Azi începe campania electorală. Ţine o lună. Se va minţi mult, vom fi sufocaţi de lăturile care se vor arunca în eter, vom fi copleşiţi de promisiuni, iar pe 11 decembrie, dimineaţa, ne vom trezi, ne vom freca la ochi, ne vom pune o mâna tremurândă-n falcă şi tot la întrebarea asta vom ajunge: “Eu cu cine votez?”. Dar m-am gândit aşa: eu am să scriu mai puţin azi, îl las pe marele Arghezi să spună ce li s-ar cuveni aleşilor dacă nu şi-or ţine cuvântul.
“…
Pe tine, cadravu spoit cu unsoare,
Te blestem să te-mpuţi pe picioare,
Să-ţi crească măduva, bogată şi largă,
Umflată-n sofale, mutată pe targă.
Să nu se cunoască de frunte piciorul,
Rotund ca dovleacul, gingaş ca urciorul.
Oriunde cu zgârciuri ghiceşti mădulare,
Să simţi că te arde puţin fiecare.
Un ochi să se strângă şi să se sugrume
Clipind de-amăruntul, întors către lume,
Cellalt să-ţi rāmâie holbat şi deschis
Şi rece-mpietrit ca-ntr-un vis.
Când ura te-nneacă şi-ţi scânteie-n oase
Să vrei peste mie, să poţi pân' la şase.
Necazul tău mare să dea voce mică,
Să urli, să n-auzi, să vezi că ţi-e frică.
Iar ţie, jivină gingaş gânditoare,
Să-ţi fie şezutul cuprins de zăvoare.
Ficatul un cui să-ţi frământe.
Urechea să ţipe şi nasul să-ţi cânte.
Să-ţi crape măselele-n gură
Şi dintâi cu detunătură.
Să-ţi pută sărutul, oftatul să-ţi pută,
Mormânt cu mocirla stătută.
O unghie pe săptămână
Să-ţi coacă la cîte o mână,
Şi-n zilele de sărbătoare
Un deget şi de la picioare.
De pofte să-ţi sece obrazul,
De bube să nu-ţi mişti grumazul,
Să-ţi iasă cocoaşă
Şi gîlci şi cucuie-n cămaşă.
Buricul, bubat din născare,
Să-ti sângere subt cingătoare.
De glezne târâş să-ţi atîrne
Ghiulele de capete cârne,
Rânjite, scrâşnite şi nerăzbunate :
Măceluri, osândā, păcate…”
(Tudor Arghezi – Blesteme, Cuvinte Potrivite, 1927)
