Florian Silişteanu, scriitorul şi jurnalistul argeşean stabilit în America şi pe care RTV-ul l-a denumit ,,poetul fără bacalaureat” (deşi are mai multe clase valorice peste toate prompteristele de acolo), zice că e de bine cu impozitul ăsta pe bacşiş. Cel puţin la el, în California, unde salata cu carne de pui costă 9.68 dolari, treaba asta ar fi foarte elegantă. Dar hai să-l lăsăm întâi pe Sile să ne argumenteze punctul său de vedere! Cităm de pe pagina sa de socializare:
,,Dragi compatrioți, unii civilizați, cu bun simț, educați și cu cei șapte ani de acasă, stimată pulime (ăia care mergeți la restaurant, târâiți scaunul de podea și pocniți din deștili voastre murdare ca să vină repede chelneru’ căruia o să-i scuipați să se miște repede, căruia o să-i vorbiți cu….bă …tu ești slugă aicișea!
Dragi intelectuali cu diplome copy-paste, ăia de faceți rând cârdășiei și vă închipuiți peste un om care lucrează care trudește să vă fie frumos, plăcut și curat, care faceți din fata cu șorțulețul un pic peste nivelul vostru de bun simț, faceți una dintre apucăturile micimii care o poate avea oricând pe chelneriță….
Stimați barbari și gâște care vă închipuiți mai sus decât semenii voștri… aveți măcar de acum încolo pentru acești oameni care sunt ca și dumneavoastră, care au har pentru această frumoasă meserie, aveți măcar de acum încolo pentru chelneri, pentru ospătari, garsoni și cum îi mai numiți… aveți respect pentru truda lor fiindcă vă bate Dumnezeu într-o zi și nimeni nu vă mai servește!
Acum să explicăm cum e treaba cu ciubucu’ pe aici prin State prin California (am văzut că nu mai ai loc de intelighenți care vorbesc de prin filme ori de prin poveștile cotidianului.
Băbește:
Am comandat o salată cu carne de pui. Observați în poză… total: 9.68 dolari. Deasupra pre’ului vedeți niște coloane unde scrie un procent… zece la sută, cinșpe la sută etc…, acolo este șirul unor procente pe care, dacă vrei, le lași ca… șpagă… ciubuc… atenție… drept mulțumire… acelui om. Nu vrei, nu-i lași! Dar dacă ești generos… apeși unul din botoane. Eu am vrut să-i las domnișoarei… 15 la sută. Observați în celălalt bon, în celălalt pas făcut… suma de … 11.13 dolari. Semnezi, confirmi… îţi pui numărul de mobil… și primești chitanța pe telefon… o primești și pe hârtie. Am tot căutat să văd și eu pe cineva spunând cum stă treaba…. peste tot numai știință și presupuneri… și tot așa.
Deci uite cumetre, doamnă, domnule, cum stă treaba pe aici prin California cu… ciubucu. Nu văd nimic rău, nu văd nimic periculos, nimic complicat… ci doar normalitate. O normalitate însoțită de foarte mult bun simț. Să vă reamintesc că până și dom’ președinte Băsescu a recomandat… E mai sănătos, mai curat, mai aproape de Dumnezeu să practici o meserie foarte bine decât să copiezi cu nerușinare din truda și timpul altcuiva. E ca în poezie…. nu ți-a dat Fratelo puțin meșteșug la verb… degeaba pupi tu mânuța criticului că tot fără muștar va țopăi metaforei… talentu’.
Numai bine prieteni…. Nu o luați ca pe o lecție, ci ca pe un mic favor făcut gratis, doar azi!
Ospătar! Sănătate și cât mai mult bacșiș!”
Foarte elegant, într-adevăr, stimate poet, numai că România e cam departe de California. Şi pentru că mi-aş dori să am un tablou complet, poate mă ajutaţi cu următoarea informaţie: care e salariul unui ospătar/chelner made în America? Vă întreb pentru că, după cum bine ştiţi, aici sunt plătiţi cu salariul mimin pe economie, patronii lăsându-i să-şi facă un salariu decent prin completarea cu bacşişul primit. Şi poate că le-ar da şi un salariu mediu pe economie, dar ştiţi la ce manieră încurajează statul din România investitorul privat. Şi vă dau, nu neapărat dumneavoastră, ci şi cititorilor care poate încă nu ştiu. Pentru un salariu minim de 102 lei, angajatorul plăteşte următoarele dări către stat: 154 lei contribuţie CAS, 51 lei contribuţie CASS, 5 lei contribuţie şomaj, 8 lei contribuţie pentru concedii şi indemnizaţii, 2 lei contribuţie la fondul de garantare creanţe salariale, 1 leu contribuţie pentru accidente de muncă şi boli profesionale. În total: 221 lei plăteşte lunar către stat, un angajator, pentru un singur angajat care beneficiază de salariul minim pe economie. De aici şi nemulţumirile cel puţin în această zonă în care bacşişul se impozitează. Oamenii se gândesc că praful de bani pe care îl făceau peste salariu, şi care oricum era împărţit între ospătari, bucătari, barmani, va fi impozitat şi acela. Mă gândesc că poate în America salariul este unul decent şi atunci angajaţii din acest domeniu ar privi bacşişul ca pe un bănuţ în plus binevenit, nu ca pe un venit din care să-şi poată acoperi facturile nesimţite de la gaze, electricitate sau întreţinere. Cam aşa se văd lucrurile de aici, unde, ştiţi şi dumneavoastră, oamenii sunt mult mai… încrâncenaţi. Poate de peste Ocean aveţi tihna să priviţi această chestiune într-o manieră mai… limpede, mai detaşată şi de aceea v-aş invita să abordaţi chestiunea şi incluzând în ecuaţie aceste realităţi cu care, cred eu, americanii nu se confruntă.
Vă reamintim că măsura impozitării bacşişului ar urma să fie anulată, după ce a atras multe critici atât din partea celor vizaţi, cât şi din partea… plătitorilor de bacşiş, care nu suportă ca statul să îşi facă partea inclusiv din ciubucul lor.
