Azi. Ora 19.00. Quantic (București). Trupa SPAM aniversează cinci ani în actuala formulă. O urmăresc de ceva vreme, suficient cât să realizez că bună parte dintre melodii le-aș fi putut asculta pe FM dacă… Dacă. Vestea bună este că, la 30 de ani de la Revoluție – timp suficient să ne săturăm și de fetițe goale, și de silicoane, și de băieți de băieți -, lumea a început să vrea ALTCEVA. Și altceva! Că e loc! Pe lângă 20 de ,,Hola, mă cheamă Mariola” pe zi își pot face loc și ,,Drumul”, ,,Facem dragoste” sau ,,Ultimul cântec pentru ea” de la SPAM. ,,Trebuie să muncim mai mult, să ne profesionalizăm. Vestea bună e că lucrăm la asta.” mărturisește Cosmin Vaman. Și-a găsit timp să răspundă întrebărilor noastre chiar dacă, în câteva ore, va urca pe scenă, și-i mulțumesc pentru efort. Am redescoperit printre rânduri acel Vaman pe care l-am intuit în versurile cântecelor sale. Vă invit să-l descoperiți și voi! Pentru că… merită!
Cât timp simțim că avem entuziasmul, energia și bucuria de a cânta, suntem pe drumul cel bun
SPAȚIU PUBLICITAR
*Cosmin Vaman, de 5 ani faci SPAM în actuala formulă. Te invit la un scurt inventar muzical! Câte albume, câți fani, câte discuri de platină, câte apariții la Măruță, pe sofa?
**Sistematic:
Două existente, unul în chinurile facerii.
Suficient de mulți să ne întrebăm dacă îi merităm cu adevărat.
În general folosim ca materie primă dragostea. Cu platina nu suntem foarte familiari.
Nu am avut plăcerea :( Poate ne vom apuca de spus și lucruri mai scandaloase, nu știu…
*Unde v-a dus… drumul pe care l-ați început cu cinci ani în urmă și care este direcția către care mergeți?
**Ne-a dus în fața multor oameni care ne-au și pe care i-am iubit și nu ne-am oprit din asta încă. Nu știm unde duce. Dar cât timp simțim că avem entuziasmul, energia și bucuria de a cânta, suntem pe drumul cel bun, nu văd de ce ne-am abate.
*Zi-mi câteva cuvinte despre fiecare dintre minunații din trupă!
**Cu Alexandra Andrei am cântat dinainte de a exista SPAM. Nu există doar o compatibilitate vocală, ci și, în mod esențial, de viziune asupra muzicii și a locului nostru în ea.
Că tot vorbeam mai devreme de energie, toboșarul nostru, Ciprian Diaconu e ca o perfuzie cu energizant care se tot ține după noi (sau noi după el, depinde de piesă). E un om cald, talentat, cu gusturi bune și fundamental bun.
În concerte mă rezum să spun despre Tudor Olaru că este basistul trupei, ceea ce este nedrept de sumativ. Tudor este parte importantă a procesului nostru de producție audio-video, e un om care înțelege bine amplasarea noastră în muzică și adesea capul limpede al trupei. Deși este un basist foarte bun, ar putea oricând să se lase de cântat și să devină un producător la fel de performant. Ne bucurăm că nu o face.
Eugen Toboș este de aproape doi ani chitaristul trupei, dar prieten ne e de mult mai mult timp. Lăsăm la o parte că e cel mai tânăr din trupă (lucru care ne ajută, deși nu are el un merit deosebit pentru asta). Eugen este un instrumentist de calibru – în cazul lui, virtuozitatea se îmbină fericit cu bunul gust și sensibilitatea. Suntem norocoși să cântăm împreună.
Deși nu sunt acum parte din componența de bază a trupei, vreau să mai amintesc doi oameni cu o contribuție covârșitoare la drumul nostru de până acum. Unul dintre ei este Alexandru Cismaru, care ne-a fost chitarist aproape trei ani, iar acum poate fi ascultat (cu gura căscată adesea) la trupa The Humans – muzicalitatea lui a influențat consistent ceea ce a devenit muzica trupei SPAM și nu îmi pot imagina o versiune de viață, în vreun univers paralel, în care să nu fim, inevitabil, prieteni.
Celălalt este Victor Panfilov – cel care poartă responsabilitatea pentru sunetul primelor două discuri (Drumul și Facem Dragoste), dar și pentru mai mult decât atât. Lucrând alături de domnia sa, am învățat multe despre muzică și despre noi înșine la intersecția cu ea. Încă un om pe care nu ni-l putem scoate din suflet nici cu pickamerul.
