La inceputul saptamanii trecute, Calea Dragasani arata ca un veritabil drum european, cu asfalt nou si drept ca-n palma, cu marcaje proaspat vopsite, o adevarata placere.
Dar nici nu a apucat sa se raceasca bine asfaltul, ca au si aparut binecunoscutii gropari sa-l profaneze. Dorel si ai lui, au sapat in asfalt, ziua amiaza-mare, ditamai gropanul, de ti-era mai mare mila. Au sapat, s-au asezat pe marginea gropii si-au inceput sa manance seminte.
Circulatia s-a strangulat, pe sensul de coborare spre oras, pe o singura banda. Soferii care treceau prin zona, erau indignati si gratulau echipa lui Dorel cu diverse urari. Urarile faceau referire la ceva sfinti, precum si la ascendentii decedati pe linie materna ai nefericitilor profanatori de asfalt.
Am intrebat la Primarie cum se face ca si acum, ca de fiecare data cand se fac asfaltari, asfaltul este spart imediat pentru lucrari la conducte de apa, cabluri electrice, tevi de gaze, fire telefonice ori dracu’ mai stie ce. Ni s-a raspuns ca nu se stie despre nici un fel de lucrare in zona. Asta inseamna ca ce am vazut, nu e deloc adevarat… Poate am avut noi vedenii sau, malefici precum Patriciu, am inserat pixelul cu excavator in fotografie.
Cert e ca, la o saptamana dupa incident, zona pastreaza, inca, dovada trecerii echipei de gropari ai lui Dorel. Un imens decupaj cu laturi drepte se casca in calea soferilor, pregatit sa inghita rotile si planetarele celor amagiti de mirajul asfaltului nou. Si pentru ca traditia breslei sa fie respectata pana la capat, Dorel si-a semnalizat gropanul si cu, deja celebra, creanga rupta din copacii de pe marginea drumului, asa cum puteti observa in galeria foto sau direct la fata locului.
Dar, poate ca nici acum, ceea ce am vazut nu e deloc adevarat, lucru care nu poate decat sa ne bucure.
