Credeam ca nordul Republicii Moldova este fieful partidului lui Voronin (partid caruia e foarte dificil sa i se admita caracterul de ‚‚comunist’’ judecand dupa averile acumulate in timp record de rude si acoliti). Asa mi se parea judecand dupa faptul ca, la Briceni, Lenin si-a reluat locul din fata ‚‚executivului raional’’ imediat ce partidul lui Voronin a venit la putere, dar si pentru ca in cele cateva magazine alimentare din Briceni nicio vanzatoare nu stie ‚‚limba de stat’’, romana (este de netolerat sa nu poti cere o paine decat prin semne sau ruseste, intr-un stat care vorbeste ‚‚moldovineste’’). Credeam ca nordul este al lui Voronin si pentru ca odrasla prezidentiala Oleska a luat cu japca Fabrica de Zahar de la Briceni, a vandut-o pe bucati, si a inchis-o pe sest obligindu-i pe angajati sa plece singuri dupa ce ii trimisese acasa ‚‚doar pentru catava vreme’’.
Aveam destule motive sa cred ca nordul este predominant rusofon si voronian pana am cunoscut mai bine orasul Edinet (situat la mai putin de 30 km de Briceni) si pe primarul sau Constantin Cojocaru. Un primar tanar, profesor, autor a 7 carti monografii ale unor comune si a orasului Edinet. Edinet este unul dintre nu prea multele orase basarabene in care locul de onoare il are statuia lui stefan cel Mare, un oras care parca a renascut sub conducerea noului primar, fapt ce sare in ochi de la Muzeul (cu 3 sectii) pana la gradina publica ‚‚Vasile Alecsandri’’. M-a surprins placut la Edinet, ca si in comuna Parcova, placa cu Traian si Decebal care aminteste de romanitatea moldovenilor dar si intentia celor doi primari (Constantin Cojocaru si Simion Bologa) de a amplasa monumente dedicate Lupoaicei cu Romulus si Remus. Nu credeam ca la Nord de Balti se mai pot impune idei despre romanitatea moldoveneasca sau ca poate exista asociatia culturala ‚‚Dacii Liberi’’, de care se ingrijeste Grigore Gutu.
Pentru mine, in vara lui 2009, revelatia Basarabiei de Nord a fost Parcova, comuna al carei nume apare pentru prima data in gramota de daruire din 1552, care este mentionata in cronicile lui Mion Costin si Ion Neculce, daruita (in 1670) manastirii iesene Cetatuia. In comuna care are 1778 locuitori – spunea cu mandrie primarul Simion Bologa – exista un monument Eminescu (ridicat la centenarul mortii poetului in 1989!), un basorelief cu figura lui Stefan cel Mare ridicat (in acest an) in fata primariei. Parcova numara 100 de ani de la sfintirea bisericii care n-a fost transformata in muzeu sau depozit ca altele din Basarabia, a ramas biserica si in anii represiunii staliniste (si post-staliniste). Sau cum spunea matusa Irina Manzatu, ‚‚niciodata satenii din Parcova n-au dat din mana cheile bisericii’’
Aici, in Parcova, a luat fiinta Asociatia culturala ‚‚Parcova Nova’’ avand ca presedinte pe Ion Bilba si director artistic pe regizorul Silviu Fusu organizeaza de 7 ani o tabara de creatie care inseamna doua saptamani de impreuna lucrare a mai multor generatii de artisti maestri si elevi, studenti. Pana acum, la cele 7 editii ale taberei au participat peste 120 de pictori, graficieni, sculptori, poeti veniti din Romania, Ucraina, Polonia, Franta, Olanda, Georgia, Rusia si Moldova. Duminica, 16 august, o colectie bogata de lucrari de desen si pictura a invadat amfiteatrul in aer liber care se desfasoara in centru comunei Parcova la poalele statuii lui Eminescu avand gravate doua versuri care suna ca o constatare dar si ca juramant:
‚‚Iar noi locului e tinem,
Cum am fost, asa ramanem’’
Cele doua versuri sunt elegant tiparite pe diplomele (de excelenta sau de participare) pe care participantii la tabara de doua saptamani le-au primit pentru stradaniile depuse pe taramul artei. Diplomele au fost inmanate participantilor si laureatilor nu doar pentru merite artistice ci si pentru ‚‚contributia adusa cauzei unitatii neamului romanesc’’.