Cum nu se plictisesc toți dj-ii de muzică ce sună identic, abia asta nu îmi explic
*În multe dintre melodiile voastre ați abordat teme sociale, metehne ale societății în care trăim. În ce măsură crezi că, prin muzica lui, un artist poate schimba lumea în care trăiește, oamenii?…
**Nu poate. Cine crede că poate e vanitos dincolo de o bună măsură cuvenită. Dar ce poate, este să fie sincer. Să scoată în afară exact lucrurile pe care le găsește cotrobăind în interiorul lui. Dacă e dragoste, să se audă așa cum e. Dacă e revoltă, foarte bine, s-o strige. Dacă e umor, să împărtășească așa bucuria interioară. Oamenii se schimbă când vor ei. Dar, fără pretenția de a-i schimba, există o doză de miracol în întâlnirea dintre ei. Există o ciocnire cu potențial creator atunci când ideiile și simțirile tale se întâlnesc fericit cu ideile și simțirile celorlalți. Poate forma asta de dragoste să schimbe lumea, nu știu…
*Trăim astăzi consecințele unui sistem pe care l-am tolerat și alimentat cu materie primă de proastă calitate. Uneori ai impresia că suntem la un pas de implozie. Când crezi că va veni și vremea aceea când românii vor spune: vrem și noi muzică?! Ne-am săturat de dictatura plasticului și versului retard!
**Muzica e cea mai mică problemă. Nu simulacrul de muzică e prima problemă. Simulacrul de responsabilitate, de dezvoltare, de bună credință, de grijă față de semeni, astea ne vor ucide înaintea prostului gust din FM. Chiar și în muzica așa-zis comercială (să nu crezi că nu ne-ar plăcea să fim comerciali, să vindem bine, să ajungem la multă lume) sunt oameni cu talent, inspirați și cu mult potențial. Nu stilul muzical e o problemă, cât mai ales lipsa de diversitate. Cum nu se plictisesc toți dj-ii de muzică ce sună identic, abia asta nu îmi explic.
Luxul de a face lucrurile care îți aduc bucurie poartă la rândul lui în el multă valoare
*,,Nu se fac bani din inimă, nici din umor" – spuneai într-unul dintre cântecele tale. Și cu toate acestea… ai ales acest drum. Ești… masochist?
**Sper să nu se înțeleagă că mă plâng. Am trăit 35 de ani fără să fac (mulți) bani și nu am avut cea mai proastă viață pe care aș fi putut-o avea. Luxul de a face lucrurile care îți aduc bucurie poartă la rândul lui în el multă valoare.
*Spuneai la tine pe perete că ai pregătit mereu un stick cu manele, doar că, din păcate, cânți live. Și totuși, nu te-ai gândit și la o trupă de dansatoare? Sau măcar să te faci gay? Sau poate Alexandra să-și planteze o pereche de silicoane mărimea D. Ajută la promovare, înțeleg…
**Stickul cu manele era o glumă, cântatul live nu. Pentru dansatoare nu suntem pregătiți, iar gay nu cred că poți să te faci. Propunerea pentru Alexandra pot doar să o dau mai departe, fără să mi-o asum. În rest, dacă am ști cu siguranță ce ajută la promovare, am face exact asta. Bine, mai puțin cele de mai sus.
*Ai impresar? Și dacă n-ai, ar trebui ca și artiștii din zona folk să aibă unul?
**Nu avem, dar avem nevoie. Profit de ocazie să scriu aici că suntem mai mult decât dornici să stăm la o cafea cu unul, poate legăm o prietenie mutual benefică.
Nu cred că dispare nevoia oamenilor de cuvinte frumoase
*Hai să ne întoarcem puțin la… origini! Cum a fost primul tău contact cu lumea… folk? Dar primul contact cu festivalurile-concurs de gen? Împărtășește cu noi câteva impresii, picanterii!
**Eu nu mi-am propus niciodată să cânt folk. Eu mi-am luat chitara, am cântat ce am simțit și acolo m-am nimerit. Cred că piesele mele sunt suficient de eterogene stilistic încât sa treacă adesea granițele genurilor muzicale. Dar la festivalurile folk am apreciat mereu componenta compoziției bazate pe creație. Văd copii de 14-15 ani care scriu propriile cântece, multe dintre ele de invidiat. Am avut mereu în festivalurile astea nu doar aprecierea juriilor cât mai ales pe cea a sălilor. Mi-au dat curaj să mă iau în serios, așa că le păstrez o amintire frumoasă. Le recomand celor care scriu cântece să încerce să concureze.
