialului arheologic gasit cat si a studierii documentelor si contextului istoric, alti cercetatori incadreaza ridicarea cetatii in a doua jumatate a secolului al XIV-lea. W. Horwath a presupus ca ea fusese vama a Transilvaniei, dar ca odata cu trecerea cetatii in proprietatea Tarii Romanesti, Ludovic al V-lea ar fi pus sa fie ridicat Castelul Bran, pentru a o inlocui.
In anii 1968-1970 a fost organizata o alta campanie de sapaturi arheologice. Cu aceasta ocazie au fost descoperite suficiente dovezi pentru a sustine datarea cetatii in a doua jumatate a secolului al XIV-lea, unele elemente atestand folosirea ei si in secolul al XVI-lea. S-a constatat inexistenta unor materiale anterioare celei de a doua jumatati a secolului al XIV-lea.
Tipologic, „cetatea” Oratia nu este o adevarata cetate, ea corespunzand mai curand fortificatiilor de mici dimensiuni, al caror rol era de a pazi cai de acces sau puncte strategice importante.
Ruinele cetatii Oratea sunt inscrise in Lista monumentelor istorice din judetul Arges, constructia fiind datata la mijlocul sec. al XIV-lea. In anul 2007, Consiliul Judetean Arges a preluat cetatea Oratea in vederea reabilitarii si redarii acesteia circuitului turistic. Planurile de reabilitare includ realizarea unui drum de acces in lungime de 300 de metri de la soseaua nationala, deschiderea unui santier arheologicsi crearea de spatii de vanzare pentru producatorii traditionali din zona. Lipsa fondurilor a facut ca lucrarile sa fie amanate.
Toate acestea si multe alte teme se vor dezbate in cadrul Sesiunii de comunicari istorice pe tema: „CAVALERII TEUTONI IN TARA BARSEI”, desfasurata sambata, 13 iulie 2013 incepand cu ora 10.00 in sala mare de conferinte Pensiunea Dealul Sasului.
Comunicari istorice:
-Conf. Dr. Ioan VOROVENCI – „TaraBarsei”- documentar
-Jean Luc FERNAGUT – ”Istoriatemplierilorfrancezi”
-Conf. Dr. Ionut Virgil COSTEA- ”Politicaexterna a Ungariei in sud-estulEuropei in prima jumatate a sec. al XIII-lea”
-Dr. in istorie Adrian IONITA – „Teutonii in Tara Barsei”
-Prof. Dragos VRINCEANU si prof. Tudor VLAD „Prezenta teutonilor in spatial cuprins intreTara Barsei si Campulung”
-dr. in istorie Gheorghe CANTACUZINO –”Din nou despre Cetatea Oratia”
-dr. in istorie Aurel VALCU-Moneda si comert prin pasurile Carpatilor in sec. XIV-XV-lea”
-prof. Univ.dr. Stefan TRAMBACIU – „ Prezenta teutonilor in zona”.
Sambata – 13 iulie 2013, incepand cu ora 14.00 manifestarile vor avea loc la Rucar.
Din program:
-Primirea oficiala la Primaria Rucar si inmanarea cheii
-Ritualul Cavalerilor Templului Sacru (un eveniment rar accesibil – la Restaurantul „Popasul Cavalerilor”)
-spectacole in Parcul Podisor – Demonstratie Centru de calarie ,,7 CAI” – Namaiesti
-Program de lupte cavaleresti “Teuntonii Cetatii Negre”
-Animatie si jonglerii cu steaguri, dans medieval cu ”Artgotica”
-21.30 – Parada Ordinelor Reunite ale Cavalerilor (cu torte), acompaniati de „Cimpoierii Transilvaniei”
-23.13-Rugaciune cavalereasca pentru pace (transmisiune on-line) la 800 de ani de atestare documentara a cavalerilor teutoni pe teritoriul Romaniei.
Duminica – 14 iulie 2013, manifestarile vor debuta, incepand cu ora 10.00, cu un moment dedicat Zilei Nationale a Frantei, apoi Istoricul Cavalerilor Vinului, continuand cu animatiile si jongleriile celor de la ”Artgotica”, spectacol de muzica medieval prezentat de “Cimpoierii din Transilvania”, grupul vocal „Florile Rucarului”- Liceul Tehnologic „Victor Slavescu” Rucar, luptele cavaleresti -“Teutonii Cetatii Negre”, standuri cu produse traditionale si mestesugurile zonei.
