Să ne amintim cum, la puțin timp după invazia Ucrainei, Dimitri Medvedev, sosia credincioasă și oficială a lui Putin, adevăratul purtător de cuvânt al Kremlinului, îndemna țările vecine să-și revendice teritorii istorice din Ucraina. Luați de val sau plătiți, cum s-a dovedit cu cele 300 de milioane de dolari investiți de Kremlin pentru propaganda pro-rusă, mulți „gânditori” anti-Ucraina umplu spațiul public din Europa cu ideea lui Medvedev. Acești gânditori, cu și fără ghilimele, se află și la noi, minoritari, e adevărat, dar există. Iată: „Ucraina este în frontiere nefirești. Ea trebuie să cedeze teritorii Ungariei: Transcarpatia, Poloniei: Galiția, României: Bucovina și Rusiei: Donbas și Crimeea”. Aceste fraze nu aparțin vreunui postac de pe face book, plătit prin interpuși cu niște firfirici, acolo. Nu, acestea au fost spuse zilele trecute la un colocviu național de Andrei Marga, filosof, autor cu zeci de cărți și cu sute de articole, Doctor Honoris Causa al mai multor universități, fost rector al Universității Babeș-Bolyai din Cluj, dar mai ales fost ministru de Externe. Circumstanță agravantă pentru că, în cazul în care acum el ar fi ministrul nostru de Externe și ar fi spus cele de mai sus, aceasta ar fi o veritabilă declarație de război. La fel de grav este că Andrei Marga e cunoscut ca un intelectual de anvergură, de o cultură vastă și rațional, pe care nu-l ia gura pe dinainte ca pe politicienii de tip George Simion sau Diana Șoșoacă.
Să nu aibă dl. fost ministru de Externe noțiuni elementare de drept internațional și cunoștință de tratate internaționale bătute în cuie? Dacă Ucraina ar ceda teritoriile menționate de la hotarele ei, acesta ar fi un precedent care ar arunca Europa în aer. Ungaria de ce n-ar cere României să-i cedeze Ardealul de Nord, Germania Franței ș.a.m.d.? Haosul ar fi pornit și aproape imposibil de stopat.
Sigur că noi, românii, gândim mai mult emoțional în defavoarea raționalului. Este vorba de durerea Bucovinei de Nord. Statul nostru se poate bate pentru respectarea drepturilor minorității românești de acolo, dar de aici până la prăpăstii debitate de Andrei Marga e cale lungă și de neurmat.
Dacă n-aș avea respect pentru dl. Andrei Marga, pentru numeroasele sale cărți profunde, aș specula că rubrica domniei sale din revista „Tribuna” din anii 70-80 făcea mai pe față, mai subtil, apologia marxismului și declarațiile de zilele acestea ar fi niște reminiscențe. Sau aș specula povestea colaborării cu fosta Securitate și decizia discutabilă a CNSAS care hotărăște că Andrei Marga „nu a fost colaborator al Securității, dar dădea note informative sub numele de cod HORIA”. Dar, am tot respectul pentru omul de cultură Andrei Marga și nu voi face aceste speculații. Ceea ce nu înseamnă că nu sunt pus pe gânduri și dezamăgit de modul său de gândire.