*Au veteranii răbdare cu cei tineri? Îi sprijină în vreun fel? Îi încurajează?
**Cei pe care i-am întâlnit noi au avut răbdare și dragoste pentru noi. Unii ne-au ajutat mai mult decât cred că pot eu povesti aici, alții măcar ne-au dat o vorbă bună să ne țină la drum. Sunt oameni pe care îi admirăm și cărora le suntem recunoscători.
*Unii spun că folk-ul e cu mâinile pe piept, alții că încă ar mai avea puls. Cum se văd lucrurile, de la Iași? Și cum vezi comunitatea folk din România, în general?
**E plină țara de tineri care cântă la chitară. Că nu vor cânta muzica pe care părinții sau bunicii lor o ascultau pe stadioane, asta e clar. Stilistic, viitorul va fi diferit, dar eu cred că scurtătura asta între suflete pe care muzica sinceră a unui om cu o chitară o poate face va rămâne ceva necesar. În rest, eu sunt pentru diversitatea formelor de expresie. Nu cred că dispare nevoia oamenilor de cuvinte frumoase.
*,,Nu sunt destul de trist să fiu folkist!" – ne spui într-unul dintre cântece. Între timp s-a mai schimbat ceva? Ai făcut și tu cântece mai serioase, mai profunde, în care să pui o metaforă, o comparație, niște expresii din vocabularul cu… cuvinte frumoase? Spre exemplu, când eram în clasa a III-a, mi-a plăcut foarte mult comparația… ,,cerul, ca un policandru". Ai vreun… policandru în cântecele tale?
**Scriu cântece atât de profunde pe cât sunt. Spre exemplu, când am scris cântecul la care faci o aluzie simpatică mai sus, nu eram deloc. Pot să îți spun că pe următorul nostru album, latura asta ludică, deși nu dispare, devine cumva secundară unor cântece cumva mai așezate. Nu știu cum să gestionăm echilibrul dintre cele două stări. Cântăm cum suntem.
Uneori e mai greu și se mai insinuează mârșav gândul renunțării, dar ne revenim repede
*Dacă ai fi prins perioada cenaclului lui Păunescu, așa cum au prins-o niscai corifei, în ce ipostază te-ai fi văzut? Crezi că asta te-ar fi făcut să fii… măcar puțin mai trist, deci… mai folkist?
**Îmi place să cred despre mine că sunt egal cu mine însumi indiferent de contextul în care mă amplasez. Dar aceasta este, desigur, o minciună. N-am cum să știu cum aș fi gestionat o viață pe care nu mi-a fost dat să trăiesc. Dar e clar că generația noastră privește – nu neapărat cu invidie – dar cu un oarecare jind spre ideea de a ne cânta muzica pe stadioane unor oameni care au nevoie disperată de o asemenea evadare. O promovare de asemenea calibru muzica noastră nu va avea niciodată.
*Din experiența pe care ai acumulat-o, cu ce ,,păcătuiesc" cei care cântă muzică de calitate, și o fac foarte bine, dar cu toate acestea… nu încap în televizoarele și nici pe radiourile comerciale?
**Pot vorbi doar în ce mă privește. Muzica trebuie să facă parte dintr un pachet care cuprinde producție actuală și de calitate, imagine, atenție la comunicare și prezență de spirit. Iar astea nu sunt suficiente. Trebuie să fie și bună. Și nici atunci nu e garantat succesul, ci abia ajunge să aibă o șansă. Dacă vrem să ne luăm în serios, trebuie să muncim mai mult, să ne profesionalizăm. Vestea bună e că lucrăm la asta.
*Fă-ne un Top 10 al melodiilor tale! Știu, e greu, da-i musai!
Una și-atât
undeseduce
DOR
My own jewel
O fată pe lună
LMA
Mai tineri
Timp
Made of love
Adevăruri universale
Preferatele mele sunt mereu cele nelansate încă. Astea sunt piese în pregătire, veți începe să le auziți în curând. Dintre cele existente, căutați pe internet „Cele mai frumoase”, „Puțin câte puțin”, „Andreea”, „Alerg”, „Liliac” – așa până dați de gust.
*Vreau să închei într-un ton… optimist, deci te întreb direct: pentru că tot ați făcut cinci ani și sunteți trupă, voi… când vă destrămați? Că ai văzut, și trupa Andre s-a destrămat! Dacă vreți să țintiți cât mai sus, zic că se impune!
**:)) noroc că am chitara lângă mine când răspund, că pot să bat în lemn. Uneori e mai greu și se mai insinuează mârșav gândul renunțării, dar ne revenim repede. Nu plănuim să îl luăm în serios.