Avea bietul taica-mare o vorbă, atunci când te auzea vorbind ,,ce nu-ţi aparţine” sau când simţea că vrei să-l duci ,,cu fofârlica” sau îl iei de prost: ,,Hai sictir, nu mai mânca rahat!”. Când îl supărai de-a binelea, cuvântul ,,rahat” era înlocuit cu fratele lui ceva mai spurcat care începe cu ,,c”. Mi-au venit în minte vorbele bătrânului, trecut la cele drepte cu mult înainte de a apuca pensiile mărite de PSD, ascultându-l pe fostul premier Sorin Grindeanu cum încearcă el să argumenteze reaproprierea de fostul călău Liviu Dragnea, de la care aşteaptă… cuvenitele sinecuri.
,,Am avut (cu Liviu Dragnea-n.n.) o discuție constructivă și, deopotrivă, amicală (…) Mi-a vorbit despre tinerețe și despre tentații, despre loialitatea față de partid și despre datoria față de țară. Aș zice că mi-a vorbit părintește. Sper că ceea ce s-a întâmplat îmi va aduce un plus experienței politice, un plus pe care îmi doresc să-l folosesc în continuare în interiorul partidului. Când doi oameni maturi care își doresc stabilitate pentru această țară stau din nou la aceeași masă, este clar că își doresc amandoi un partid puternic și nedivizat care să guverneze spre binele cetățenilor.” zice Grindeanu.
Sictir, Grindene, sictir, tată! Că nici tata-mare, care a văzut multe la viaţa lui, nu cred că a văzut un mai mare ipocrit. Cam atât de proşti ne cred politicienii pe care i-am votat, aceşti ,,oameni maturi care își doresc stabilitate pentru această țară" …
