De-a lungul istoriei, minorităţile au fost cele care au schimbat lumea. Nu majorităţile amorfe, ci minorităţile active. Asta a făcut Fenomenul Colectiv, a trezit la viaţă acea minoritate scârbită, acea minoritate care, la naiba, nu poate fi manipulată. Pentru că e minoritatea aia care a plâns, la câteva săptămâni după Revoluţie, când a văzut că democraţia a fost confiscată de Ion Iliescu şi Compania.
Este minoritatea aceea care v-a refuzat întotdeauna mititeii, domnilor politicieni, v-a refuzat concertele cu manelişti şi a refuzat să vă înghită, pe nemestecate, toate minciunile. Acea minoritate care da, ascultă rock. Ascultă şi blues, şi jazz şi muzică clasică. A ascultat şi în vremurile comunismului, vremuri în care Pitiş cânta… ,,Nu contează cât de lung am părul, important e cât de mult gândesc”, şi ascultă şi acum, când ,,The Wall-ul” celor de la Pink Floyd – dacă nu aţi văzut filmul, vi-l recomand cu multă căldură – este mai actual ca niciodată.
România se revoltă. România este în stradă. România este înspăimântată pentru prima oară că ar putea să-i fie furat acest nou început! România începe să semene cu ceea ce este, cu adevărat, undeva în catacombele subconştientului colectiv.
20.000 de oameni au fost în stradă! Şi e doar începutul! România s-a trezit!
