Săptămâna aceasta începe cu ,,Divorțul anului”! Luni, 30 mai, începând cu ora 19.30, pe scena Teatrului ,,Alexandru Davila” se va consuma cel mai atipic divorț: unul la care se va râde cu gura până la urechi. Aurelian Temișan va fi, în premieră, amantul soției sale din realitate, Monica Davidescu, iar Ovidiu Cuncea îl va interpreta pe soțul amantei sale de scenă. O comedie spumoasă, cu toate ingredientele necesare pentru a începe săptămâna cu gura până la urechi!
Înainte de spectacolul de la Pitești, Aurelian Temișan a avut amabilitatea să ne acorde un interviu despre ,,singurul divorț la care lumea vine cu zâmbetul pe buze și de la care pleacă la fel”.
,,Așa este la noi, la români: avem nunta anului, uite și <Divorțul anului>!”
*Tabloidele au titrat din nou: Aurelian Temișan este în divorț!
**Da, a fost un șoc acum doi ani, când, pe data de 8 Martie, trebuia să avem premiera. Am fost la o emisiune tv și mă întreabă moderatoarea: <Ce îi faci cadou Monicăi, poate poți să fii o sursă de inspitație pentru bărbați?>. <Orice, numai sursă de inspirație pentru bărbați nu vreau să fiu, dar pot să-ți spun ce-i fac cadou Monicăi: un divorț> – am răspuns. S-a făcut liniște… <Da, pe 8 Martie avem divorț la Medgidia și apoi la Sala Dalles, din București. E noul nostru spectacol.>. Și uite așa a început povestea cu divorțul anului, cu presa… Firește că tabloidele au preluat titluri gen… Temișan divorțează. Oamenii, unii dintre ei, citeau doar titlul și luau de bună informația…
*Vă mărturisesc că înainte de interviu mi-am reamintit aceste titluri pe care, nefiind consumatoare de știri mondene, nici nu am dat click. Și atunci a trebuit să verific dacă sunt sau nu adevărate, pentru că ar fi fost ciudat să jucați, proaspăt divorțat, o astfel de piesă, și alături de… ,,fosta” soție. Asta apropo de cum se… implementează genul de titluri și informații în mentalul colectiv.
**Așa este la noi, la români: avem nunta anului, uite și Divorțul anului!
*Și acum divorțați și la Teatrul ,,Davila”!
**Da, venim cu piesa într-un lăcaș de cult, într-un teatru pe care îl admir și îl apreciez de atâția zeci de ani, într-un teatru în care nu am intrat decât de vreo trei ori până acum, dar fiind vorba de o piesă de teatru nu poți să o joci decât acolo unde îi stă bine: la ea acasă. Venim pe data de 30 mai, la ora 19.30, în formulă de trei: eu, Monica Davidescu și Ovidiu Cuncea. Piesa este scrisă și adaptată de Ion Lucian și lăsată cadou de maestru lui Ovidiu Cuncea, care a readaptat-o și a făcut-o o piesă din trei personaje, ea fiind doar din două, inițial.
,,Da, pe scenă sunt amantul soției mele din realitate. Aici e frumusețea”
*Să înțeleg că divorțați de vreo doi ani?
**Da, de doi ani jucăm această piesă.
*Probabil că, pe timp de pandemie, nu ați mers cu motoarele foarte turate…
**Nu am jucat mult în perioada aceea, pentru că și cu 30% era plin și se juca destul de greu și mai ușor afară decât în incintă. Dar de când s-au ridicat restricțiile, am avut spectacole absolut de vis. Eu sunt printre puținii care, la finalul spectacolului, filmez reacția publicului, ca să și mulțumesc, postând, oamenilor din orașul respectiv și orașului pentru ce oameni minunați are și pentru a avea mărturie că am trecut pe acolo.
*Ce v-a determinat să abordați genul acesta de subiect – divorțul?
**Este o piesă de teatru ruptă din realitatea modernă, o piesă pe care o poate accesa oricine peste 14 ani; nu că ar fi vulgară, dar sub 14 ani nu înțelegi subiectul…
*Pandemia a contribuit și ea la menținerea în actualitate a temei, căci în perioada aceasta numărul divorțurilor a explodat…
**Da, piesa este foarte bună și pentru cei care nu sunt căsătoriți, ca să știe ce i-ar putea paște…
*Căsătoria este principala cauză a divorțurilor, se știe…
**Corect! Dar piesa îi vizează și pe cei deja căsătoriți, care nu au trecut prin genul acesta de experiență și care se pot feri de această posibilitate uitându-se la piesa noastră, și pentru cei care sunt deja divorțați…
*Sau… în curs de divorț, piesa ar fi cu adevărat o terapie, pentru că se știe că experiența este, de cele mai multe ori, una traumatizantă.
**Eu zic că în urma unei astfel de piese ar putea să-și reia liniștiți relația, pentru că textul invită către relaxare, zâmbete la final, cântat cu mine… Piesa are așa: un soț, o soție și un amant.
*Fără amantă?
**Fără! Este doar amantul soției soțului. Cine sunt eu în situația asta?
*Sper că soțul…
**Amantul…
*Sunteți amantul soției dumneavoastră…
**Da, pe scenă sunt amantul soției mele din realitate. Aici e frumusețea. Dacă eram tot soțul, era pleonastic. Amantul este partitura scrisă de Ovidiu Cuncea și va fi un deliciu pentru public, mai ales că la final se lasă și cu cântat. Nu întâmplător amantul din piesă este și compozitor, și cântăreț.
