Un strop de poezie romaneasca, din secolul al XVI-lea: Neagoe Basarab, in «Invataturile» sale, citat de Noica: «Ca, mai intai de toate, este tacerea, iar tacerea face oprire, oprirea face umilinta si plangere, iar plangerea face frica, si frica face smerenie, smerenia face socoteala de cele ce vor sa fie, iar acea socoteala face dragoste, si dragostea face sufletele sa vorbeasca cu ingerii. Atuncea va pricepe omul ca nu este departe de Dumnezeu.»
Ce drum catre indumnezeire: tacere-oprire-umilinta si plangere-frica-smerenie-socoteala de cele ce vor sa fie-dragoste.
Si, din acelasi volum – «Pagini despre sufletul romanesc» – un alt citat, de asta data chiar din Noica: «Noi stim ca la sfarsitul veacului acestuia poporul romanesc va numara 50 sau 60 de milioane de locuitori. Daca ne framantam astazi, pe un plan ori altul, e pentru ca atunci sa ne meritam istoria.»
Aceasta profetie, distractiva pentru noi cei de azi, a fost facuta cu ocazia unei conferinte tinute la Berlin, in 1943. E interesanta mai ales pentru cei care-l acuza pe filosof de colaborare cu regimul comunist, pentru ca arata, o data in plus, ca protocronismul promovat de Ceausescu a avut puncte de intalnire cu mesianismul lui Noica si al altor congeneri ai sai. Altfel spus, mariajul a avut si partea lui de dragoste, n-a fost doar din interes…