Organizatori:
-Primariile celor doua comunitati – Dambovicioara si Rucar
-Consiliul Judetean Arges
-Asociatia de dezvoltare si promovare a spiritului muscelean ”Clubul Prieteniei”, cu spijinul Primariei Mioveni si Centrului cultural Mioveni.
Invitati speciali:
-reprezentantii O.S.M.T.H. – Saint Bernard, Nice Cote d`Azur
-Ordinul European al Cavalerilor Vinului) – Consulatul Romania
-Ordinele Reunite ale Cavalerilor Cruciati din Romania.
Despre cavalerii templieri
Purtand titulatura oficiala Ordinul Cavalerilor Saraci ai Templului lui Solomon, organizatia a fost infiintata in 1118 de nobilul francez Hugues de Payens pentru a escorta pelerinii in Tara Sfinta. Initial, timp de 9 ani,ordinul a cuprins doar noua cavaleri, dar in scurt timp s-a extins, devenind o forta redutabila nu numai in Orientul Mijlociu, ci si in Europa. Dupa recunoasterea oficiala a organizatiei,Hugues de Payens a pornit spre Europa, solicitind pamanturi si bani din partea familiilor regale si nobiliare, in 1129 a ajuns in Anglia si a fondat primul centru templier de aici, pe locul in care seafla astazi statia londoneza de metrou Holbom. La fel ca toti calugarii, cavalerii depusesera juramint de saracie, castitate si supunere, dar traiau in lumea materiala si se angajasera sa ia spada in maini la nevoie, impotriva dusmanilor lui Hristos, astfel ca imaginea templierilor a devenit inseparabila de cea a cruciadelor menite sa-i alunge pe necredinciosi din Ierusalim si sa asigure suprematia crestinilor in Tara Sfinta. In 1128, la conciliul de la Troyes, templierii au fost recunoscuti oficial ca ordin militar si religios.Protagonistul aflat laoriginea acestui eveniment afost Bernard de Clairvaux, conducatorul Ordinului Cistercian, canonizat mai tirziu. Dar, dupa cumscria Bamber Gascoigne:„Era agresiv, ofensiv… un politician viclean, lipsit de scrupule in metodele pe care le folosea pentru a-si dobori adversarii". Bernard este cel care a scris Regulamentul Cavalerilor Templieri, pe baza celui al cistercienilor, iar unul dintre protejatii sai, devenit intre timp Papa Inocentiu al II-lea, a declarat in 1139 ca, din acel moment, templierii nu vor mai raspunde decat in fata suveranului pontif.
Dezvoltandu-se in paralel, intre cele doua ordine a existat un anumit grad de coordonare deliberata; de pilda, seniorul lui Huguesde Payens, contele de Champagne, i-a donat viitorului Sfint Bernard pamanturile din Clairvaux,unde acesta si-a construit apoi „imperiul" monastic. Semnificativ este si faptul ca Andre de Montbard,unul dintre cei noua cavaleri fondatori, era unchiului Bernard. Unii specialisti au sugerat ca templierii si cistercienii au actionat impreuna, in conformitate cu un plan prestabilit, pentru a pune stapinire pe crestinatate,dar stratagema lor nu a reusit.
In perioada lor de glorie in Europa, prestigiul si forta financiara a templierilor erau aproape inimaginabile. Astfel, in 1307, inevitabilul sfarsit s-a produs. Regele Frantei Filip cel Frumos, un monarh extrem de puternic, a pus la cale distrugerea templierilor de comun acord cu papa. In urma unor ordine secrete transmise reprezentantilor regelui, templierii au fost arestati in ziua devineri, 13 octombrie 1307, torturati si apoi arsi pe rug. Defapt, putini cavaleri au fost executati, desi majoritatea celor capturati au fost „luati la intrebari" —un eufemism convenabil pentru torturile infioratoare la care au fost supusi. Cativa au ajuns pe rug, printer ei aflindu-se si Marele Maestru Jacques de Molay, ars in Ile de la Cite din Paris, sub zidurile Catedralei Notre-Dame. Dintre miile de membri ai ordinului, numai cei care au refuzat sa recunoasca acuzatiile aduse si cei care si-au retractat marturisirea au fost ucisi. Dar cat de reale au fost acele marturisiri smulse cu fierul rosu? Si ce anume era de asteptat sa recunoasca templierii? Relatarile in acest sens sunt pitoresti…
Despre Ordinul Templierilor
“Hospitale Sancte Marie Theutonicorum Jerosolimitanum” (Ordinul caselor germane) a fost infiintat in 1190 de catre ducele Frederick de Swabia in timpul asediului orasului Acre din Palestina, Tara Sfanta, in timpul celei de a treia Cruciade, cand o fratie spitaliceasca formata din germani din Bremen a fost creata pentru a ingriji cruciatii nemti. Acest nou grup a primit o cladire drept sediu, dupa cucerirea orasului, si in 1198 s-a transformat intr-un ordin militar-monastic dupa modelul cavalerilor Ospitalieri si Templieri. S-a tinut o ceremonie in data de 5 martie 1198, la care au participat Patriarhul Ierusalimului, Regele Ierusalimului, comandantul armatei cruciate si maestrii ordinelor Cavalerilor Templieri si Ospitalieri pentru a celebra infiintarea oficiala a Cavalerilor Teutoni drept un ordin militar. Crearea acestui nou ordin reflecta si influenta tot mai mare a dinastiei Hohenstaufen in Tara Sfanta. O bula papala emisa de Inocentiu al III-lea (1198 – 1216), datata 19 februarie 1199, a confirmat evenimentul si a mai specificat ca noul ordin va avea grija de bolnavi ghidandu-se dupa regulile Cavalerilor Ospitalieri, in schimb celalalte activitati vor avea drept model organizarea Cavalerilor Templieri.