Dintre artistii participanti la a VII-a editie a Taberei de Creatie de la Parcova s-au remarcat in mod deosebit:
Pablo Jose (in buletin Victor Negara) poet din generatia 2000, indraznet, degajat care ‚‚in versuri simple realizeaza imagini indraznete, impresionante, uneori socante, dar demonstreaza ca generatia sa e axata pe valori umane’’, cum ii caracteriza un critic poemele;
Mihai Prepelita scriitor, ziarist si artist plastic nascut in Bucovina actualmente ucraineana si traitor in 4 tari (cu ‚‚doar’’ 3 cetatenii: romana, moldoveneasca, rusa) sublinia ca ‚‚tabara de la Parcova a devenit o institutie… e nevoie de asa ceva pentru a ne curata de noroiul spiritual dar mai ales pentru a ca nu ne putem permite dupa criza economica o criza spirituala… Chiar daca la inceput parcovenii ne-au privit cu retinere vazand ca suntem cam barbosi, cam pletosi si ca intirziem cam mult discutand la o cinzeaca, acum ne-au adoptat ba chiar unii au devenit cetateni de onoare ai comunei’’ spunea Mihai Prepelita care a citit un fragment din ‚‚Limba sfanta cea romana’’, varianta de lucru a unu poem care pare o prelungire a eminescianului ‚‚De la Nistru pan’la Tisa’’, poem din care am retinut cateva versuri:
‚‚Nimeni nu ne mai salveaza
Nimeni nu mai sta de paza
Pe la vechile hotare…
…Azi triumfa strainimea
Huzureste golanimea
Zace moarta intr-o rana
Sarmana limba romana’’;
Profesorul Ion Sfecla de la colegiul chisinauan ‚‚Alexandru Plamadeala’’ (fost ‚‚Ilia Repin’’) a vorbit despre miscarea conceptualista pe care a initiat-o la Parcova ca despre un nou fenomen artistic care are toate sansele de a se impune in anii ce vin nunumai pe plan local. Desigur, adauga Mihai Prepelita, pentru a impune o miscare artistica, un curent novator ‚‚e nevoie nu doar de idei ci si de putina obraznicie…’’;
Maria Ciochina, artista care si-a transformat apatamentul in atelier de pictura deschis multumind cu emotie organizatorilor taberei arata ca ‚‚o diploma de la Parcova reprezinta o recunoastere deosebita si ca intre atatea partide e bine ca exista si Partidul Creatorilor de Frumos de la Parcova, pentru ca – se stie – Creatorul ne-a facut pe toti creativi’’;
Profesorul Ion Morarescu de la Universitatea ‚‚Ion Creanga’’ arata ca ‚‚mai nou democratia si lumina au inceput sa vina oleaca pe-aici pe la noi prin Moldova, sa speram c-o sa fie tot mai bine. Va doresc sa vi se intoarca copiii de pe unde au plecat, sa se adune iar familiile. Iar familia noastra de artisti sa se adune si la anu’ cu acelasi succes’’;
Au mai participat Marina si Irina Smirnov, Ana Cij, Oxana Curca, Nicolae Gherman, Tatiana si Vadim Palamarciuc, Mihai Catu, Victoria Ceban, Ana Maria Hanganu, Ion Chitoroaga, Anatol Lazare (tehnica bazata pe paiul de grau), Irina Mgdalena Fusu, Lucia Bilba (tapiserie), Stefan Bilba (ceramica). Cele mai importante premii au fost ale ultimelor editii le-au fost decernate pictorilor Ion Sfecla, Mihai Prepelita, Ion Morarescu si Vladimir (nu Igor din Transnistria!) Smirnov, pictor rus cu infatisare de viking (ca doar intemeietorul statului rus – Igor a fost de fapt vikingul Ivår).
Vasile Plescan (care in 1992 a dat jos statuia lui Lenin din comuna sa natala Alexandrini) presedintele organizatiei raionale Edinet a Partidului Liberal, arata ca ‚‚tabara are deja o carte de vizita impresionanta, este cunoscuta la Alba Iulia, la Cernauti, in Polonia… desi sunt politician, nu artist ma simt solidar cu… Partidul de la Parcova…’’
Festivitatea de premiere a fost incheiata de un frumos program folcloric sustinut de formatiile ‚‚Ciobanas de la mioare’’ din Parcova si ‚‚Alboteanca’’ din comuna Fantana Alba. Un program 100% romanesc, cuprinzand cintece populare din toate regiunile locuite de romani, foarte multe cantece transilvane cullese de Maria Tanase.
Impresionata de caldura cu care satenii din Parcova i-au primit pe artisti Elena Guzun participanta cu poezie si pictura, spunea despre Parcova ca este ‚‚un sat ospitalier si frumos la suflet’’. Frumoasa dimineata de duminica 16 august pe care am petrecut-o la Parcova ma obliga sa-i dau intru totul dreptate… La revedere Parcova si succes la a VIII-a editie a taberei.