,,După aproape o sută de ani, suntem mai dezbinați decât eram în 1918” – o spune filosoful Mihai Şora, uitându-se la o fotografie cu deputaţi, făcută în urmă cu aproape 100 de ani. Erau nişte vremuri în care, spune Mihai Şora, de la înălţimea celor 100 de ani, politicienii erau mult mai conştienţi de menirea lor, ceea ce îi făcea să fie de mult mai mare folos semenilor lor mai puţin învăţaţi.
,,De câteva ore, mă tot uit la fotografia alăturată: la figurile din ea, la cușmele și pălăriile oamenilor, la tânărul din spate (cel care ține mâna ridicată, proptită de zid), la mititelul din stânga, în rândul trei (căruia nu i se văd decât cozorocul și vârful nasului). Nimeni nu mai știe cum se numeau acești bărbați, nici cu ce se ocupau sau de unde, de prin ce locuri veneau ei. Era Sfatul Țării și Sfatul se adunase, în decembrie 1918, să hotărască unirea Basarabiei cu România.
Întotdeauna mi-au plăcut fotografiile de grup. Au un „ce“ înduioșător, mai ales când personajele au dispărut și n-au rămas decât privirea ascuțită, mustața zbârlită sau bărbia voluntară, fixate într-o imagine. Privindu-i pe cei de aici, mă gândesc că erau oameni lucizi, responsabili, patrioți și, fără îndoială, înțelegeau ce făceau: își înțelegeau propriul destin, și, înțelegându-l pe-al lor, le erau de folos și celor din jur, mai puțin destoinici sau mai puțin ageri la minte.
E posibil ca originalul fotografiei să fie pe undeva, prin arhivele din Republica Moldova. Greu de spus. Cum greu este și să proiectezi ființele acestea în prezent: după aproape o sută de ani, suntem mai dezbinați decât eram în 1918.
Îmi place al treilea din partea stângă, în rândul celor așezați pe scaun: are o cușmă bine îndesată, poartă barbă, aduce cumva cu Brâncuși. Și mai aduce cu bunicul meu, Toadea Miculii (Teodor Șora), moț din Apuseni, care mult bine a făcut în jurul lui și n-a trăit degeaba.” scrie Mihai Şora.