Fecioara Maria este considerata principala protectoare a teutonilor, secondata de Sfanta Elisabeta a Ungariei, dupa canonizarea acesteia in 1235. La fel si Sfantul Gheorghe este venerat deoarece acesta este protectorul ordinelor cavaleresti si al cruciadelor. Cavalerii teutoni imbracau mantii albastre cu o cruce neagra purtata peste o tunica alba. Aceste semne distinctive au fost confirmate de Papa in 1211.
Cavalerii traiau in comun, se odihneau in dormitoare cu paturi simple, mancau impreuna si nu in exces. Hainele si armura erau de asemenea simple dar practice iar activitatile lor zilnice constau in antrenamente pentru lupta, intretinerea echipamentului militar, calaria. Marele Maestru era ales pe viata iar adjunctii sai purtau numele de Mare Comandant. Marelui Maestru ii erau subordonati preotii si Marele Maresal, comandantul cavalerilor si soldatilor. Au mai fost create si alte functii pentru membrii care sa administreze trezoreria, sa raspunda de constructii, imbracaminte, de cei bolnavi, etc. Cei alesi in aceste functii de data mai recenta ocupau acest rol administrativ pe durate mai scurte de timp, de obicei pe perioada unui an de zile. Dupa ce Ordinul s-a extins in Europa a fost necesara numirea unor Maestri Provinciali pentru Germania, Prusia si mai tarziu Livonia (astazi teritoriul Letoniei si Estoniei).
Cavalerii teutoni s-au stabilit in Estul Europei pentru prima data in 1211 dupa ce Regele Andrei al Ungariei i-a invitat sa isi stabileasca un avanpost la granitele Transilvaniei, pentru a se proteja de cumani. In 1217 Papa Honorius al III-lea a proclamat o cruciada impotriva prusacilor pagani. A fost cerut si ajutorul teutonilor dupa ce ducele Conrad de Massovia a fost atacat de prusaci. Cavalerii teutoni au acceptat sa intervina dupa ce li s-a promis ca isi vor putea insusi teritoriile cucerite de la prusaci.
Incorporarea in Ordinul Teutonilor a Cavalerilor Sabiei (sau Cavalerii lui Hristos, cum mai erau cateodata numiti) in anul 1237, s-a dovedit foarte favorabila. Cavalerii Sabiei erau un grup fratesc militar de dimensiuni mici dar puternic, din Livonia. La inceput s-au aflat sub autoritatea Arhiepiscopului de Riga, dar dupa capturarea Livoniei au devenit practic independenti. Dupa infrangerea dezastroasa suferita in batalia de la Sauler din septembrie 1236, cand au murit o treime dintre ei, inclusiv Maestrul lor, situatia a devenit grava. Solutia a venit in urma unirii cu Ordinul Cavalerilor Teutoni, asigurandu-se astfel supravietuirea lor. Acestia au beneficiat chiar de un statut de semi-autonomie in provincia lor. Noul Maestru al Livoniei, un nobil comandant teuton, a devenit acum Maestru Provincial in cadrul Ordinului Cavalerilor Teutoni.
