1,6K
Ministerul Sanatatii a tras un semnal de alarma cu privire la criza de sange din spitalele din Romania. Un semnal de alarma care a adus in centrele de transfuzii sute de mii de romani. Peste tot in tara s-au format cozi imense, semn ca romanii nu raman indiferenti la nevoile semenilor sai. Aiurea!
In realitate, lucrurile stau altfel. M-am convins inca o data urmarind o stire TV. Reporterul care transmitea live, un baietas care ii tot dadea cu ,,gestul nobil”, ,,simtul caritabil”, ,,dragostea fata de aproape”, a avut nefericita inspiratie sa intervieveze unul dintre sutele de oameni aflati la coada intr-un centru de transfuzii din Bucuresti. ,,Donam pentru bonuri, domnule, asta e realitatea! Ne e foame! Trei sferturi din coada asta e aici pentru bonuri. Oamenii au copii acasa, n-au ce le pune pe masa!”. Reporterul, suparat ca… ingratul ala de cetatean ii tot da cu bonurile, insista cu intrebarile: ,,Dar faceti un gest nobil, nu?”. La care omul, scarbit, ii raspunde: ,,N-auzi, dom’le, ca donam pentru bonuri?!”
7 bonuri de masa – atat primesc cei care aleg sa doneze pentru viata. Si e bine ca e asa. E bine pentru ca este o realitate faptul ca in Romania se moare de foame, iar aproape 70 de lei in bonuri de masa inseamna un calup de salam, un pui, cinci kile de cartofi, un kil de fasole, un bax de ulei la reducere si, poate, un pachet de zahar si unul de faina. Practic, romanii ajuta pentru ca, in primul rand, se ajuta pe ei. Daca nu ar fi existat bonurile cu pricina, fiti convinsi ca nu am mai vedea aceste cozi la centrele de transfuzii. Am fi niste ipocriti sa spunem ca lucrurile stau altfel. Si am fi si mai ipocriti sa condamnam acest lucru, pentru ca simtul umanitar, simtul caritabil cu greu se naste intr-o societate bolnava si saracita, intr-o societate in care singura constanta este grija zilei de maine.
