Pentru cine nu ştie, iar dacă nu ştie e bine să ştie şi să-i intre în cap pentru totdeauna, psihologul Ioana Dumitru, asistent universitar doctor, este domnişoară! Nu ştiam de existenţa domniei sale, dar a apărut la un post tv local, invitată fiind, la o emisiune, alături de un alt psiholog cu experienţă.
Acum, din reflex şi fără vreo intenţie, psihologul cu diplomă i s-a mai adresat junei Ioana cu apelativul ,,doamnă”. Şi de fiecare dată, ,,doamna” cu pricina sărea ca arsă: ,,Domnişoară, nu doamnă!”. Parcă mi-era mie, din faţa teleizorului, jenă de penibilul situaţiei. Pentru că, din câte ştiam, nu mă uitam la o emisiune de matrimoniale, din moment ce domnişoara îşi apăra cu atâta îndârjire statutul. Eu ştiam că orice domnişoară este o doamnă, mai ales în zilele noastre.
SPAȚIU PUBLICITAR
Dar hai să fim porci până la capăt, că nu o mai pot ţine cu diplomaţia până la capăt. Pe vremea mamei mele, până când femeile intrau curate în biserică, să-şi pună pirostriile, domnişoară i se spunea fetei nemăritate şi, de cele mai multe ori… nedomnişorită. Pe de altă parte, fetele se măritau în jurul vârstei de 20 de ani, deci aveau aspectul unei… domnişorici. Însăşi cuvântul te duce cu gândul la o persoană tânără, fragedă… Cum îi poţi spune unei… ditamai fătoanţa la 30, doar pentru că nu are verighetă pe deget, domnişoară? Că arată ca ditamai doamna! Şi cum adică, o femeie la maturitatea vârstei sale nu poate fi o doamnă doar pentru că e nemăritată? Eu m-am măritat pe la 30 şi-un pic şi niciodată nu am corectat pe cineva când mi se adresa cu apelativul ,,doamnă”, mai ales că în discuţie statutul meu civil nu avea nicio relevanţă. Vedeţi, d-aia nu-mi plac mie femeile, se pierd în nişte meschinării de-ţi stă mintea-n loc.
Sursa foto: Facebook