In 1243, Papa Inocent al IV-lea, a inclus posesiunile teutonilor in domeniul papal, dar in realitate Ordinul era total independent. Dupa caderea cetatii Acre in 1291, Marele maestru s-a retras initial in Cipru, dupa aceea a mers in Venetia, unde a fost recrutat un mic grup de cavaleri italieni, si dupa cucerirea Pomeraniei in 1309, acesta s-a stabilit in Marienburg
In acest moment Ordinul devenise deja unul exclusiv nobiliar si a atins o forma politica independenta. Pe parcursul secolului al XIV-lea au fost construite in Prusia zeci de orase, targuri si aprozimativ 2.000 de sate de catre Cavalerii Teutoni.
Marea Reforma a adus multe schimbari in interiorul Ordinului Cavalerilor Teutoni. Chiar Luther le-a scris in 28 martie 1523, invitandu-i sa renunte la legamintele lor si sa se casatoreasca. In 1525 Marele Maestru Albrecht de Brandenburg-Anspach a secularizat domeniile detinute in Prusia, a iesit din Ordin, s-a convertit la protestantism, si a devenit vasal al regelui Poloniei in 10 Aprilie. In Livonia, Maestrul Livlands Gotthard von Ketteler a facut acelasi lucru in 1561 si a adaugat ducatului Kurland ceea ce a mai ramas din teritoriile detinute odinioara, restul fiind deja detinute de Suedia si Polonia. Deja, in mare parte, Ordinul nu mai era o entitate cruciata medievala.
In Imperiul German, Maestrul German al Ordinului a devenit Mare Maestru in 1530 si centrul administrativ al teutonilor a fost mutat din Marienburg la Mergentheim. Ordinul a supravietuit in Germania adaptandu-se politicii locale. Teutonii au primit protectia dinsatiei de Habsburg, care a reformat organizatia in 1606, si desi cavalerii teutoni au supravietuit, Ordinul nu si-a mai castigat niciodata independenta, si toate energiile lor au fost redirectionate inspre lupta Habsburgilor cu turcii (aproximativ 1.000 de soldati sub steagurile teutonilor). In a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, marile puteri au abandonat ideea si conceptul de Cruciada Crestina si membrii diferitelor ordine cavaleresti au fost dezlegati de legamantul lor de a lupta pentru eliberarea Tarii Sfinte. Fara a mai beneficia de misiunea lor istorica, teutonii s-au limitat in a oferi un regiment in serviciul arhiducilor austrieci si imparatilor germani.
Organizatiile “Ordinul Teutonic al Cavalerilor Onorabili” (1866) si “The Marianer des Deutschen Ordens” – pentru femei – (1871) au fost create pentru a atrage suport financiar, in timp ce cavalerii teutoni erau nobili ofiteri in armata austriaca.
In timpul Primului Razboi Mondial cavalerii teutoni au atras 1.500 de sponsori din randul nobilimii austriece pentru sustinerea efortului financiar de ingrijire a ranitilor. Ordinul a ingrijit in institutiile proprii aproximativ 3.000 de soldati. Odata cu terminarea Primului Razboi Mondial si cu sfarsitul monarhiei Habsburgilor, Ordinul si-a pierdut si ultimele posesiuni. In 1923 arhiducele Eugen a demisionat din functia de Mare Maestru. In 1929 Papa a reorganizat organizatia sub forma unui Ordin pur religios format din preoti. Nu au mai fost numiti cavaleri propriuzisi in adevaratul sens al cuvantului, ultimul fiind Friedrich Graf Belrupt-Tissac care a murit in 1970.
Ordinul a fost interzis in timpul celui de al Doilea Razboi Mondial in Austria si Cehoslovacia de national-socialisti pentru ca era suspectat ca fiind un bastion pro-Habsburgic, dar a functionat totusi in Italia si Yugoslavia si s-a refacut dupa 1945 in Austria si Germania. National-socialistii au incercat sa isi infiinteze un Ordin Teutonic al lor la propunerea lui Himmler care isi dorea reinvierea unei elite militare germane. Acest nou Ordin se dorea a fi cea mai inalta distinctie a statului german national-socialist si doar zece oameni au primit acest titlu.
Astazi sediul Ordinului este la Viena, unde locuieste si Marele Maestru, si majoritatea membrilor sunt calugarite. Aceasta organizatie este unica in cadrul ordinelor religioase catolice prin faptul ca toate calugaritele membre ale Ordinului se afla sub autoritatea unui barbat. Ordinul dispune de un spital in Friesach din Carinthia (Austria) si o gradinita in Koln, dar membrii sai mai activeaza si in alte spitale, crese, gradinite (Bad Mergenthem, Regensburg, Nurermberg).
IN TERITORIILE ROMANESTI – In anul 1211 au fost colonizati cavalerii teutoni in Tara Barsei, cu scopul de a apara Transilvania de primejdia cumana, a ajuta expansiunea regalitatii si nobilimii maghiare si a catoliciza populatia romaneasca din acele regiuni.