*A fost o adaptare făcută special pentru dumneavoastră…
**Da, a scris special pentru mine. La final voi cânta melodiile de suflet pe care oamenii le iubesc: ,,Of, ce doare!”, ,,Mahalaua”… Dar trebuie văzut tot contextul, pentru că are legătură, nu cânt așa, niște melodii fără nicio legătură cu piesa. Totul are o logică și o îmbinare perfectă.
,,Suntem proprii manageri ai artiștilor din noi”
*V-ați regăsit, ca și cuplu, în genul de probleme de relație pe care le abordează piesa?
**Nu, pentru că subiectul tratează familia care, din punctul de vedere al autorului, ar trebui să fie o familie mai modernă, mai deschisă. Ca să salvezi căsnicia – atâta pot să spun – în viziunea autorului, ar trebui ca fiecare să facă amor în deplasare, adică familia să iasă din perceptele acelea clasice. Femeia, care la început manifestă rezistență, se emancipează, își face un amant, iar la final soțul are o problemă: realizează că-și iubește soția. Se ajunge la problematica veche și normală: familia clasică. Ne place clasicismul și este normal să fie așa, pentru că așa s-a întemeiat o familie dintotdeauna. De aceea există mamă, tată…
*De ce atât de rar la Pitești? Spuneți că ați venit doar de trei ori până acum…
**Nu mergem mai des nici în alte părți. Acum că s-a reluat totul și pentru că această Companie de Teatru – Concordia – este compania noastră, nu mai suntem doar artiștii care se urcă pe scenă, ci ne ocupăm și de toată anvergura asta de implementare a evenimentului în fiecare oraș în parte, cu serii de bilete, cu trimis afișe… Suntem proprii manageri ai artiștilor din noi. Încercăm să facem treaba pe cât de curat, pe atât de lent, în sensul în care nu vrem să scăpăm din amănunte, ca toată lumea să fie mulțumită: și cel care vine în sală, și noi. Și atunci ne ia mai mult timp să ne organizăm. Luni suntem la Pitești, stăm câteva zile, apoi urmează Ploiești, Brăila… Din toamnă, că acum vine vara și oamenii vor la terase, vom încerca să batem mai mult din țară. În plus, și Monica și Ovidiu sunt angajați la Teatrul Național, acolo este cartea de muncă, acolo este punctul zero, de acolo pleacă totul. Au foarte multe spectacole în care joacă și singura zi liberă pe săptămână, la teatru, este lunea. De aceea, lunea și marțea, sau într-o sâmbătă în care întâmplător nu au nimic, putem programa această piesă la teatrele din țară. De aici lipsa de comunicare cu orașele.
*Care este feedback-ul pe care l-ați avut în urma spectacolelor de până acum? Mai vine lumea? Știu că piața este suprasaturată de evenimente.
**Există oameni pentru toate evenimentele. Bucureștiul este saturat de evenimente și cu toate acestea, dacă te vei uita pe pagina mea de Facebook, am pus un filmuleț în urmă cu o săptămână cu un montaj de la finalul a patru spectacole care au avut loc a doua zi de Paște, pe 2 mai, pe 9 și pe 10 mai, zile în care nu ai fi zis că mai este cineva în București. Sala a fost plină de fiecare dată! A urmat apoi Câmpina, o nebunie!
*Ceea ce înseamnă că numele aduce spectatorii în sală, că subiectul spectacolului este unul generos, actual și că oamenii simt nevoia să se destindă la o comedie spumoasă…
**Sunt mai multe ingrediente care se leagă, sunt piese de puzzle care, puse cap cu grijă, fac întregul. E clar că acolo unde apare numele Davidescu, Temișan, nu poate fi decât calitate, pentru că noi nu ne bazăm decât pe asta. Sunt piese de teatru care atrag prin numele piesei, piese care atrag prin distribuție.
*Sunt mai tentați actorii să joace în piese de actualitate decât în piese deja clasice?
**Nu vreau să laud pe cineva sau să critic pe altcineva, fiecare pune în scenă ceea ce consideră. Poate că unii actori nu sunt convinși de ce se întâmplă în subiectul pieselor în care joacă, dar dacă joacă alături de niște nume mari, atunci e un bun pentru ei, iar dacă piesa e foarte cunoscută, iar e un câștig…
*Pe dumneavoatră ce vă tentează mai mult: piesele cu subiect actual sau cele clasice?
**Plăcerea jocului. Următoarea piesă în care voi juca este una clasică, atât de clasică încât nu-i spun numele și va fi aceeași plăcere de a sta pe scenă, de a mă întâlni cu publicul și de a lua în serios munca. Eu, în scenă, nu sunt deloc Temișanul care cântă.
*La final, un mesaj către piteșteni, v-aș ruga! La ce să se aștepte?
**Să nu se aștepte la nimic, să vină pregătiți de relaxare, atâta tot și să-și facă încălzirea la burtă, pentru că s-ar putea să râdă mai mult decât se așteaptă.
*Biletele se găsesc… unde?
**Biletele se găsesc pe trei site-uri: myStage.ro, blt.ro și Bilet.ro, dar și la casieria Teatrului ,,Alexandru Davila”. Nu rămâne decât să ne întâlnim, pentru ca la final să ne bucurăm….
*…și să avem un divorț fericit cu toții!
**Este singurul divorț la care lumea vine cu zâmbetul pe buze și de la care pleacă la fel.
