Recunosc, sunt invidios! Sunt invidios pe toți ăștia cu spirit de aventură, conaționali și nu prea, care se întorc acasă plini de euroi, după foarte scurte incursiuni în țări străine. E frustrant, pentru că nimic nu îi recomandă ca oameni de succes. Nu mi-e clar dacă știu să scrie, vorbesc rău orice limbă a planetei ar încerca, sunt agresivi, necivilizați și arată ca și cum nu ar fi muncit ceva, vreodată. Cu toate astea, se împăunează ostentativ cu “kile” de bijuterii, au mașini de lux și, iată, construiesc pentru viitor.
Pe un câmp, între Valea Stânii și Racovița, se ridică semeață, printre lanuri de porumbi, încă o casă. Nu e o casă obișnuită pentru că afișează cu mare fală pe un perete o simbolistică surprinzătoare.
Bănuiesc că e vorba de un umil tribut adus de proprietarul casei pentru moneda care l-a îmbogățit.
Și pentru că euroii aduși de afară sunt schimbați în lei, ingeniosul proprietar a mers mai departe cu simbolistica, punându-i și pe aceștia de pază în stâlpii porții.