In 1211, cavalerii teutoni au fost chemati de regele Andrei al II-lea si asezati in Tara Barsei, care nu era organizata de statul maghiar la acea data. Ca si teritoriile unde s-au asezat secuii si au fost colonizati sasii, tot astfel si Tara Barsei era locuita in acel timp de o numeroasa populatie romaneasca.
Drept rasplata a indeplinirii functilor pentru care au fost asezati, cavalerilor teutoni li s-au acordat privilegii economice, politice si bisericesti: scutire de vami si dari, scoaterea de sub jurisdictia voievodului Transilvaniei si dreptul de a-si alege dintre ei judecatorii, de a ridica cetati si orase din lemn, de a incasa dijma bisericeasca de la toti locuitorii acelui tinut, cu exceptia maghiarilor si secuilor care se vor aseza in Tara Barsei si care urmau sa plateasca dijma episcopului Transilvaniei. Pentru a-si realiza scopurile propuse, teutonii au adus cu ei colonisti germani, agricultori in marea lor majoritate, dar unii fiind si mestesugari si negustori.
Cavalerii teutoni au calcat insa intelegerea stabilita cu regele Ungariei: au depasit limitele teritoriale acordate la asezarea lor, au construit cetati din piatra, nu numai din lemn, au ademenit pe unii supusi ai regelui, pe care i-au asezat in Tara Barsei. Din aceasta cauza, la care s-a adaugat dorinta feudalilor maghiari ce voiau sa acapareze teritoriile concedate teutonilor, in 1221 izbucneset un conflict intre Ordinul Cavalerilor Teutoni si puterea regala, urmat de o impacare, in urma insistentelor Papei.
Dar impacarea a fost de scurta durata, deoarece cavalerii teutoni nu au respectat nici noua intelegere, urmarind sa isi creeze o stapanire independenta de regatul Ungariei.
Un nou conflict a izbucnit in anul 1225, cand regele, intrand cu armata in Tara Barsei, a alungat pe teutoni. In acest teritoriu a ramas populatia bastinasa, aflata acolo la asezarea teutonilor, la care s-au adaugat colonistii germani adusi de acestia.
Stapanirea statului maghiar ajunge, astfel, pana la Carpati, atat in sud, prin sasi si cavalerii teutoni, cat si in rasarit, unde secuii pe linia Oltului fusesera mutati in Ciuc si Trei Scaune, pe la inceputul secolului al XIII-lea.
RASNOV – Cetatea Rasnov
Ridicata de catre cavalerii teutoni pe o stanca calcaroasa inalta de 150 metri situata la sud-est de targul Rasnov, cetatea a fost extinsa ulterior cu ajutorul comunitatilor sasesti din Rasnov, Cristian si Vulcan.
PREJMER
1211 – prima atestare documentara a localitatii dateaza din 1211, printr-un document adresat de Andrei al II-lea catre cavalerii teutoni. Prin acest document, cavalerilor teutoni li se acordau drepturi asupra raului Tarlung (Tartillou), in imprejurimile acestuia se naste localitatea Prejmer (Tertillou).
CODLEA – cetate
Cetatea Codlea constituia una din cele 12 asezari ale sasilor din Tara Barsei. Initial exista o cetate pe un deal la poalele muntelui Magura. Aceasta purta numele de Schwarzburg, adica Cetatea Neagra. Legenda spune ca aceasta ar fi fost una dintre cele cinci cetati ridicate de catre teutoni in Tata Barsei. Un document din 1265 o atesta sub numele de Castro Feketewholum, iar in 1377 apare cu numele de Zeiden. De fapt, Cetatea Neagra a fost distrusa in 1345, noua asezare fiind intemeiata in zona de ses de la poalele Magurii si a devenit in timp un targ important. Numele sau latinesc era Cidinis si comunitatea avea statutul unui targ cu drept de judecata, ca si satele Prejmer, Feldioara si Rasnov. Satul a devenit in timp un targ important din cauza situarii lui pe drumul care lega Brasovul de Sibiu.
MAIERUS (Nussbach)
Unii scriitori de origine germana considera ca Maierusul a fost una din primele comunitati intemeiate de catre teutoni, cu toate acestea prima mentiune documentara dateaza din 1377 (Villa Nucum). De-alungul timpului asezarea a fost lovita rand pe rand de epidemii, invazii si inundatii. Maierusul face parte din cele 12 comunitati ale Tari Barsei.
