Marţi, 10 martie, începând cu ora 18.00, La librărie, Mon Cher! Pentru că avem întâlnire cu… Anticristul lui Cristian Bădiliță. Mai exact, conferinţa şi lansarea volumului "Metamorfozele Anticristului la Părinții Bisericii" .
Specialist recunoscut în anticristologie, Cristian Badiliță a scris un studiu recompensat cu un premiu francez important, oferind o perspectivă revelatoare asupra subiectului. Lucrarea urmărește metamorfozele Anticristului de la textele Noului Testament până la sinteza lui Teodoret al Cyrului în veacul al V-lea. La Irineu al Lyonului (secolul al II-lea), Anticristul are o funcție antieretică și antiiudaică. Pentru Hipolit (veacul al III-lea), el este tiranul sângeros din fruntea ultimului imperiu. Imperiul Roman încarnează Anticristul și katechonul, cel care întârzie sfârșitul lumii. La Origen, dimensiunea metafizică este mai importantă decât dimensiunea eschatologică – Anticristul este „falsul sens“ al Scripturilor. În secolul al V-lea, Augustin propune o interpretare de mare profunzime: fiecare dintre noi poate deveni un „anticrist“ în măsura în care viața noastră intră în contradicție cu învățătura lui Hristos.
"Cartea lui Bădiliţă impresionează de la început prin spatiul vast pe care îl parcurge, de la preistoria veterotestamentară a «mitului». Pe lângă urmărirea cronologică şi sistematică a metamorfozelor mitului Anticristului (Bădiliţă respinge ideea unei «evoluţii» a acestuia), autorul caută permanent să contextualizeze şi implicit să motiveze interpretările şi opţiunile Părinţilor Bisericii. (…) Anticristul va continua să bântuie imaginarul colectiv şi, fără îndoială, preocupările savanţilor. Care nu vor putea ocoli de acum înainte cercetarea lui Cristian Bădiliţă." scrie Adrian Papahagi.
SPAȚIU PUBLICITAR
Despre Cristian Bădiliţă
S-a născut în orașul Săveni, județul Botoșani, unde a locuit până la vârsta de 14 ani. Apoi s-a stabilit la Botoșani, urmând liceul August Treboniu Laurian, secția matematică-fizică. A debutat în revista Ateneu, suplimentul Caiete botoșănene, cu poeme, în 1984. Al doilea debut, tot cu poezie, a avut loc în revista ieșeană Cronica, în 1986. După experiența traumatizantă a serviciului militar, relatată în Nodul gordian, a urmat doi ani cursurile Facultății de Litere a Universității din București, secția română-franceză, avându-i ca mentori pe Cornel Mihai Ionescu, Florea Fugaru, Ioan Pânzaru și Pan M. Vizirescu, ultimul supraviețuitor de marcă al revistei Gândirea. Din 1990 s-a transferat la secția de limbi clasice, unde-l va întâlni pe profesorul Petru Creția. Prietenia lor se va concretiza într-o școală de vară la Ipotești și într-un volum despre Apocalipsa lui Ioan.
În 1991-1992 a studiat teologia la Seminario Conciliar din Madrid, unde l-a avut ca profesor pe patrologul Juan Ayan Calvo și pe fenomenologul religiei Juan Martin Velasco, a cărui Introducere în fenomenologia religiei a tradus-o și publicat-o în limba română. A predat limbă și literatură greacă veche la Universitatea din Timișoara.
Între 1995-2001 a locuit în Franța. Este doctor în istoria creștinismului antic al Universității Paris IV Sorbona cu teza Les métamorphoses de l’Antichrist chez les Pères de l’Eglise, calificativul summa cum laude. Lucrarea a primit premiul Solomon Reinach al Asociației Eleniștilor din Franța. În Occident s-a specializat în literatura patristică greacă și latină, făcând parte și din grupul de traducători ai „Bibliei de la Alexandria” sub coordonarea lui Marguerite Harl.
În 2001 a început o colaborare cu New Europe College din București, organizând două colocvii internaționale despre Ioan Casian și despre actualitatea Părinților Bisericii. A organizat un al treilea colocviu internațional, despre patristică și ecumenism, în cadrul Universității din Constanța. Cele trei volume, ca și teza de doctorat, au apărut la editura pariziană Beauchesne. Tot în cadrul Colegiului Noua Europă a coordonat, din 2003 până în 2011, împreună cu Francisca Băltăceanu și Monica Broșteanu, traducerea comentată a Septuagintei, proiect publicat în colaborare cu editura Polirom și Fundația Anonimul. A coordonat prima editare științifică a scrierilor lui Nicolae Steinhardt, apărute la editura Humanitas.
A fost fellow al Institutului de cultură din Trento și al Wissenschaftskolleg zu Berlin. Pe 22 decembrie 2009 a lansat revista electronică OGLINDANET. În luna mai 2011 a devenit membru fondator al Asociației Culturale OGLINDANET.